tag:blogger.com,1999:blog-23031062242958628242024-02-19T10:37:55.976-05:00Luaţi LuminăAgapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.comBlogger1061125tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-17721759555936841032020-10-19T19:47:00.006-04:002020-10-19T19:48:43.906-04:00Despre mântuirea sufletului și Rai ( Starețului Efrem Filotheitul )<div><div style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBti0EiEIXuDdlixwX3sD51u1UdEx-P1sAlh8CSelKUQXVx-E8ameZeQBooB41r2yEz4ozOSqbaeGuNP7l-jkHs2Jk-eJnC-zLFA0rVxY2P73DIrSlw4Y6zlYJLKpAkQ4bcAWg8nsSuYo/s1600/geronda+efraim+18.jpg"><img border="0" height="404" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBti0EiEIXuDdlixwX3sD51u1UdEx-P1sAlh8CSelKUQXVx-E8ameZeQBooB41r2yEz4ozOSqbaeGuNP7l-jkHs2Jk-eJnC-zLFA0rVxY2P73DIrSlw4Y6zlYJLKpAkQ4bcAWg8nsSuYo/w538-h404/geronda+efraim+18.jpg" width="538" /></a></div></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-large;">Acum, primăvara, când natura își poartă veșmântul ei cel mai frumos, desfătarea este negrăită, atunci când este însoțită de o stare duhovnicească bună. Cu adevărat, „toate întru înțelepciune” le-a făcut Dumnezeu! Sufletul nu se satură să contempleze frumusețea naturii. O, de-ar urca mintea mai presus de acest glob pământesc, la Ierusalimul cel de sus, la bunătățile stătătoare ale Raiului. Atunci mintea cea învechită și pământească își încetează lucrarea.<br /> Dacă aici, în surghiun, în pământul plângerii și al blestemului, a dat Dumnezeu o astfel de desfătare de frumusețe, cum să fie, oare, cea de acolo unde locuiește Dumnezeu? Cu adevărat, „nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum de slava ce ni se va descoperi” .<br /> Îndumnezeire, fiul meu, în Ceruri; acolo Domnul Dumnezeu a șters toată lacrima și întristarea și durerea și suspinul. Căci acolo este petrecere îngerească, iar lucrarea este aceea de a înălța imne și cântări duhovnicești.<br /> Acolo este odihnă veșnică! Întru bucurie cu Părintele nostru Dumnezeu, Care ne așteaptă să devenim pregătiți pentru a ne chema pentru totdeauna lângă El. Acolo fiecare suflet va trăi într-un abis de dragoste, de dulceață și bucurie, de uimire și extaz. <br /><br />2. Va veni vremea, ziua, clipa când se vor închide acești ochi și se vor deschide cei ai sufletului. Atunci vom vedea o lume nouă, o nouă existență, o creație nouă, o viață nouă ce nu are sfârșit. Numele ei este „nemurire fără de sfârșit”. Marea noastră Patrie este acolo sus, nestricăcioasă, veșnică, Ierusalimul cel de sus, maica celor întâi-născuți, acolo se vor sălășlui sufletele celor mântuiți, ce au fost curățite de întinăciune de Sângele Mielului fără de răutate.<br /> Cine poate arăta prin cuvânt sau în scris bucuria, veselia, fericirea acelor suflete mântuite? Fericiți sunt cei mor întru Domnul, căci pe aceștia îi așteaptă bogăția bunătății lui Dumnezeu. Fericit este cel care va câștiga biletul pentru sărbătoarea cea de sus, căci pe aceștia îi așteaptă bogăție neîmpuținată și slavă, așa cum Însuși Dumnezeu a spus: „Εu am zis: fii ai Celui Preaînalt, fii ai lui Dumnezeu sunteți, moștenitori ai lui Dumnezeu, împreună-moștenitori cu Hristos”.<br /> Domnul, înainte de Patimă, a rugat pe Părintele Ceresc pentru Ucenici Săi și pentru cei care vor crede prin ei: „Părinte, voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat; ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii” .<br /> Cât de mare este dragostea lui Iisus pentru noi! A luat firea omenească și a fost spânzurat pe Cruce, dăruindu-ne slobozirea și iertarea datoriei față de Părintele Său cel ceresc; și, ca un frate al nostru preaiubit, ne învrednicește de împreună-moștenirea nesfârșitei bogății a Părintelui Său ceresc.<br /> O, dragoste negrăită către noi! O, împietrirea noastră către El! O, nemulțumirea mea către Binefăcătorul meu! Dumnezeule, Dumnezeul meu, fie-Ți milă de mine și nu mă osândi după faptele mele! <br /><br />3. Fie ca așa cum Dumnezeu ne-a unit duhovnicește cu legături nedezlegate, tot astfel să ne învrednicească și în Împărăția Sa cea cerească să fim asemenea, ca să fim părtași la Masa duhovnicească a dumnezeieștilor Sale bunătăți, desfătându-ne și uniți fiind cu Părintele ceresc, acolo unde sunt dumnezeieștile Lui izvoare, cele pururea curgătoare. O, ce menire mare avem! O, roadă îmbelșugată a necazurilor trecătoare!<br /> Fiii lui Dumnezeu cu veșminte cerești; strălucite se vor vedea semnele dumnezeiești pe chipurile lor; vor intra în moștenirea părintească, întru odihna cea veșnică.<br /> Vor cutreiera acele dumnezeiești lăcașuri și văzând acea nesfârșită bogăție, vor fi răpiți în extaz, fără să-și dea seama că trec veacuri întregi. O, ce menire mare pentru om!<br /> Dar o imagine plină de întristare înnegrește această contemplație bună; și aceasta este în primul rând că eu nu voi fi părtaș la toată această preaslăvită fericire, care acum este contemplație, apoi va deveni realitate; iar în al doilea rând că oameniinu sunt conștienți de această mare menire . De aceea neștiința naște moartea cea duhovnicească.<br /> Păcatul a fost nimicirea dintru început a fericirii paradisiace a omului și tot acesta își continuă lucrarea lui distrugătoare până acum. Vai nouă! Iadul ne stăpânește.<br /> O, Dumnezeul meu, Domnul Savaot, luminează întunericul inimilor noastre, ca să Te vedem pe Tine, Lumina cea adevărată, care luminează și veselește inimile prietenilor Tăi. Luminează-ne pe noi, ca să Te urmăm până vom ajunge la odihna cea veșnică. Amin. <br /><br />4. Toate vor trece și întru nimic se vor preface, pe când lucrarea făcută pentru Dumnezeu va rămâne împreună cu sufletul lucrătorului, ca să dobândească din ea viața veșnică.<br /> Fericiți sunt filosofii duhovnicești ai lui Dumnezeu, care dau vremelnic și învistieresc veșnic, pentru ca, atunci când vor pleca, să găsească în „banca” lui Dumnezeu vistieriile lor cu dobândă. Fericiți cei care își curăță inimile de neghinele păcatului, sădind sămânța cea bună, căci va veni vreme bine primită, când vor secera spicele vieții celei veșnice. Fericiți sunt cei ce seamănă cu lacrimi și cu post duhovnicesc, adică flămânzind pururea și însetând de faptele cele bune, căci aceștia vor secera bucurie veșnică. <br /><br />Fragment din Povețe părintești, ale Starețului Efrem Filotheitul.</span></div>Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-11301277947532844542020-09-20T18:09:00.004-04:002020-09-20T18:09:45.744-04:00 Cum învățăm să iertăm și să iubim? ( Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu ) <span style="font-size: x-large;">
</span><span style="font-size: x-large;"></span><div dir="ltr" style="text-align: left;"><div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"><span> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1p7P-T8vCAkxM9_fv5aii9wWsBP2pGsYA1Sk4K_Oi3nzbwvdZzOt8AZFJgHWSYEcyV6WrCcjpG0FQvVomU2xzwIUk9w2CltRM5VsP4TePhN4HZoTR_pm6B-zEhoBXRf9hF_vIgJzxPcw/s1600/Parintele+Hristosom9.jpg"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1p7P-T8vCAkxM9_fv5aii9wWsBP2pGsYA1Sk4K_Oi3nzbwvdZzOt8AZFJgHWSYEcyV6WrCcjpG0FQvVomU2xzwIUk9w2CltRM5VsP4TePhN4HZoTR_pm6B-zEhoBXRf9hF_vIgJzxPcw/s640/Parintele+Hristosom9.jpg" /></a> </span><br /><span>Iertând și iubind. </span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"><span>Exercițiul zilnic al iertării și al iubirii.</span></span></div>
<div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-large;">
<span> Contează foarte mult ce viziune
personală are fiecare asupra iertării. Înțelegerea procesului biochimic
și neuronal al ancorării reacțiilor emoționale în corp și blocarea în
trecut (emoțional și cognitiv) fac ca decojirea rănilor și vindecarea
lor să fie eficientă. Iertarea este un proces terapeutic care începe
„aici și acum”, indiferent de travaliul lui. Despachetarea cu grijă a
emoțiilor. Uneori este nevoie de mult timp pentru a ne curăța de
resentimente, frustrare, neputință, vinovăție, rușine și pregătirea
minții pentru acceptare. Iertarea înseamnă să ștergi toate datoriile
celor care ți-au provocat un rău real, păstrând demnitatea și iubirea.
