Dragostea este ca o albină foarte lucrătoare .. ( Sfântului Ioan Gură de Aur )

Dragostea este ca o albină foarte lucrătoare, care adună de pretutindeni cele bune şi le depozitează în sufletul celui care iubeşte.

Sfântului Ioan Gură de Aur

Dragostea e veşnică şi niciodată nu cade

          
Dragostea nu cade niciodată (I Cor. 13, 8). Aceasta o întăreşte Sfântul Apostol Pavel după ce a făcut comparaţie între aceasta şi cele mai înalte şi duhovniceşti daruri, ca de pildă darul prorociei, de a învăţa pe credincioşi cunoaşterea duhovnicească a lucrurilor, binecuvântatul dar al vorbirii în limbi, credinţa care face minuni, ce mută chiar şi munţii, binefacerile, ce ajung până la a împărţi toate ale sale, şi mucenicia.

Comparând dragostea cu toate aceste minunate daruri, marele Apostol al neamurilor găseşte că dragostea le depăşeşte întru totul. Ele sunt vremelnice, iar ea e veşnică. Ele sunt de folos în această lume, iar ea continuă şi în veacul viitor. Prorociile vor înceta în împărăţia Cerurilor. Acolo ele vor fi de prisos, pentru că orice s-a spus mai dinainte deja se va fi împlinit. Şi ştiinţele duhovniceşti vor cădea, pentru că vor fi schimbate de desăvârşita cunoaştere a adevărului (I Cor. 13, 9-10). Şi vorbirea în limbi va înceta, pentru că acolo va fi doar o singură limbă pentru toţi – cea a dragostei. Şi credinţa acolo nu va mai fi de folos, căci ce este credinţa?

Ea este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11, 1). Acum credem pentru că vedem ca prin oglindă…, iar atunci (vom vedea toate) faţă către faţă (I Cor. A 13, 12). În veacul viitor, al nesfârşitei bucurii, nu va mai fi nici împărţirea averilor, pentru că acolo nu vor mai fi săraci. Şi mucenicia va înceta acolo, deoarece în rai nu va mai fi nici plângere, nici strigăt, nici durere (Apoc. 21, 4).

Toate acestea s-au dus! Nu tot aşa se întâmplă cu dragostea. Aici e de trebuinţă, acolo ea va fi încă şi de mai multă trebuinţă! Ea e veşnică şi niciodată nu cade. Dacă acum iubim pe Mântuitorul fără să-L fi văzut şi dacă, crezând în El fără să-L vedem, ne bucurăm cu nespusă şi preaslăvită bucurie (I Petru 1, 8), cu cât mai mare va fi bucuria noastră dincolo, unde Îl vom vedea cum este (I Ioan 3, 2) şi cu cât mai mult ne vom bucura noi având atunci deplină dragoste către El! După Sfântul Ioan Gură de Aur, „aici dragostea noastră este mult slăbită de bani, interese lumeşti, patimi trupeşti, suferinţe sufleteşti. Iar acolo nu va mai fi nimic din toate acestea”.

Acolo dragostea va înteţi bucuria şi bucuria va aprinde dragostea. Pentru aceea, trebuie să ne deprindem cu această dragoste înaltă către oameni atâta timp cât suntem pe pământ. Pentru că, dacă nu ne-o însuşim aici, acolo pe veci vom fi lipsiţi de ea, spre veşnica noastră nefericire!

Din Arhimandritul Serafim Alexiev, Dragostea – Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, p. 90-92



http://ortodox.md/articole/dragostea-e-vesnica-si-niciodata-nu-cade/

Sa cultivati dragostea ( Sfantul Paisie Aghioritul )

Astazi vezi o lume fiarta. Pe crestini trebuie sa-i caracterizeze agerimea duhovniceasca si nobletea, jertfa. Insa acesti ani sunt ca o oala care fierbe si suiera. E nevoie de o obisnuinta cu viata grea, de vioiciune, de barbatie Sa va pregatiti de acum, ca sa puteti infrunta o greutate. Hristos ce a spus? Nu a spus: "Fiti gata"? Astazi, cand traim in niste ani atat de grei, cu atat mai mult trebuie sa fim de trei ori mai pregatiti. Nu este numai moartea napraznica cea pe care va trebui sa o infruntam, ci sunt si alte primejdii. Sa alungam asadar aranjarea noastra. Sa lucreze marimea de suflet. Sa existe duh de jertfa. Acum vad ceva care este aproape sa se intample, dar se amana mereu. Numai amanari mici. Cine le face? Oare Dumnezeu imbranceste? Hai, inca o luna, doua… Situatia asa merge. Dar deoarece nu stim ce ne asteapta, pe cat puteti, sa cultivati dragostea. Acesta este lucrul cel mai important decat toate: sa aveti intre voi dragoste adevarata, frateasca, nu mincinoasa.