În procesul iertării se observă rezultate atât în planul emoțional, dar
mai ales fizic, deoarece multe boli au la rădăcină neiertări de sine sau
ale celorlalți.</span><br /><br /><span>„Iertarea
este un act de iubire”, spune părintele Dumitru Stăniloae. Dacă iert pe
cineva, încep să-l iubesc. Fără a iubi și a fi iubit, sufletul omului
se usucă și moare. Dumnezeu te iubește! Comportă-te cu ceilalți cum se
comportă Dumnezeu cu tine! Ca să se întâmple minuni este nevoie să
iubim.</span><br /><span> </span><br /><span> Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu </span></span></div>
</div>Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-90708064816530332782020-09-07T08:27:00.004-04:002020-09-07T08:27:45.057-04:00Mintea este cea care hrănește sufletul! ( Sfântul Iosif Isihastul )<div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-large;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="443" data-original-width="640" height="278" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgug-9sgl2JF1a5s7jzu06VX-VoQiMbzMRt_WbMH43e3JnM0dItvGqbaS28YeUJZchMRZMvlldjcN51y5Jv6ca7ODECcoYc2JzqePao0HIYLMCrVo32GWLEM3G_dHFKZB9Sbqrzg09zKXs/w400-h278/papou15.jpg" width="400" /></div>Mintea este cea care hrănește sufletul! Lucrarea sa este să aducă în inimă tot ceea ce vede sau aude, fie că este bun sau rău, deoarece în inimă este centrul puterii spirituale și corporale a omului, este tronul. a minții. </span></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-large;"> </span><br /><span style="font-size: x-large;">Sfântul Iosif Isihastul</span></div>Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-76984338557799330432020-08-30T05:40:00.001-04:002020-08-30T05:40:07.995-04:00Să căutăm mereu în Biserică! ( Arhimandrit Arsenie Papacioc )<div style="text-align: center;"><img border="0" data-original-height="348" data-original-width="494" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgRwmOXxUU59EedP-kf6Ms0hb_jR0NJyF5u7Ahwu50njGkl-kCpMbcchz_HzHS6WJGuywLEHNBD0b8A503NR-BATigWWJ_ckYwrQxjvlpTG_HLHFbQLowKaY0SGQWMFtmsYN-NiIKYWWmI/s0/Arhimandrit+Arsenie+Papacioc1.png" /></div><div style="text-align: center;"><span style="font-size: x-large;">Nu căuta fata sau băiatul la discotecă sau în alte locuri de acest gen, cum este specific astăzi, ci caută la biserică, sau în mediile acestea mai decente. </span><br /><span style="font-size: x-large;"> </span><br /><span style="font-size: x-large;"> <a href="http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/articol/2015/02/sa-cautam-mereu-in-biserica_0.jpg"> </a>Eu am recomandat mereu: nu căuta fata sau băiatul la discotecă sau în alte locuri de acest gen, cum este specific astăzi, ci caută la biserică, sau în mediile acestea mai decente. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;"> Foarte multe fete mi-au spus că au văzut băieţi la biserică şi aveau de gând să se mărite şi îmi spuneau deschis aceste sentimente: „Şi mi-ar plăcea de băiatul acela şi când văd cum se închină şi cât de serios este în biserică, aş vrea să mă mărit cu el”. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;"> Deci ele caută bărbatul; şi bărbatul este acela care observă în ea valorile ei religioase, valorile ei duhovniceşti, pentru că acesta este un lucru foarte important într-o relaţie dintre un bărbat şi o femeie. Ce te-ai face, în familie, dacă unul se roagă şi altul înjură, sau îi dă cu cratiţa în cap, sau provoacă ceartă? </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;"> (Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre armonia căsniciei, Editura Elena, Constanța, 2013, p. 82)</span></div><br /><br /><br /><br />Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-41728925277265148652020-07-31T09:31:00.001-04:002020-07-31T09:31:45.186-04:00Maica Domnului ( Părintele Cleopa )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: x-large;"></span><br /><div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh934TbXvOk0su9NOA5otScV3ji0Ry-YW4Fy0tj6dCQhpI0tYAPOf9SDBr2rsC4lWxYHKNlI23_qOTrAqyf2UsjAq29ngr5-qDJFCG8WDS5GpP1pdWTUjQIQkcSnWFnetGyfZe7Ko0Fwwc/s1600/agios+loukas+and+Christ.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="768" data-original-width="1024" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh934TbXvOk0su9NOA5otScV3ji0Ry-YW4Fy0tj6dCQhpI0tYAPOf9SDBr2rsC4lWxYHKNlI23_qOTrAqyf2UsjAq29ngr5-qDJFCG8WDS5GpP1pdWTUjQIQkcSnWFnetGyfZe7Ko0Fwwc/s400/agios+loukas+and+Christ.jpg" width="400" /></a></div>
</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Dumnezeu primeste pe om la pocainta pana la ultima lui suflare, daca se intoarce din toata inima si cinsteste pe Maica Domnului. Sa aveti mare evlavie catre ea ca fericita este casa si familia care are in casa icoana Maicii Domnului. In fiecare zi sa cititi acatistul si paraclisul ei. Daca nu ar fi Maica Domnului in ceruri, lumea asta s-ar fi pierdut de doua mii de ani. Ea pururea sta in genunchi si se roaga Preasfintei Treimi. Ea este a patra fata duhovniceasca in ceruri.</span><br /><span style="font-size: x-large;">Stiti oare cine este Maica Domnului ? Imparatteasa Heruvimilor, Imparateasa a toata faptura, camara intruparii lui Dumnezeu, usa luminii, usa vietii, usa cea incuiata prin care n-a trecut nimeni, decat Domnul nostru Iisus Hristos. Ea este scara catre cer, cadelnita dumnezeiasca, biserica a Preasfantului Duh. Maica Domnului este mireasma Tatalui, Maica Cuvantului si biserica dumnezeiescului Duh.</span><br /><span style="font-size: x-large;">Cata mila o sa aiba Maica lui Dumnezeu de cei ce au cinstit-o pe ea si au laudat-o ! Si cata urgie o sa vina peste cei ce n-au crezut in sfintenia ei ! Ce-o sa faca sectele care hulesc pe Maica Domnului ? La icoana Maicii Domnului cu Pruncul in brate, vezi cerul si pamantul. Domnul reprezinta cerul, este mai preus de ceruri si Maica Domnului reprezinta pamantul. Ea este din neamul nostru. Bratele Maicii Domnului sunt mult mai puternice decat umerii Heruvimilor si ai Serafimilor.</span><br /><span style="font-size: x-large;">Ea tine pe Cel ce a facut cerul si pamantul si toate cele vazute si nevazute. Ea este mama noastra, care are mila si de saraci si de vaduve. Pururea se roaga Mantuitorului pentru iertarea pacatelor noastre.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Părintele Cleopa </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-32030501916797475182020-07-15T00:10:00.001-04:002020-07-15T00:10:23.093-04:00 Apostazia ( Gheronda Iosίf Vatopedinul ) <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_hyphenhyphen0Lyf6w-GN07B6Hxv2MKxc4ys7KMnpNRr1xBz-Q0DXPeAMdAh865ccZrX8umqgvJEfbzOvxUH2Sjliub_-wUHc9445s4tnfHpdtJQg6MbHleJoNVppYfWiJw8UWc5S5nH_06Y_O_6k/s1600/Elder+Joseph+of+Vatopaidi1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1107" data-original-width="1600" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi_hyphenhyphen0Lyf6w-GN07B6Hxv2MKxc4ys7KMnpNRr1xBz-Q0DXPeAMdAh865ccZrX8umqgvJEfbzOvxUH2Sjliub_-wUHc9445s4tnfHpdtJQg6MbHleJoNVppYfWiJw8UWc5S5nH_06Y_O_6k/s400/Elder+Joseph+of+Vatopaidi1.jpg" width="400" /></a></div>
<span style="font-size: x-large;"></span><div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> Deși am fost creați în chip desăvârșit, în ființa noastră, deopotrivă trup și suflet, nu a mai rămas aproape nimic în picioare după cădere, pentru că ”omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Psalm 48:12). Păcatul a adus omului moartea și stricăciunea, și nu numai atât, ci și lucrarea defectuoasă a mădularelor trupului încă dinaintea morții sale. Iar însușirile psiho-somatice cele mai importante prin care se manifestă sufletul omenesc, adică simțurile, gândirea, conștiința, s-au sălbăticit cu totul și numai prin Hristos, prin Cuvântul întrupat, ele redevin raționale și sunt reașezate în starea cea dintâi, când sunt folosite prin harul dumnezeiesc. Atât timp cât simțurile nu se hristifică, nu este o exagerare să le numim monstruoase. În firea stricată a simțurilor în care lucrează legea absurdului, nu putem vedea decât prezența iadului, pentru că acolo unde lipsește rațiunea simțului hristificat ies la iveală doar umbre și fantasme monstruoase. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Mai bine era condamnatului să nu simtă stricăciunea și moartea, decât să guste, oriunde ar întoarce ochii, amărăciunea ruinării sale. Simțire! Există ceva mai chinuitor decât această povară? Simțirea ne pune în legătură nu numai cu lumea înconjurătoare, ci și cu imensitatea imaginației. Prin imaginație ne plăsmuim visele. Însă, pentru că s-a sălbăticit sub puterea morții și a stricăciunii, imaginația a devenit mai degrabă tiranică decât mângâietoare. Prin simțire, atingem iadul, durerea, amărăciunea, deznădejdea, și toate câte țin de puterea stricăciunii și a morții sunt aduse, având drept canal de comunicare simțirea, în sufletul omului și îi otrăvesc încontinuu viața. Dar gândirea? Altă taină și aceasta, mai vrednică de plâns decât cea dinainte! Omul gândește, chiar și atunci când nu vrea să gândească. Gândește ca să gândească! Nu vrea să se gândească, dar nu poate altfel. Și simțirea, și gândirea, și conștiința și chiar și acest suflet, fără de Dumnezeu, devin alcătuiri monstruoase. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Simțurile noastre devenite bezmetice și iraționale din pricina păcatului, preschimbă lumea în care trăim și o fac asemenea ogrăzii mitice a Circei, în care toți oamenii care intrau se preschimbau în fiare sălbatice lepădând ipostasul omenesc. Asta se întâmpla până când Dumnezeu Cuvântul, ca un alt Ulise, S-a întrupat și ne-a făcut ai Lui, ne-a hristificat și a schimbat toate însușirile noastre, făcându-le ale Sale, făcându-le hristice. Fără de Dumnezeu, simțirea și gândirea se află într-o demență irațională, iar unicul doctor și leac a devenit El Însuși prin întruparea Sa, ca iadul să nu ajungă să urce pe pământ. Vechiul continent al Europei, după ce L-a lepădat de la sine pe Dumnezeu Cuvântul prin fel și fel de umanisme, s-a cufundat în lipsa de omenie, în nebunie sau, mai bine zis, într-o antropofagie ”civilizată” a războaielor distructive. Noi, în țara noastră, nu avem experiența acestei realități. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Sufletul nostru, și el! Taina tainelor! Taina cea mai de neînțeles și mai de neconceput de sub cer. Nimeni, niciodată, nu a putut să se apropie și să înțeleagă firea, ființa și însușirea sufletului. Tot ce se petrece, din cauza sufletului se petrece și de el este determinat, însă sufletul de nimeni nu a putut fi înțeles vreodată. Numai Dumnezeu Cuvântul întrupat a revelat și a dat mărturie despre natura sufletului și despre cine este el, pentru că Dumnezeu este Creatorul sufletului, după El tânjește sufletul, El este lumea și așteptarea lui. Numai El a putut să îl reveleze și să îl definească în chip vrednic de Dumnezeu, spunând că lumea toată nu valorează cât un singur suflet (vezi Matei 16:26). </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Dumnezeu Cuvântul Care S-a făcut om, după ce a asumat în ipostasul Său dumnezeiesc omul întreg, trup și suflet, a împărtășit deopotrivă acestor două stihii, trupului și sufletului, însușirile Sale dumnezeiești și de aceea a pătruns în toată profunzimea ființei umane dorul după Dumnezeu și după Hristos. Dumnezeu Cuvântul a devenit prototipul sufletului nostru, rațiunea lui, sensul lui, dorul și însuși raiul lui. Doar prin Hristos firea omenească și-a regăsit sinele, de aceea, cu îndreptățire, Domnul nostru a mărturisit că ”cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla” (Matei 16:25). Numai când sufletul are ca punct de plecare și destinație pe Dumnezeu Cuvântul, el se întregește și își atinge scopul; orice altă mișcare și lucrare a lui devine și rămâne absurdă și fără sens; cât timp este în afara lui Dumnezeu, sufletul este în fapt în afara lui însuși. În afara lui Dumnezeu, sufletul se află în nebunie, în rătăcirea fără sens a patimilor și păcătoșeniei, într-o suferință și o cruzime fără sens. Pe bună dreptate Dumnezeu Cuvântul grăiește: ”Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi” (Matei 10:39). </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Și acest trup de lut al omului fără de Cuvântul nu ar fi altceva decât un vas fără însemnătate și fragil, aparținând regatului animalelor și supus nenorocirilor care sunt urmări ale legilor stricăciunii, suferinței și morții. Prin asumarea firii omenești, Preabunul arhitect, Dumnezeu Cuvântul, a îndumnezeit trupul și l-a făcut rațional, ca să fie și să rămână trupul lui Hristos, ”Trupul însă… [este] pentru Domnul” (I Corinteni 6:13). Prin întruparea Sa, Dumnezeu Cuvântul a luat trup, iar prin înviere și înălțare anunță și propria noastră înviere din ziua celei de-a Doua Veniri. Când se închină lui Dumnezeu, trupul omenesc îndumnezeit dobândește această slavă, pentru că Dumnezeu Cuvântul Care le-a creat și pe toate le ține, în acest chip a voit să ridice chipul căzut. Prin întruparea lui Dumnezeu Cuvântul s-a dăruit deplina revelație și sensul tainei omului și însuși sensul cerului și al pământului. Întreaga noastră ființă a dobândit rațiune, s-a hristificat, a căpătat sens prin dumnezeiasca Venire, cât timp înainte de Întrupare întreaga cugetare omenească nu era altceva decât un strigăt de tânguire, o angoasă fără de margini, o jale neîncetată și un plâns fără oprire. Orice lucru este doar omenesc, dacă nu se îndreaptă către Mântuitorul Dumnezeu-Om ca să primească rațiune și să devină dumnezeiesc-omenesc. Va rămâne absurd, fără sens și, în cele din urmă, inuman. Acesta este scopul primordial și ultim al întrupării Domnului nostru, de a conferi rațiune și sens omului și întregii lui existențe. Dacă nu devenim ființe cuvântătoare, raționale, și dacă nu ne îndumnezeim în Dumnezeu Cuvântul, ființa noastră, deopotrivă trup și suflet, nu este altceva decât un monstru înspăimântător, o fantasmă și o umbră venind din haos. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Sursa: Gheronda Iosίf Vatopedinul, De la moarte la viață, Seria Cuvinte de suflet-folositoare vatopedine 3, pp. 35-39. </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-66044283974333414052020-07-04T12:32:00.002-04:002020-07-04T12:32:58.266-04:00„Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă de mine un păcătos” ( Sfântul Serafim din Sarov )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbQPlUew-yOj5YOVZIQ8mAI2-7cR6Ej1AsH4D2EnTPTBw1Pe2C50D5EyztgLEok99bbUXBn5VmALUDtN4hiWisNLJ3o_g_MVJ0k3l6buQOrRdlzZY0n4KmzmgEqoYOvIdSEvz6B6Bx794/s1600/ss15.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="750" data-original-width="519" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjbQPlUew-yOj5YOVZIQ8mAI2-7cR6Ej1AsH4D2EnTPTBw1Pe2C50D5EyztgLEok99bbUXBn5VmALUDtN4hiWisNLJ3o_g_MVJ0k3l6buQOrRdlzZY0n4KmzmgEqoYOvIdSEvz6B6Bx794/s1600/ss15.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine un păcătos”: lasă toată atenția și pregătirea ta să fie în acest sens. </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Mergând, stând, făcând și stând în biserică înaintea slujbei divine, intrând și ieșind, țineți asta neîncetat pe buzele voastre și în inima voastră. </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Vorbind în felul acesta pe numele lui Dumnezeu vei găsi pace, vei ajunge la curăția spiritului și a trupului, iar Duhul Sfânt, originea tuturor lucrurilor bune, va locui în tine și El te va călăuzi spre sfințenie, pentru toată evlavia și puritatea ”.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"><br />Sfântul Serafim din Sarov </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-70712918493364775512020-06-10T09:29:00.001-04:002020-06-10T09:29:12.220-04:00Sfinții Părinți ne spun că trebuie să fim foarte atenți cu viziunile... ( Sfântul Paisie Aghioritul )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivGxLevP8sL_4mkiHRmRlcAJpS8UyQLrHx02_w0ZZmn_4EpLw_XQsSrNE7WVas7RtdBX1w7nDj0gquiMU2xWkijSEG1NQpKj6PcK_hSHThByvcI8seM999XJTlp4jvwueZbm4z9cGpoTM/s1600/paisios23.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="550" data-original-width="900" height="244" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivGxLevP8sL_4mkiHRmRlcAJpS8UyQLrHx02_w0ZZmn_4EpLw_XQsSrNE7WVas7RtdBX1w7nDj0gquiMU2xWkijSEG1NQpKj6PcK_hSHThByvcI8seM999XJTlp4jvwueZbm4z9cGpoTM/s400/paisios23.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Sfinții Părinți ne spun că trebuie să fim foarte atenți cu viziunile, deoarece ei pot proveni și de la cel rău, iar pentru a nu cădea în ispită, trebuie să distingem binele de rău! De exemplu, spun ei, că lumina divină este albă, în schimb, lumina celui rău - este roșie.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Sfinții Părinți mai spun că Îngerul lui Dumnezeu emană bucurie, în timp ce cel rău, luând aspectul unui înger, aduce îngrijorare. Dar ce face spiritul rău? El încântă inima cu bucurie carnală și seduce pe om, care nu experimentase încă bucuria cerească divină. Îl seduce cu bucurie carnală, astfel încât el nu poate distinge adevăratul de falsa bucurie. De aceea este necesar să avem în vedere viziunile așa cum sunt învățate de Sfinții Părinți și nu cu propriile lor explicații logice.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;"> </span><br /><span style="font-size: x-large;"> Sfântul Paisie Aghioritul</span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-57306884698191399812020-05-23T19:43:00.002-04:002020-05-23T19:43:03.275-04:00Ce trebuie să învățăm mai întâi de la sfinți și părinții noștri spirituali ? ( Părintele Cleopa )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: x-large;"></span><div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> </span><br /><span style="font-size: x-large;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijPBrBAQ4A3bUwHVydvwQL9q7S8FqXO7QC042QgVjiUvpD8rUVR12aRkm9aDRUTItoOAsiqzvQE7BbTlb2kfSjBmc61nwr0rWWf-4FAc4zH7asvFdl95gcBAymxGPfzGif0aCD6XOQ5mc/s1600/ec28.jpg"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijPBrBAQ4A3bUwHVydvwQL9q7S8FqXO7QC042QgVjiUvpD8rUVR12aRkm9aDRUTItoOAsiqzvQE7BbTlb2kfSjBmc61nwr0rWWf-4FAc4zH7asvFdl95gcBAymxGPfzGif0aCD6XOQ5mc/s1600/ec28.jpg" /></a> </span><br /><span style="font-size: x-large;">De la sfinti sa invatam mai ales marea lor iubire pentru Dumnezeu, statornicia lor in dreapta credinta, curajul cu care marturiseau pe Hristos si sfintenia desavarsita a vietii lor, iar de la parintii nostri duhovnicesti sa invatam blandetea si dragostea cu care ne-au crescut si ne-au vorbit de Dumnezeu, ravna lor pentru biserica si rugaciune si mila cu care ajutau pe toti oamenii la mantuire.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Părintele Cleopa </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-77018331400766851902020-05-16T12:16:00.002-04:002020-05-16T12:16:14.511-04:00Plânsul, cel mai nemincinos ambasador către Dumnezeu ( Gheronda Iosif Vatopedinul )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: x-large;"></span><span style="font-size: x-large;"></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHl5zR3qlFsWXguqqI4TdmqcsU80b7mQM_OIhqtNC6i8Hyy0uxAHVaM1V0fjD0snusPSzeG4-dkJYhvuAm1KIRqlxUMFaWiA4Jpq-skaArL6dk_3p4mVxtSkMCpzyIekyASRonTf7x7QQ/s1600/Elder+Joseph+of+Vatopaidi1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1107" data-original-width="1600" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHl5zR3qlFsWXguqqI4TdmqcsU80b7mQM_OIhqtNC6i8Hyy0uxAHVaM1V0fjD0snusPSzeG4-dkJYhvuAm1KIRqlxUMFaWiA4Jpq-skaArL6dk_3p4mVxtSkMCpzyIekyASRonTf7x7QQ/s400/Elder+Joseph+of+Vatopaidi1.jpg" width="400" /></a><span style="font-size: x-large;"></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Plânsul se naște din simțirea micimii, a nimicniciei, a ticăloșeniei și a neputinței omului. Plânsul este cel mai nemincinos ambasador către aceia care pot oferi izbăvire și ajutor, mai cu seamă însă către Dumnezeu, Cel ce este singurul vrednic să dea mângâiere. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Plânsul nu exista atunci când omul se afla în sânurile iubirii desăvârșite și ale înfierii lui Dumnezeu. A fost adăugat și acesta la pedepsele pedagogice date împotriva neobrăzării omenești de după cădere. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Nu cred să existe în întregul spectru al pocăinței un mijloc și o măsură atât de binefăcătoare, care să aducă un rezultat imediat, precum plânsul. Primul lucru pe care l-a întâmpinat strămoșul neamului omenesc după surghiunirea lui a fost plânsul și lacrima. Din păcate, pe acesta îl moștenim toți cei ce-i suntem urmași. Acest rod al propriei noastre nefericiri l-a gustat și Domnul nostru. Chiar dacă El n-a plâns pentru Sine însuși, ci pentru a noastră stricăciune și ticăloșie. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Așadar, primul rod prin excelență pe care ni l-a oferit această vale a plângerii (lumea de după cădere) este plânsul și lacrima. Nu cred să se fi născut om care să nu se fi împărtășit de ele. Putem însă foarte bine să transformăm această otravă a pedepsei noastre în medicament mântuitor prin mijlocirea pocăinței și, desigur, să fim numiți fericiți. Cu siguranță, “cei ce plâng” și “cei ce lăcrimează” sunt toți cei ce locuiesc pe pământ, însă sunt numiți fericiți doar purtătorii credinței și ai pocăinței. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Editura Doxologia)</span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-13949209100877015152020-05-09T18:39:00.001-04:002020-05-09T18:39:58.165-04:00Nu lăsați limba să alerge înainte să vă gândiți ce trebuie să spuneți. ( Gheronda Efrem Filotheitul )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTiGhFfXwUMj4-sV1VElzQSudgXPEFNGusl-2QF31aEBXGC4WkRxsNgmiUtqz0d1ZBGV7_JHSZVZk588gqlhtnkYlO7PQBqNgGJdsrEmL27g-LpVO9I8tJoFf9ybNYTiqKpNshVx59QBo/s1600/geronda+Efraim+15.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="412" data-original-width="604" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTiGhFfXwUMj4-sV1VElzQSudgXPEFNGusl-2QF31aEBXGC4WkRxsNgmiUtqz0d1ZBGV7_JHSZVZk588gqlhtnkYlO7PQBqNgGJdsrEmL27g-LpVO9I8tJoFf9ybNYTiqKpNshVx59QBo/s1600/geronda+Efraim+15.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Fii întotdeauna prudent în cuvintele tale; adică, mai întâi gândește-te și apoi vorbește; nu lăsați limba să alerge înainte să vă gândiți ce trebuie să spuneți. Nu deveni îndrăzneț în a vorbi mult, copilul meu; multe sunt relele din această îndrăzneală malefică. Fugi de ea ca de pe foc sau o vipere!</span><br />