Sfantul Paisie Aghioritul

Păstrăm dragostea şi unitatea ( Parintele Iustin Pârvu )

Este nevoie de multă rugăciune, căci rugăciunea întreţine buna noastră înţelegere. Acum, însă, ne îngrijim mai mult de cele materiale decât de cele duhovniceşti, Înainte, forţele răului erau legate cu rugăciunile marilor trăitori; rugăciunea lor avea o mare putere. Şi încă n-a slobozit Dumnezeu puterea Satanei, căci lumea este nepregătită… Forţa diavolului stă în patimile şi relele noastre.

Parintele Iustin Pârvu

Deprinde-te cu dragostea, cu neprihănirea, cu răbdarea, ( Cuviosul Antonie cel Mare )

ˇ Fă bine celui ce te nedreptăţeşte şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grăi de rău pe vrăjmaşul tău către nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihănirea, cu răbdarea, cu înfrânarea şi cu cele asemenea.

Căci aceasta este cunoştinţa de Dumnezeu: să-i urmezi Lui cu smerită cugetare şi printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rând, ci a sufletului care are minte.


Cuviosul Antonie cel Mare

Dragostea – ingredient de bază în educația ortodoxă a copilului

Întotdeauna vor fi probleme în educaţie, aceste probleme vor fi dureroase întotdeauna, foarte multe lucruri n-o să ne iasă, însă atunci când vom încerca să-l educăm pe copil în dragoste vom avea succes: atunci, el însuşi, în râvna sa copilărească pentru Dumnezeu, va alege măsura rugăciunii şi a postirii, a citirii şi a mersului la slujbe, iar noi vom putea să adăugăm treptat câte ceva la măsura aceasta, adaptându-ne la el, sfătuindu-ne cu el, observând cum asimilează el acest „lăptic” duhovnicesc.

De ce apar asemenea probleme în educaţie? Noi ne străduim să creăm un sistem ortodox, iar sistemul acesta se destramă, fiindcă Ortodoxia nu este un sistem, ci este viaţă în dragoste. Când începem să facem educaţia în dragoste, atunci ea este ortodoxă.

Cum trebuie să postească copilul, cum trebuie să se pregătească pentru împărtăşanie - acestea sunt probleme ce se rezolvă. Domnul îi insuflă omului soluţiile atunci când acesta încearcă să-şi arate ortodoxia nu prin lucruri formale, despre care a citit undeva cândva, lucruri pe care le-a primit cu mintea, nu cu inima, ci prin strădania de a-şi rezolva problemele în dragoste.

Întotdeauna vor fi probleme în educaţie, aceste probleme vor fi dureroase întotdeauna, foarte multe lucruri n-o să ne iasă, însă atunci când vom încerca să-l educăm pe copil în dragoste vom avea succes: atunci, el însuşi, în râvna sa copilărească pentru Dumnezeu, va alege măsura rugăciunii şi a postirii, a citirii şi a mersului la slujbe, iar noi vom putea să adăugăm treptat câte ceva la măsura aceasta, adaptându-ne la el, sfătuindu-ne cu el, observând cum asimilează el acest „lăptic” duhovnicesc.

Minunatele forme ale Ortodoxiei cu toată frumuseţea dumnezeieştilor slujbe, a Tradiţiei sunt, desigur, o manifestare a dragostei, dar atunci când ne străduim să alegem din toată plinătatea Tradiţiei numai ceea ce ne ajută, chipurile, să ne elaborăm o „ideologie ortodoxă” proprie, un sistem propriu, riscăm să rămânem şi fără Tradiţie, şi fără Ortodoxie. (Preot Alexie Uminski)

(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor și psihologilor ortodocși, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, București, Editura Sophia, 2013, p. 74-75)

http://www.doxologia.ro/familie/cresterea-copiilor/dragostea-ingredient-de-baza-educatia-ortodoxa-copilului