<br />
<span style="font-size: x-large;"> Gheronda Efrem Filotheitul</span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-38725133345315896292020-04-26T13:52:00.005-04:002020-04-26T13:52:45.392-04:00Ce le recomandaţi în primul rând creştinilor care doresc să sporească în viaţa duhovnicească? ( Parintele Arsenie Papacioc )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: x-large;"></span><span style="font-size: x-large;"></span><div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyhQUwlM6i9Il-PPK8fqAglULhZjbZ0Sgq6xbm9-uKsda7i3XtPfohfjfHDSG811XQitUCKYCpXIxL0QEGEeX7Sm-bV4QYV93k5uNGpP8RTXZJ9QdSg2bj02Nb7NMRCt1t3rVF6q3KeSU/s1600/Parintele+Arsenie+Papacioc+2.jpg"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyhQUwlM6i9Il-PPK8fqAglULhZjbZ0Sgq6xbm9-uKsda7i3XtPfohfjfHDSG811XQitUCKYCpXIxL0QEGEeX7Sm-bV4QYV93k5uNGpP8RTXZJ9QdSg2bj02Nb7NMRCt1t3rVF6q3KeSU/s1600/Parintele+Arsenie+Papacioc+2.jpg" /></a> </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă‑i întristare, se clocesc ouăle diavolului. E o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într‑o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Parintele Arsenie Papacioc </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-45741872922167886572020-04-12T07:26:00.005-04:002020-04-12T07:26:57.647-04:00 Floriile – Intrarea Domnului in Ierusalim <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: x-large;"></span><span style="font-size: x-large;"></span><div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> <a href="https://lumeacredintei.com/wp-content/uploads/2015/04/88561_florii_1.jpg"><img src="https://lumeacredintei.com/wp-content/uploads/2015/04/88561_florii_1.jpg" /> </a> </span><br /><span style="font-size: x-large;">Sarbatoarea Intrarii lui Hristos in Ierusalim este cunoscuta in popor sub denumirea de Florii. Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare se mai numea si Duminica aspirantilor la Botez, deoarece in aceasta zi catehumenii, care fusesera admisi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul camarturisire de credinta. Aceasta duminica a purtat si denumirea de Duminica gratierilor, pentru ca in cinstea ei, imparatii acordau gratieri. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Biserica vede in aceasta sarbatoare inaintarea lui Hristos spre jertfa de pe cruce. El putea sa evite moartea, insa, o primeste de buna voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusa moartea ca o necesitate, asa cum ne este impusa noua. De aceea El moare pentru altii, nu pentru Sine. El nu avea pacatul imprimat in firea Sa, ca noi toti, pentru ca S-a nascut ca om prin voia Sa. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Existand din vesnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omeneasca, dar a incadrat-o in ipostasul dumnezeiesc. Daca s-ar fi nascut ca orice om din pacat, prin pasiune omeneasca, ar fi murit pentru El si nu pentru noi. Ar fi ramas in moarte ca orice om, deci nu ar fi inviat. Intrarea in Ierusalim este o prefigurare a Intrarii in Ierusalimul ceresc. Astfel, nu intamplator noi cantam in noaptea de Pasti: „Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalim”. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">In legatura cu acest eveniment, evanghelistul Matei noteaza: „Spuneti fiicei Sionului: Iata imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug” (Matei 21, 5). </span><br /><br /><span style="color: red;"><b><span style="font-size: x-large;">Floriile si manzul asinei </span></b></span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">In interpretarea Sfintilor Parinti, asina preinchipuie poporul iudeu, in timp ce manzul prefigureaza neamurile care urmau sa fie chemate la credinta. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Aceasta interpretare este dreapta, pentru ca stim ca iudeii il vor prigoni pe Hristos si paganii Il vor primi. Cei mai multi dintre pagani vor fi purtatori de Hristos de-a lungul istoriei si vor intra cu El in Ierusalimul de sus, in Imparatia cerurilor. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">„Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si I le-au facut Lui”. In general, ucenicii au inteles foarte putin din ceea ce s-a intamplat cu Invatatorul lor pana cand El le-a sporit intelegerea (Luca 24,45) si Duhul lui Dumnezeu i-a luminat cu limbi de foc. Numai atunci au priceput ei toate lucrurile, aducandu-si-le aminte. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Sfantul Ignatie Brancianinov vede in „Manzul asinei” si altceva. Acest manz il descopera pe omul manat de pofte dobitocesti, lipsit de libertatea sa duhovniceasca, legat de impatimire si de obisnuinta vietii trupesti. Invatatura lui Hristos desface asinul de iesle, adica de implinirea voii pacatoase si trupesti. Dupa aceea, Apostolii aduc asinul la Hristos, isi pun pe asin hainele: pe el Se asaza Domnul si savarseste pe el intrarea in Ierusalim. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Asta inseamna ca dupa ce omul paraseste viata pacatoasa, este adus la Evanghelie si imbracat, ca in niste haine apostolesti, in cunoasterea lui Hristos si a poruncilor Lui. Atunci Se asaza pe el Domnul, aratandu-i-Se duhovniceste si salasluind duhovniceste in el, precum a binevoit a fagadui: „Cela ce are poruncile Mele si le pazeste pe ele, acela este cel ce Ma iubeste: si cel ce Ma iubeste, iubit va fi de Tatal Meu. De Ma iubeste cineva, a grait El, cuvantul Meu va pazi; si Eu il voi iubi pe el, si Ma voi arata lui; si Tatal Meu il va iubi pe el, si la el vom veni, si locas la dansul vom face” (Ioan 14, 21, 23). </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Astfel, Hristos Se asaza pe insusirile firesti ale omului care s-a supus Lui, care si-a insusit invatatura Lui cea atotsfanta, si il aduce, sezand pe el, in cetatea duhovniceasca a lui Dumnezeu, in Ierusalimul al carui ziditor este Dumnezeu, nu omul. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Multimea Il primeste pe Mantuitorul in Ierusalim cu aceste cuvinte: „Osana Fiului lui David; binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului! Osana intru cei de sus!” (Matei 21, 9). Invierea lui Lazar era cauza careia i se datora, in cea mai mare masura, aceasta primire insufletita. Dar sa nu uitam, ca acelasi popor care-L slavise si-L primise ca pe un imparat, peste cateva zile va striga, incitat de farisei si de carturari: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!”. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Evreii care participau la aceasta sarbatoare, asteptau de la Hristos sa fie un conducator care sa modifice situatia politica in folosul lor, si nu un Dumnezeu coborat printre oameni, spre a-i izbavi de pacat. E adevarat ca au existat si multi iudei care s-au daruit Domnului, crezand in El fara sovaiala. </span><br /><br /><span style="color: red;"><b><span style="font-size: x-large;">Floriile si ramurile de salcie </span></b></span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Dupa modelul multimii din cetatea Ierusalimului care l-a intampinat pe Mantuitorul cu ramuri de finic, Biserica Ortodoxa a randuit ca in aceasta zi sa imparta credinciosilor ramuri de salcie binecuvantate. Ramurile de salcie simbolizeaza biruinta asupra mortii. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">In duminica Floriilor, Biserica a randuit sa fie dezlegare la peste. In seara acestei duminici, incep deniile din saptamana Sfintelor Patimi. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;"><span style="font-size: small;">sursa: crestinortodox.ro</span> </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-7541753158494831102020-04-05T22:56:00.004-04:002020-04-05T22:56:40.650-04:00Învăţăturile lui Sfântul Iosif Isihastul <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: x-large;"></span><br /><div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMYbOWWGADe8a3bLMzzlLqk2clVG4AuxXoM07PmCsvtIkNi9GkB_99OVVt5EMLc6H2-GXgzR_K4KmYWBVBg8oTH-HR3nrlxiz37K0STgyVx3UtboaMm6wbmxIQwIM8cJQcBoUdVXiuGEw/s1600/papou8.jpg"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMYbOWWGADe8a3bLMzzlLqk2clVG4AuxXoM07PmCsvtIkNi9GkB_99OVVt5EMLc6H2-GXgzR_K4KmYWBVBg8oTH-HR3nrlxiz37K0STgyVx3UtboaMm6wbmxIQwIM8cJQcBoUdVXiuGEw/s400/papou8.jpg" /></a> </span><br /><span style="font-size: x-large;">Printre îndatoririle pe care pururea-pomenitul Stareţ ne învăţa să le împlinim încă din primele zile ale înţeleptei lui povăţuiri, erau şi cea a bunei rânduieli şi a programului, descriindu-ne în acelaşi timp neorânduiala în cele mai întunecate culori. Adesea ne spunea apoftegma Sfântului Efrem Sirul: „cei care nu au povăţuitor cad ca frunzele”, ceea ce înseamnă, aşa cum ne spunea el, lipsa programului. De asemenea, obişnuia să ne spună şi diferite întâmplări din vieţile părinţilor contemporani, mai ales a bătrânului Teofilact, care s-a distins prin virtute şi daruri duhovniceşti în sihăstria Sfântului Artemie.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Bătrânul Teofilact a trăit toată viaţa sa ca ascet şi isihast, ţinând posturi aspre. Nici untdelemn nu mânca. Într-o vreme a primit un ucenic, pe viitorul monah Arsenie, şi i-a spus scurt, pentru că şi în vorbire se înfrâna binecuvântatul:</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">– Ascultă fiule, dacă vei rămâne cu mine, vreau ca în viaţa ta să ai o rânduială şi un program, pentru că fără aceasta nu te faci călugăr. Priveşte în jur lucrurile noastre, aşa cum ţi le spun: acolo este urciorul nostru, alături ceaşca, acolo sunt lighenele, dincolo posmagii şi celelalte, precum le vezi. Vreau să le găsesc totdeauna acolo. Dacă din întâmplare faci vreo greşeală, prima dată îţi voi aduce aminte de locul exact al lucrului, dar nu voi suferi a doua oară. Dacă continui pentru a treia oară neorânduiala, te voi ruga să-ţi iei lucrurile tale şi să pleci, ca măcar pe mine să nu mă tulburi, dacă tu nu vrei să te foloseşti.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Pururea-pomenitul nostru Stareţ ne spunea că auzise despre el că era trezvitor şi adeseori mintea sa, pentru curăţia ei şi pentru starea sa duhovnicească bună, îi era răpită în contemplaţie.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">„Odată, ne spunea, am aflat că l-au prins diavolii şi l-au scos afară din chilie în vreme de iarnă, pe când ningea. L-au târât gol prin zăpadă toată noaptea, până dimineaţa, când l-au adus teafăr înapoi la chilia sa. În aceeaşi zi, unii părinţi i-au adus o parte din îmbrăcăminte, pe care au găsit-o prin locurile unde o aruncaseră duhurile viclene. Şi aceasta poate i s-a întâmplat pentru ca să-i întrerupă contemplaţia minţii, precum de multe ori făceau demonii şi Părinţilor de demult”.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Odată, în timpul nopţii, a mers la chilia bătrânului Teofilact o căprioară şi a bătut la uşă. Când bătrânul a deschis, ea i-a arătat piciorul, care era rupt. El i l-a legat şi i-a spus să se întoarcă după opt zile, la aceeaşi oră, ceea ce animalul a şi făcut. Bătrânul i-a schimbat legătura şi i-a legat din nou piciorul şi i-a repetat să vină iarăşi după opt zile. Data următoare când a venit, văzând că piciorul căprioarei se vindecase, i-a spus să nu mai vină altădată, poruncă pe care aceea a îndeplinit-o.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Una din principalele caracteristici ale acestor nevoitori binecuvântaţi era acrivia în programul vieţuirii lor. Acest lucru ni l-a cerut şi nouă Stareţul, cât timp am trăit alături de el. Ne spunea că începutul dobândirii caracterului şi a personalităţii se află în stăruinţa de a urma un mod de viaţă programat şi sistematizat. Prin respectarea statornică a unui program, omul dobândeşte hotărâre şi bărbăţie, lucru foarte important şi absolut necesar în viaţa noastră, mai ales pentru că nevoinţa noastră este luptă, şi încă una crâncenă. Numai cu bărbăţie şi cu hotărâre poate fi înfruntat „diavolul care răcneşte ca un leu, căutând pe cine să înghită”(1Pt. 5, 8), iar nu numai să vatăme.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Un alt motiv la fel de necesar care impune rânduiala programului este nestatornicia caracterului omului după căderea lui Adam. Iar starea de păcătoşenie, pe care fiecare dintre noi o poartă, toceşte curajul şi hotărârea. De asemenea, lipsa de experienţă, neştiinţa, felul necunoscut al războiului nevăzut şi inegalitatea acestei lupte măresc, cum este şi firesc, descurajarea. Nici un alt factor omenesc nu întăreşte într-atât reuşita noastră precum hotărârea noastră tare şi stăruitoare şi programul bine rânduit.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">În vieţile Părinţilor noştri se distinge, în mod deosebit, stăruinţa lor în rânduială şi în tipic, ca fiind elementele cele mai importante ale modului lor de viaţă. Stareţul nostru nutrea o evlavie deosebită faţă de cartea Sfântului Isaac Sirul, pe care o avea aproape ca pe o carte de rugăciune. Ne spunea pe de rost capitole întregi din ea, mai ales pe cele despre rânduielile şi chipurile vieţuirii noastre monahale, de la „făptuire”, ca lucrare începătoare, până la contemplaţie şi desăvârşire, unde poate ajunge omul. Îmi aduc aminte că de multe ori ne cita din Cuvântul al şaptelea, „Despre rânduiala începătorilor şi desprecele ce li se cuvin lor”. Iar locul cel mai important, de care şi acum îmi aduc aminte, este următorul: „Oriunde te-ai afla, socoteşte-te cel mai mic şi slujitor al fraţilor tăi”[1].</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Era firesc ca alegerea pe care a făcut-o Stareţul dintru început, aceea de a urma viaţa sihăstrească şi retrasă, să impună mijloace mai aspre de trai. Acesta este, desigur, un lucru obişnuit la cei ce se liniştesc, al căror loc, mod şi mijloace folosite sunt diferite de cele ale vieţii chinoviale proprii celor mai mulţi monahi. Astfel de oameni, chiar şi în trecut, precum scriu Părinţii, păreau totdeauna aspri la prima vedere. Acest mod de viaţă are drept consecinţă lipsa delicateţii în purtare, lucru ce apare mai degrabă pe nesimţite, din pricina izolării şi a vieţii lor petrecute departe de comuniunea cu oamenii. Un fapt asemănător îmi aduc aminte şi din viaţa Avvei Palamon, la care a venit, ca începător, cel ceavea să devină mare în virtute, Sfântul Pahomie, întemeietorul monahismului de obşte organizat.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Uneori îl întrebam şi noi pe Stareţ despre asprimea programului nostru, iar el ne răspundea cu pilde ziditoare din vieţile Părinţilor de demult. Cei de demult nu ignorau deloc datoria faţă de aproapele, dar puneau înainte dragostea faţă de Dumnezeu şi păzirea în chip deosebit a petrecerii pustniceşti. Fiindcă şi noi ne îndreptam paşii către acelaşi scop, adesea ne cita cuvântul Avvei Isaac care spune că o condiţie absolut necesară pentru sporirea monahului este a se „închide pe sine într-un loc şi a posti pururea”[2].</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Eu însă luam aminte mai mult la un alt punct, cel al bunei-rânduieli, care, deşi pare a fi pentru începători, avea totuşi o mare importanţă pentru nevoinţa noastră de la început. Iar aceasta constituia ajutorul provenit din respectarea cu acrivie a tipicului pe care îl păzeam oriunde ne-am fi aflat. Prin această respectare cu acrivie a tipicului, nu ne-au scăzut deloc nici râvna, nici căldura, nici rugăciunea în general, nici starea noastră duhovnicească. Când însă, se întâmpla să încălcăm obişnuita rânduială privitoare la hrană, la păstrarea tăcerii sau la zăvorâre, în general, atunci toate se risipeau şi cu osteneală reuşeam să revenim la tipicul nostru. Lucrul acesta, după mai multe căderi, ni s-a făcut o lecţie bună.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Îmi aduc aminte că într-o vară am mers la Mănăstirea Esfigmenu împreună cu părintele Atanasie, ca să lucrăm ceva acolo. Drept plată pentru lucru, părinţii din mănăstire ne-au dat un peşte care cântărea unsprezece ocale. Am plecat foarte de dimineaţă de la mănăstire, ca să ajungem cât mai repede cu putinţă la peşterile de la Sfânta Ana Mică, unde stăteam atunci. Când, după multă osteneală, am ajuns pe la amiază la chilie, am pus metanie Stareţului şi i-am spus despre peşte, deoarece trebuia să-l curăţăm şi să-l punem apoi la sare ca să nu se strice. În acea vreme, singura metodă de a conserva peştele era să fie pus la sare. Fiindcă programul prevedea odihnă şi apoi priveghere, Stareţul ne-a spus că ne vom ocupa de peşte a doua zi. Noi ne-am dat seama că peştele nu va ţine până a doua zi, pentru că era foarte cald, iar pe deasupra îl cărasem aproape o zi întreagă pe drum, şi nici nu ştiam de câtă vreme îl aveau părinţii care ni l-au dat. Cu toate acestea, am urmat porunca Stareţului. A doua zi am mers să ne ocupăm de peşte, dar se stricase, şi în cele din urmă l-am aruncat. De dragul respectării programului, Bătrânul nu a ţinut seama nici de osteneală, nici de faptul că am fi putut avea hrană destulă.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Din când în când, în naivitatea noastră copilărească, treceam de limita comportării cuviincioase. Şi astfel, i-am spus odată Stareţului:</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">– De vreme ce din fire nu eşti aspru faţă de semeni, ci foarte compătimitor, cum de eşti atât de sever în privinţa respectării tipicului nostru, lucru care îi sminteşte pe ceilalţi?</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Atunci Stareţul mi-a zis cu mirare:</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">– Nu mă aşteptam să ai atâta îndrăzneală şi să-mi spui acestea. Dar ascultă: experienţa m-a silit să fac aşa, căci altfel n-aş fi putut continua cele către care Dumnezeu m-a îndrumat. Sfântul Pavel spune: „Căci dacă fac aceasta de bună voie, am plată, dar dacă o fac fără voie, am numai o sarcină încredinţată”(1Cor. 9, 17).</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Şi asta ne-o spunea pururea-pomenitul cu greutate în suflet, dar credea cu tărie că nu era întâmplător devotamentul său faţă de programul isihast, ci că era o menire dumnezeiască.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Ne mai spunea: „Pretenţiile pe care le au oamenii, ca să-i primim pe toţi, este calea de obşte a tuturor Sfinţilor Părinţi, care prin Harul lui Dumnezeu prisoseşte şi în acest loc sfinţit. Cu uşurinţă şi oriunde poate afla cineva un mediu potrivit pentru el. Însă îndatorirea noastră, aceea de a ne nevoi în condiţiile cele mai isihaste ale sfintei noastre tradiţii, nu le este tuturor nici cunoscută, nici uşor de împlinit. Sfântul Grigorie Palama, în timpul petrecerii sale aici, în Muntele Athonului, se îndeletnicea cu liniştirea, fugea de oameni, se ascundea, săpa gropi în pământ şi căuta însingurarea în tot chipul. Pe cine primea atunci şi cu cine se întâlnea?[3] Iată deci o dovadă de netăgăduit că programul în viaţă este condiţia cea mai importantă a sporirii duhovniceşti. Acesta este şi scopul legilor şi al poruncilor ce au fost date din vechime în vederea bunei petreceri omeneşti, fie de Dumnezeu, fie de oameni. Zdruncinarea integrităţii caracterului omului, după căderea protopărinţilor, cerea crearea unei legi pentru a echilibra puterile sufleteşti şi trupeşti care se slăbănogiseră. Dar când, oare, nu sunt de trebuinţă legea şi poruncile şi rânduielile? Răspuns: Atunci când omul îşi va redobândi personalitatea prin dumnezeiescul Har «şi acest trup stricăcios se îmbracă în nemurire» (1Cor. 15, 54), după Pavel, «iar ce este muritor – ca să zicem aşa – este înghiţit de viaţă» (2Cor. 5, 4). Atunci şi cu adevărat numai atunci, căci «legea nu e pusă pentru cel drept» (1Tim. 1, 9)”.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Sfântul Iosif Isihastul</span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-91048451838314139522020-04-01T09:01:00.003-04:002020-04-01T09:01:51.585-04:00Numele lui Iisus Hristos, pe care-l invocăm în rugăciune.. ( Părintele Efrem Filotheitul )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaruqpanyrjypJKlbUKCh_1Y7OL2dFEckpHgaezyROSaE0MfDyVf8Yt8Imffm5Z6vBBThspByZ4uo9Z2rT_Fn8ClU1rkTGVOIxBF60ytM8v3wFFF8qPl6_afRZTrluh92pv9EbHI8LeDA/s1600/elder+ephraim.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="540" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaruqpanyrjypJKlbUKCh_1Y7OL2dFEckpHgaezyROSaE0MfDyVf8Yt8Imffm5Z6vBBThspByZ4uo9Z2rT_Fn8ClU1rkTGVOIxBF60ytM8v3wFFF8qPl6_afRZTrluh92pv9EbHI8LeDA/s1600/elder+ephraim.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Numele lui Iisus Hristos, pe care-l invocăm în rugăciune, conține în el puterea de restaurare autoexistentă și care acționează de sine. Deci nu vă faceți griji pentru imperfecțiunea și uscăciunea rugăciunii voastre, dar cu perseverență așteptați rodul invocării repetate a Numelui Divin.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Părintele Efrem Filotheitul </span></div>
<br />
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-79327446495843046632020-03-27T18:35:00.002-04:002020-03-27T18:35:33.345-04:00 Astăzi ai fost ispitit, mâine va fi altul și mâine altul. ( Sfântul Iosif Hesychast )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWDqQ8rmLffngN_gOoQ_COvWA6rTBWlVgQrpmSUyhwpuRj8oooZ4gB9YgqIPuxGqjGFj_vMpdUsXEJh_8sOpm6fQXXNm1gcorPvdC8FlYpS3v67nsRleImcKMfEAlV1s1uR0mHpfv5p8c/s1600/papou15.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="443" data-original-width="640" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWDqQ8rmLffngN_gOoQ_COvWA6rTBWlVgQrpmSUyhwpuRj8oooZ4gB9YgqIPuxGqjGFj_vMpdUsXEJh_8sOpm6fQXXNm1gcorPvdC8FlYpS3v67nsRleImcKMfEAlV1s1uR0mHpfv5p8c/s400/papou15.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Orice s-ar întâmpla nu ține cont de nimic din moment ce nu ești vinovatul. Nu i-ai deranjat și nu tu, ci ispita, care se luptă cu toți și îi amestecă pe toți, pentru că aceasta este munca ei. Astăzi ai fost ispitit, mâine va fi altul și mâine altul, pentru că ispititorul va fi mereu prezent în această viață.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;"> </span><br /><span style="font-size: x-large;">Sfântul Iosif Hesychast</span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-20740040808598214732020-03-21T19:25:00.002-04:002020-03-21T19:25:09.379-04:00Există oameni a căror limbă este atât de mare încât mătura pământul! ( Sfântul Lucas al Crimeei )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggm9YDAWoZaq9PwHR5OwHOytvmGfLoUTtmSBevTjBd__6DmrOoQQVqt6GNXJpaEdYr-4qw679bVZAEx0bDKgOAn78YSVmJcbPktWZ6EVLFFmCvpAohyhpGNF2GmE3KPAueDzCkv-mC4kY/s1600/agios-loukas-iatros.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="377" data-original-width="600" height="251" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggm9YDAWoZaq9PwHR5OwHOytvmGfLoUTtmSBevTjBd__6DmrOoQQVqt6GNXJpaEdYr-4qw679bVZAEx0bDKgOAn78YSVmJcbPktWZ6EVLFFmCvpAohyhpGNF2GmE3KPAueDzCkv-mC4kY/s400/agios-loukas-iatros.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Există oameni a căror limbă este atât de mare încât mătura pământul! Așadar, dacă suntem ca oamenii pe care profetul David îi descrie în Psalmul său, dacă limba noastră scanează pământul, dacă acțiunile noastre dezvăluie mândrie, mândrie și anestezie, dacă mintea noastră nu este concentrată și se întoarce peste tot, dacă toată lumea îi facem pe oameni să râdă de ei, să calomnim și să bârfim, apoi ne facem murdari.</span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Sfântul Lucas al Crimeei</span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-52786034623297629712020-03-15T08:04:00.003-04:002020-03-15T08:04:22.609-04:00Mintea care cugetă că nu există Dumnezeu cade în propria sa sentinţă... ( Părintele Arsenie Boca )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: x-large;"></span><span style="font-size: x-large;"></span><div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvUAbdthGz_3UI4UR7UcDfOCa7qCN2_sg2E_F93jW9VxaZLK7um6rlXkw5RLspQRgcjBjbnIdAHM52_w3rl1FnmksDKo5JWoUtFDqvctCm0uzpcz4xSQBRCNjrR8jR0QIFhUWKYlUZAXo/s1600/boca11.jpg"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgvUAbdthGz_3UI4UR7UcDfOCa7qCN2_sg2E_F93jW9VxaZLK7um6rlXkw5RLspQRgcjBjbnIdAHM52_w3rl1FnmksDKo5JWoUtFDqvctCm0uzpcz4xSQBRCNjrR8jR0QIFhUWKYlUZAXo/s640/boca11.jpg" /></a> </span><br /><span style="font-size: x-large;"> Mintea care cugetă că nu există Dumnezeu cade în propria sa sentinţă, căci a te lupta din toate puterile împotriva a ceea ce nu există dovedeşte nebunia acestei lupte, nonsensul, absurdul şi prin urmare şi (nebunia) minţii care o conduce.</span><br /><span style="font-size: x-large;"> </span><br /><span style="font-size: x-large;"> </span><br /><span style="font-size: x-large;"> Părintele Arsenie Boca </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-91948238957895277052020-03-08T17:01:00.002-04:002020-03-08T17:01:48.061-04:00Câtă nefericire există în lume! ( Sfântul Paisie Aghioritul )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: x-large;"></span><span style="font-size: x-large;"></span><div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"><img border="0" height="266" src="https://ortodoxiatinerilor.ro/images/stories/2009/08/5239199-lg.jpg" width="400" /> </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">N-am constientizat ca diavolul a hotarat sa distruga fapturile lui Dumnezeu. Este hotarat sa lucreze astfel ca sa distruga lumea. A turbat, pentru ca a inceput sa intre in lume nelinistea cea buna. Este foarte salbaticit, pentru ca stie ca timpul lui e scurt (Apoc. 12,12). </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Lumea arde. Pricepeti asta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de vapaie a aprins diavolul incat de s-ar aduna toti pompierii, n-o pot stinge. Vapaie duhovnicesca. N-a ramas nimic. Numai de rugaciune e nevoie, ca sa se milostiveasca Dumnezeu spre noi. Vezi, atunci cand se aprinde un foc mare nici pompierii nu mai pot face nimic, ci oamenii sunt nevoiti sa se intoarca la Dumnezeu si sa-L roage sa trimita o ploaie puternica, ca sa se stinga. Asa si pentru vapaia duhovniceasca pe care a aprins-o diavolul e nevoie numai de rugaciune ca Dumnezeu sa ajute. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Toata lumea se indreapta spre a ajunge un singur caz. O incurcatura generala. Nu poti spune: "Intr-o casa s-a stricat putin fereastra, sau altceva, sa o repar". Toata casa este in dezordine. S-a stricat tot satul. Situatia a scapat de sub control, numai de sus mai e nadejde, la ceea ce face Dumnezeu. Acum e vremea ca Dumnezeu sa lucreze cu surubelnita, cu mangaierea mainii Sale ca sa repare. Lumea are o rana care s-a ingalbenit si trebuie sparta, dar inca nu s-a copt bine. Se coace raul, ca atunci in Ierihon (Isus Navi 6,24) cand a fost gata pentru dezinfectie. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Suferintele lumii sunt fara sfarsit. O descompunere generala, pe familii, si mici si mari. In fiecare zi inima mea mi se toaca. Cele mai multe case sunt pline de suparari, de neliniste, de stres. Numai in casele care traiesc dupa Dumnezeu oamenii sunt bine. In celelalte, divorturi, unii falimentari, altii bolnavi, unii accidentati, altii cu psiho-medicamente, cu droguri! Mai mult sau mai putin cu totii, sarmanii, au o durere. Mai ales acum, nu au de lucru; datorii de aici, suferinte de dincolo, ii trag bancile, ii scot din case, cu gramada si nu pentru o zi sau pentru doua. Sau daca un copil sau doi dintr-o astfel de familie sunt sanatosi, se imbolnavesc din pricina acestei situatii. Multe familii de acestea daca ar avea lipsa de grija a monahilor, ar petrece cel mai bun Paste! </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Cata nefericire exista in lume! Cand pe cineva il doare si se intereseza de ceilalti si nu de sine, atunci el vede intreaga lume ca la radiografie, cu raze duhovnicesti. De multe ori, atunci cand rostesc rugaciunea: "Doamne Iisuse" - vad copilasi mici, sarmanii, cum trec pe dinaintea mea mahniti si se roaga lui Dumnezeu. Mamele lor ii pun sa faca rugaciune, pentru ca au probleme, greutati in familie si cer ajutor de la Dumnezeu. Intorc butonul pe aceeasi frecventa, si astfel comunicam. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Linistea care stapaneste ma nelinisteste. Se pregateste ceva. N-am inteles bine in ce ani traim, nici nu ne gandim ca vom muri. Este trebuinta sa facem multa rugaciune cu durere, ca Dumnezeu sa intervina. S-o luam in serios si sa traim duhovniceste. Anii sunt foarte grei. A cazut multa cenusa, zgura, nepasare. E nevoie de mult suflet, ca ele sa dispara. Intra unele boli europene si inainteaza spre mai rau. Iar noi dormim in opinci. Nu spun sa luam pancarte, ci sa intoarcem rugaciunea noastra, preintampinand marele pericol ce il asteptam si sa ne inaltam mainile catre Dumnezeu. Ceea ce va ajuta foarte mult este sa intre inlauntrul vostru nelinistea cea buna: unde ne aflam, ce ne va astepta, ca sa luam masurile necesare si sa ne pregatim. Viata noastra sa fie mai calculata. Sa traim mai duhovniceste. Sa fim mai iubitori. Sa ajutam pe cei indurerati si pe saraci cu dragoste, cu durere si cu bunatate… </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Trec anii si ce ani grei! Nu s-au terminat subiectele. Cazanul fierbe. Daca cineva nu este putin intarit, cum va putea oare infrunta o situatie grea? Dumnezeu nu i-a facut pe oameni nepricopsiti. Trebuie sa cultivam marimea de suflet. Intr-adevar, daca se va face o zguduitura, Doamne fereste, cati vor sta in picioare? Cautati sa va imbarbatati. Strangeti-va putin. Vad ce ne asteapta si de aceea ma doare. Nu va lasati slobozi. Stiti ce trag alti crestini in alte parti? Acest duh slobod care exista … este o mare lipsa de recunostinta. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Astazi vezi o lume fiarta. Pe crestini trebuie sa-i caracterizeze agerimea duhovniceasca si nobletea, jertfa. (…) Insa acesti ani sunt ca o oala care fierbe si suiera. E nevoie de o obisnuinta cu viata grea, de vioiciune, de barbatie (…) Sa va pregatiti de acum, ca sa puteti infrunta o greutate. Hristos ce a spus? Nu a spus: "Fiti gata"? Astazi, cand traim in niste ani atat de grei, cu atat mai mult trebuie sa fim de trei ori mai pregatiti. Nu este numai moartea napraznica cea pe care va trebui sa o infruntam, ci sunt si alte primejdii. Sa alungam asadar aranjarea noastra. Sa lucreze marimea de suflet. Sa existe duh de jertfa. Acum vad ceva care este aproape sa se intample, dar se amana mereu. Numai amanari mici. Cine le face? Oare Dumnezeu imbranceste? Hai, inca o luna, doua… Situatia asa merge. Dar deoarece nu stim ce ne asteapta, pe cat puteti, sa cultivati dragostea. Acesta este lucrul cel mai important decat toate: sa aveti intre voi dragoste adevarata, frateasca, nu mincinoasa. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Sa ne pregatim. Daca nu seamana omul, cum va da Dumnezeu sa creasca graul sau? Omul trebuie sa semene si potrivit cu ce va semana, Dumnezeu va da. Si in armata se spune: `Fii gata!`. Cand este cineva gata? Atunci cand armata este in asteptare, si militarii sunt mereu gata, cu incaltamintele lor, cu armele lor, cu corturile, asteptand ordinul. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Astazi traim in anii Apocalipsei. Nu este nevoie ca cineva sa fie prooroc pentru ca sa inteleaga asta. Lucrurile inainteaza tac-tac. Ce ne asteapta nu stim. Toata aceasta situatie ce s-a instapanit ne vorbeste in acest sens. De aceea cu atat mai mult acum trebuie sa ne sprijinim pe rugaciune si sa luptam impotriva raului prin rugaciune. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Trebuie sa ne doara. Oare poate persista o ispita sau o stare grea daca se roaga calugarii cu inima? Cu toate ca trecem prin ani grei vad ca in manastiri domneste un duh… de veselie! </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Lumea arde. Noi ne trecem vremea cu placere si celalalt intre timp moare. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Toata temelia este calitatea rugaciunii. Rugaciunea trebuie sa fie din inima, sa se faca din durere. (…) Cheia reusitei este ca pe om sa-l doara. Daca nu-l doare, poate sta ore intregi cu metania in mana si rugaciunea lui sa nu aduca nici un rezultat. Daca exista durere pentru problema pentru care te rogi, chiar si cu un suspin faci rugaciune din inima. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Din pacate, unii „cunoscatori" infasa pe fiii lor duhovnicesti ca pe niste prunci, chipurile, ca sa nu-i mahneasca. „Nu vatama asta; nu-i nimic. E suficient sa credeti launtric". Sau spun: „Nu vorbiti despre subiectul acesta - despre buletine si pecetluire - ca sa nu se mahneasca oamenii". </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">In timp ce de le-ar spune: „Sa incercam sa traim mai duhovniceste, sa fim mai aproape de Hristos si sa nu va temeti de nimic, si de va trebui vom si marturisi" - ii vor pregati oarecum. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Daca cineva cunoaste adevarul, isi face probleme si se trezeste. Il doare pentru situatia de astazi, se roaga si ia aminte sa nu cada in cursa." </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">(Paisie Aghioritul - Trezire duhovnicească) </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-64104846295042826972020-03-01T20:49:00.003-05:002020-03-01T20:50:14.812-05:00Ispita nu vine la întâmplare, ci după pofta ta ( Părintele Arsenie Boca )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDWbAlOKeM-GPq1sYAbANEPmnROSCFfuIMqAYc43D2Uyhs3qke-QJGGlsMpo83c7sLRUg4Dv0vFjlaM8l7vkDLrneD0yue5eAeXU3lKLI6uavuJbusrJEpirRstGkbBsvNa48edgn8PRg/s1600/boca13.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="350" data-original-width="620" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDWbAlOKeM-GPq1sYAbANEPmnROSCFfuIMqAYc43D2Uyhs3qke-QJGGlsMpo83c7sLRUg4Dv0vFjlaM8l7vkDLrneD0yue5eAeXU3lKLI6uavuJbusrJEpirRstGkbBsvNa48edgn8PRg/s400/boca13.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Cine nu iubeşte certarea sau sfatuirea, n-are minte.</span><br />
<span style="font-size: x-large;">Pe vârful limbii călăreşte satana.</span><br />
<br />
<span style="font-size: x-large;">Nu primeşti ocara, pierzi mântuirea şi devii jucăria lui sarsailă.</span><br />
<span style="font-size: x-large;">Cei ce ne critică sunt mai aproape de adevăr decât cei ce ne laudă.</span><br />
<span style="font-size: x-large;">Îngăduie Dumnezeu să-ţi auzi păcatele tale cele cu mintea. De o ocară nu te speli apărându-te, ci însuşindu-ţi-o.</span><br />
<span style="font-size: x-large;">Ori de câte ori ţi se taie capul (căpos) eşti răstignit pe cruce şi aşa îţi trebuie; prin aceasta urmează pe Domnul Hristos.</span><br />
<span style="font-size: x-large;">Lucrul cel mai de folos începătorilor este ocara, că dacă eşti umilit, nu te mândreşti.</span><br />
<span style="font-size: x-large;">Pe Duhul Sfânt Îl dobândim prin câştigarea prilejurilor, iar când răspundem înapoi celui ce te ocărăşte eşti de partea celui rău şi nu a Duhului Sfânt.</span><br />
<span style="font-size: x-large;">Feriţi-vă de limbajul vulgar, obişnuiţi-vă cu limbajul cărţilor sfinte. Trebuie curăţată mintea, că limba altfel nu se curăţeşte.</span><br />
<span style="font-size: x-large;">Răbdând canonul şi zicând: “aşa îmi trebuie”, aşa mi se iartă păcatele.</span><br />
<br />
<span style="font-size: x-large;">Să nu răspunzi cu înţepături, coarne, copite, a nu te apăra, să-ţi îmblânzeşti câinele.</span><br />
<span style="font-size: x-large;">Ori de câte ori te mândreşti, te aperi şi nu eşti smerit, te atacă şi te pedepseşte vrăjmaşul nocturn, dar cu voia lui Dumnezeu.</span><br />
<br />
<span style="font-size: x-large;">Prin unire se măresc lucrurile mici, prin vrajbă se prăpădesc şi cele mari.</span><br />
<br />
<span style="font-size: x-large;">Luaţi aminte: orânduiala de sine în mănăstirea de obşte e neorânduială.</span><br />
<span style="font-size: x-large;">Nu cedezi la voia ta şi aşa pierzi vremea şi cu ea mântuirea.</span><br />
<br />
<span style="font-size: x-large;">Aşa de atenţi trebuie să fim cu sufletul nostru, ca şi când am locui în casă cu un şarpe, că aşa şi este.</span><br />
<span style="font-size: x-large;">Când ai vreo ispită, nu sta posomorât, că nu e bine. Posomoreala adânceşte ispita şi gândul tot la ea. Fii senin şi nu te lăsa dus în ispită. Ispita nu vine la întâmplare, ci după pofta ta.</span></div>
<div style="text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Părintele Arsenie Boca </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-92066208627252215942020-02-26T18:33:00.001-05:002020-02-26T18:33:06.832-05:00Pacea este un dar de la Dumnezeu pentru omul curat la suflet ( Parintele Teofil Paraian )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAMtJ4nu5t2PzrU2cEHzW120jqCli1KZ_61Nf-yExibzoBr9WrnGH9Ua6ftXCVOdq8us1d1QOxQYgJNB1mBuqG8Dxs8Vb81QFnlzLlenMIrF6Sj_kYKhy_mSS5at2hfNxF2mVMmAExUJE/s1600/fteo4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="280" data-original-width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhAMtJ4nu5t2PzrU2cEHzW120jqCli1KZ_61Nf-yExibzoBr9WrnGH9Ua6ftXCVOdq8us1d1QOxQYgJNB1mBuqG8Dxs8Vb81QFnlzLlenMIrF6Sj_kYKhy_mSS5at2hfNxF2mVMmAExUJE/s1600/fteo4.jpg" /></a></div>
<span style="font-size: x-large;"></span><div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Pacea nu poate fi cautata decat prin nepatimire. Deci intai trebuie sa ajungi la nepatimire si apoi ajungi la pace. Pacea este un dar de la Dumnezeu pentru omul curat la suflet: nu esti curat la suflet n-ai pace in suflet; n-ai pace nici cu Dumnezeu, nici cu altii nu ai pace...pacea este ceva ce se realizeaza nu se asteapta.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> </span><br /><span style="font-size: x-large;"> Parintele Teofil Paraian</span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-695859785789202912020-02-21T17:55:00.005-05:002020-02-21T17:55:54.938-05:00Lupta duhovniceasca se duce cu lucrurile iubirii tainice. ( Sfântul Porfirie Kavsokalivitul )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNxKIG1Lks94a3XGGDJPkgR_JnCZIWKJ45Y_VbCK8fmRblCQDI6wDAB8NMZmyoLxK_CB4TPzeE2geDvhWxgo0ECLICIv3kaGPpqsS_2J0b89wxYVOPI6xS302wjzrk4V1nmgpX3wL4bAg/s1600/porfyrios.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="292" data-original-width="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgNxKIG1Lks94a3XGGDJPkgR_JnCZIWKJ45Y_VbCK8fmRblCQDI6wDAB8NMZmyoLxK_CB4TPzeE2geDvhWxgo0ECLICIv3kaGPpqsS_2J0b89wxYVOPI6xS302wjzrk4V1nmgpX3wL4bAg/s1600/porfyrios.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Lupta duhovniceasca se duce cu lucrurile iubirii tainice. </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Atunci cand ii iubim, oamenii se emotioneaza si ii castigam. </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Cand ii iubim, credem ca oferim ceva celorlalti, dar in realitate oferim mai intai sinelui nostru." </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> </span><br /><span style="font-size: x-large;"> Sfântul Porfirie Kavsokalivitul</span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-124255120046724732020-02-15T08:26:00.002-05:002020-02-15T08:26:43.654-05:00 Cine pierde frica de Dumnezeu va căpăta alte mii de frici ( Sfântul Nicolae Velimirovici )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: x-large;"> </span><div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"><img border="0" height="265" src="https://ortodoxiatinerilor.ro/images/stories/2013/04/frica.jpg" width="400" /> </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Milostiv este Domnul celor ce se tem de El. În cântece se spune întotdeauna că vitejii neamului nu se temeau de nimeni, afară de Dumnezeu. Ce înseamnă frica lui Dumnezeu? Înseamnă frica de a nu încălca legea lui Dumnezeu. Înseamnă ca în fiecare zi şi în fiecare ceas să cugetăm la poruncile Sale şi să ne străduim a le împlini. Cine pierde frica lui Dumnezeu şi calcă poruncile lui Dumnezeu, prin </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">hulirea sfânt numelui Său, prin închinarea la cultură ca la Dumnezeu, prin dispreţuirea părinţilor săi şi luarea în derâdere a celor bătrâni, prin nepăzirea Duminicii ca zi de prăznuire a Învierii lui Hristos, ori necrezând a fi o fărădelege uciderea, preacurvia, vorbirea şi mărturisirea strâmbă, ca şi poftirea şi răpirea a ce este al altuia aşadar, cine calcă în acest chip poruncile lui Dumnezeu, toate sau numai una din ele, pierde frica lui Dumnezeu. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Pentru aceasta, în el se sălăşluieşte frica de orice umbră, de ţipătul vulpii, de glasul cucuvelei, până şi de foşnetul frunzelor. Nimic nu-i mai cumplit pe lume decât omul care a pierdut frica lui Dumnezeu. Cel ce încalcă poruncile lui Dumnezeu şi vieţuieşte nu după poruncile lui Dumnezeu, ci după poruncile sale, pierde frica lui Dumnezeu; cu alte cuvinte, se face pe sine Dumnezeu. Rodul pierderii fricii lui Dumnezeu este primirea a mii de frici, frică de mii de umbre, de glasuri şi de murmure din jur. Nu este atunci mai bine pentru om să aibă frica lui Dumnezeu, fără să mai aibă frică de nimeni şi de nimic altceva? </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Neamul nostru i-a cântat şi i-a cinstit doar pe acei viteji care au avut frica lui Dumnezeu; i-a preţuit şi i-a cântat pe sfinţii şi pe mucenicii noştri pentru credinţa în Hristos, şi pe mii şi mii de mucenici pentru Sfânta Cruce. Va veni vremea când poporul îi va cinsti şi pe prorocii noştri Sârbi. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Un astfel de proroc, din munţii de lângă Ujiţe, a prorocit cu exactitate matematică tot ce se va întâmpla peste o sută de ani. Nu vom înşira acum toate minunatele sale prorocii, ci ne vom opri numai la una din ele: „Va veni mai întâi o vreme a unui război a-toată-lumea şi apoi a unui război de obşte, când sufletul neamului nostru va fi copleşit de încercări. Atunci cei vii vor merge în cimitire şi vor striga morţilor: Sculaţi-vă, ca să intrăm noi." </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Iată că am ajuns să trăim aceste vremuri şi am trecut prin ele - cei mai tineri, prin una din acele vremi, iar noi, cei mai în vârstă, prin amândouă aceste vremuri, adică grozăviile şi urgiile celor două războaie mondiale. Toate, într'un răstimp scurt de numai douăzeci de ani. Când, copii fiind, citeam acea prorocie, ne minunam şi nu puteam crede cum cei vii i-ar putea pizmui pe cei morţi, cum de-ar </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">vrea să fie în locul lor. Nu credeam că acestea vor fi cu putinţă, până ce nu le-am trăit. O, fraţii mei, cu adevărat, noi, cei mai în vârstă, am trăit de două ori acele urgii şi grozăvii prorocite, când toţi cei vii îi pizmuiau pe cei morţi, iar toţi cei ce umblau pe pământ voiau să fie sub pământ; într'un cuvânt, când moartea era mai dragă decât viaţa, iar nefiinţa mai dragă decât fiinţa. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Acea vreme apocaliptică, noi, Sârbii, am trăit-o de două ori într'o generaţie. Şi acum privim, prieten la prieten, unul în ochii altuia, după toate cele ce am trăit, şi ni se pare că am îmbătrânit cu mii de ani. Şi abia ne mai cunoaştem. Abia ne mai asemănăm cu acele fiinţe de acum douăzeci de ani. Plugurile tuturor urgiilor ne-au brăzdat. Tăvălugul de oţel s'a abătut asupra noastră şi ne-a subţiat precum o foaie de hârtie. Trecut-am prin foc şi prin apă (Ps. 65:12) au spus nevoitorii lui Dumnezeu cu mii de ani înainte. Această pătimire a lor am trăit-o noi în veacul al douăzecilea, de zece ori, de o sută de ori mai mult. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Am fost trecuţi prin focul lui Dumnezeu, al chinurilor şi nedreptăţilor, al ameninţărilor şi vărsărilor de sânge, al suspinelor şi vaietelor, şi-al distrugerilor în massă. Apoi am fost trecuţi prin apa lacrimilor. De unde atâtea lacrimi la un singur om? Ce lucru minunat: când toate lichidele trupului seacă, mai rămân lacrimile. Am fost trecuţi prin izvorul lacrimilor, al lacrimilor părinţilor pentru copii şi-al copiilor pentru părinţi, al nevestelor pentru soţi şi-al soţilor pentru neveste,al fraţilor pentru surori şi-al surorilor pentru fraţi, al vecinilor pentru vecini, al naşilor pentru fini şi finilor pentru naşi, al prietenilor pentru prieteni, al patrioţilor pentru patrioţi, al mucenicilor pentru mucenici. Focul, lacrimile, sângele, vaietul, horcăiala, moartea, mormântul toate acestea şapte nu s'au despărţit de noi în vremea celor două ultime războaie prorocite, aşa cum nu se despart plămânii de aer. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Fraţii mei, noi nu osândim pe nimeni. Noi înşine suntem de vină. Suntem vinovaţi în faţa singurului Dumnezeu adevărat, căci am urmat mincinoşilor zei ai culturii. De aceea Dumnezeu ne-a lăsat să cădem în iadul unde El nu este, ca să vedem cum este fără El. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Și am văzut, și am simțit. De aceea, fiind acum înviați, vrem să-l cunoaștem doar pe El, să credem doar în El, să-l slăvim doar pe El. Orice altceva în afara Sa este minciună și moarte. În El este viața și puterea și slava, în vecii vecilor. Amin. </span><br /><br /><span style="font-size: large;">(Aceste pagini au fost scrise de Sfântul Nicolae Velimirovici pe când era întemnițat în lagărul de la Dachau, lângă Munchen, în Germania anului 1945. Ele fac parte din cartea - "Prin fereastra temniței" - cuvântul 36, pag. 107) </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-82060071543052724352020-02-15T08:15:00.002-05:002020-02-15T08:15:29.565-05:00Binele nu e bine, când nu se lucrează bine ! ( Sfântul Ioan Damaschin ) <div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlqkTq6buZvj1PagSjp4OnUsVtaeRcGc_eXR1m4Xjf_EKb0uD4bDiZozp30kr-w_dFDdAbrq6ui9Uv0A8vnQZ1ND6mTqpsuOInQR7OttRLlkC6B9hHzJcqtpWDpsMDxLGFafbitCwcQ9Y/s1600/alms+70.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="380" data-original-width="630" height="241" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhlqkTq6buZvj1PagSjp4OnUsVtaeRcGc_eXR1m4Xjf_EKb0uD4bDiZozp30kr-w_dFDdAbrq6ui9Uv0A8vnQZ1ND6mTqpsuOInQR7OttRLlkC6B9hHzJcqtpWDpsMDxLGFafbitCwcQ9Y/s400/alms+70.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;">Binele nu e bine, când nu se lucrează bine, ci e bine cu adevărat când nu-şi aşteaptă ca plată pentru aceasta sau aceea plăcerea de la oameni, de pildă bunul nume, sau slava de la ei, nici nu se face din lăcomie sau nedreptate. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Fiindcă Dumnezeu nu caută la binele ce se face şi pare că e bine, ci la scopul pentru care se face. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">De aici e vădit că nu e milostiv cel ce s-a îndeletnicit cu milostenia, nici înfrânat cel care a făcut la fel cu înfrânarea, ci cel ce s-a îndeletnicit cât mai mult şi toată viaţa lui, deplin, cu această virtute, folosindu-se de dreapta socoteală, fără greşeală. Căci mai mare decât toate virtuţile este dreapta socoteală, care e împărăteasa şi virtutea virtuţilor. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Sfântul Ioan Damaschin </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2303106224295862824.post-64642041769137804562020-02-06T18:37:00.001-05:002020-02-06T18:37:40.940-05:00 Apostazia ( Gheronda Iosίf Vatopedinul )<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
<span style="font-size: x-large;"></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiy8rD7DMxZdIIVtrcheODt_1Hsu4WtdSPdQ1Mn_xj9DFWAN8Wc_PV6NYNRJZMu6BtJezseJIcSJaZz4AcG0cvpRqO1WvxEp5ZB9I-DjryYeELz3g3GiaugnhC7i_rnPVRZ5QjCrWCcAUc/s1600/Elder+Joseph+of+Vatopaidi1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1107" data-original-width="1600" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiy8rD7DMxZdIIVtrcheODt_1Hsu4WtdSPdQ1Mn_xj9DFWAN8Wc_PV6NYNRJZMu6BtJezseJIcSJaZz4AcG0cvpRqO1WvxEp5ZB9I-DjryYeELz3g3GiaugnhC7i_rnPVRZ5QjCrWCcAUc/s400/Elder+Joseph+of+Vatopaidi1.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"> Deși am fost creați în chip desăvârșit, în ființa noastră, deopotrivă trup și suflet, nu a mai rămas aproape nimic în picioare după cădere, pentru că ”omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (Psalm 48:12). Păcatul a adus omului moartea și stricăciunea, și nu numai atât, ci și lucrarea defectuoasă a mădularelor trupului încă dinaintea morții sale. Iar însușirile psiho-somatice cele mai importante prin care se manifestă sufletul omenesc, adică simțurile, gândirea, conștiința, s-au sălbăticit cu totul și numai prin Hristos, prin Cuvântul întrupat, ele redevin raționale și sunt reașezate în starea cea dintâi, când sunt folosite prin harul dumnezeiesc. Atât timp cât simțurile nu se hristifică, nu este o exagerare să le numim monstruoase. În firea stricată a simțurilor în care lucrează legea absurdului, nu putem vedea decât prezența iadului, pentru că acolo unde lipsește rațiunea simțului hristificat ies la iveală doar umbre și fantasme monstruoase. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Mai bine era condamnatului să nu simtă stricăciunea și moartea, decât să guste, oriunde ar întoarce ochii, amărăciunea ruinării sale. Simțire! Există ceva mai chinuitor decât această povară? Simțirea ne pune în legătură nu numai cu lumea înconjurătoare, ci și cu imensitatea imaginației. Prin imaginație ne plăsmuim visele. Însă, pentru că s-a sălbăticit sub puterea morții și a stricăciunii, imaginația a devenit mai degrabă tiranică decât mângâietoare. Prin simțire, atingem iadul, durerea, amărăciunea, deznădejdea, și toate câte țin de puterea stricăciunii și a morții sunt aduse, având drept canal de comunicare simțirea, în sufletul omului și îi otrăvesc încontinuu viața. Dar gândirea? Altă taină și aceasta, mai vrednică de plâns decât cea dinainte! Omul gândește, chiar și atunci când nu vrea să gândească. Gândește ca să gândească! Nu vrea să se gândească, dar nu poate altfel. Și simțirea, și gândirea, și conștiința și chiar și acest suflet, fără de Dumnezeu, devin alcătuiri monstruoase. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Simțurile noastre devenite bezmetice și iraționale din pricina păcatului, preschimbă lumea în care trăim și o fac asemenea ogrăzii mitice a Circei, în care toți oamenii care intrau se preschimbau în fiare sălbatice lepădând ipostasul omenesc. Asta se întâmpla până când Dumnezeu Cuvântul, ca un alt Ulise, S-a întrupat și ne-a făcut ai Lui, ne-a hristificat și a schimbat toate însușirile noastre, făcându-le ale Sale, făcându-le hristice. Fără de Dumnezeu, simțirea și gândirea se află într-o demență irațională, iar unicul doctor și leac a devenit El Însuși prin întruparea Sa, ca iadul să nu ajungă să urce pe pământ. Vechiul continent al Europei, după ce L-a lepădat de la sine pe Dumnezeu Cuvântul prin fel și fel de umanisme, s-a cufundat în lipsa de omenie, în nebunie sau, mai bine zis, într-o antropofagie ”civilizată” a războaielor distructive. Noi, în țara noastră, nu avem experiența acestei realități. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Sufletul nostru, și el! Taina tainelor! Taina cea mai de neînțeles și mai de neconceput de sub cer. Nimeni, niciodată, nu a putut să se apropie și să înțeleagă firea, ființa și însușirea sufletului. Tot ce se petrece, din cauza sufletului se petrece și de el este determinat, însă sufletul de nimeni nu a putut fi înțeles vreodată. Numai Dumnezeu Cuvântul întrupat a revelat și a dat mărturie despre natura sufletului și despre cine este el, pentru că Dumnezeu este Creatorul sufletului, după El tânjește sufletul, El este lumea și așteptarea lui. Numai El a putut să îl reveleze și să îl definească în chip vrednic de Dumnezeu, spunând că lumea toată nu valorează cât un singur suflet (vezi Matei 16:26). </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Dumnezeu Cuvântul Care S-a făcut om, după ce a asumat în ipostasul Său dumnezeiesc omul întreg, trup și suflet, a împărtășit deopotrivă acestor două stihii, trupului și sufletului, însușirile Sale dumnezeiești și de aceea a pătruns în toată profunzimea ființei umane dorul după Dumnezeu și după Hristos. Dumnezeu Cuvântul a devenit prototipul sufletului nostru, rațiunea lui, sensul lui, dorul și însuși raiul lui. Doar prin Hristos firea omenească și-a regăsit sinele, de aceea, cu îndreptățire, Domnul nostru a mărturisit că ”cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla” (Matei 16:25). Numai când sufletul are ca punct de plecare și destinație pe Dumnezeu Cuvântul, el se întregește și își atinge scopul; orice altă mișcare și lucrare a lui devine și rămâne absurdă și fără sens; cât timp este în afara lui Dumnezeu, sufletul este în fapt în afara lui însuși. În afara lui Dumnezeu, sufletul se află în nebunie, în rătăcirea fără sens a patimilor și păcătoșeniei, într-o suferință și o cruzime fără sens. Pe bună dreptate Dumnezeu Cuvântul grăiește: ”Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi” (Matei 10:39). </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Și acest trup de lut al omului fără de Cuvântul nu ar fi altceva decât un vas fără însemnătate și fragil, aparținând regatului animalelor și supus nenorocirilor care sunt urmări ale legilor stricăciunii, suferinței și morții. Prin asumarea firii omenești, Preabunul arhitect, Dumnezeu Cuvântul, a îndumnezeit trupul și l-a făcut rațional, ca să fie și să rămână trupul lui Hristos, ”Trupul însă… [este] pentru Domnul” (I Corinteni 6:13). Prin întruparea Sa, Dumnezeu Cuvântul a luat trup, iar prin înviere și înălțare anunță și propria noastră înviere din ziua celei de-a Doua Veniri. Când se închină lui Dumnezeu, trupul omenesc îndumnezeit dobândește această slavă, pentru că Dumnezeu Cuvântul Care le-a creat și pe toate le ține, în acest chip a voit să ridice chipul căzut. Prin întruparea lui Dumnezeu Cuvântul s-a dăruit deplina revelație și sensul tainei omului și însuși sensul cerului și al pământului. Întreaga noastră ființă a dobândit rațiune, s-a hristificat, a căpătat sens prin dumnezeiasca Venire, cât timp înainte de Întrupare întreaga cugetare omenească nu era altceva decât un strigăt de tânguire, o angoasă fără de margini, o jale neîncetată și un plâns fără oprire. Orice lucru este doar omenesc, dacă nu se îndreaptă către Mântuitorul Dumnezeu-Om ca să primească rațiune și să devină dumnezeiesc-omenesc. Va rămâne absurd, fără sens și, în cele din urmă, inuman. Acesta este scopul primordial și ultim al întrupării Domnului nostru, de a conferi rațiune și sens omului și întregii lui existențe. Dacă nu devenim ființe cuvântătoare, raționale, și dacă nu ne îndumnezeim în Dumnezeu Cuvântul, ființa noastră, deopotrivă trup și suflet, nu este altceva decât un monstru înspăimântător, o fantasmă și o umbră venind din haos. </span><br /><br /><span style="font-size: x-large;">Sursa: Gheronda Iosίf Vatopedinul, De la moarte la viață, Seria Cuvinte de suflet-folositoare vatopedine 3, pp. 35-39. </span></div>
</div>
Agapi en Xristohttp://www.blogger.com/profile/00052428076187269521noreply@blogger.com0