Biserica este trupul lui Hristos... ( Sfântul Ioan Maximovici )

Hristos, invizibil pentru ochiul trupului, se manifestă pe Pământ în mod clar prin Biserica Sa ... Biserica este trupul lui Hristos, atât pentru că părțile sale sunt unite cu Hristos prin misterele sale divine și pentru că prin Hristos lucrează în lume.

Sfântul Ioan Maximovici

Învață umilința ( Sfântul Vasile cel Mare )

Extirpați două gânduri în sinea voastră: nu vă considerați vrednici de nimic mare și nu vă gândiți că un alt om este mult mai mic decât cel în valoare. Învață umilința în prealabil, pe care Domnul a poruncit-o în cuvânt și a arătat în faptă. Prin urmare, nu vă așteptați la ascultare de ceilalți, dar fiți pregătiți pentru ascultarea de sine însuți.

Sfântul Vasile cel Mare

De iadul vieţii mizerabile... ( Părintele Arsenie Boca )

Nu vorbesc de iadul teologic, ci de iadul vieţii mizerabile, de convoiul mizeriei asupra căreia desfigurarea şi degenerarea se întind ca o pereche de gheare, trăgând pe cine prind intr-o enormă gloată de chinuiţi şi dosădiţi ai sorţii.

Tot spaţiul ocupat odinioară de moarte e deţinut azi de boală şi de infirmitate. S-au redus bolile infecto-contagioase prin măsurile medico-preventive, au sporit în loc cele degenerative şi afecţiunile cronice ale pielii şi ale sistemului nervos, circulator, digestiv şi respirator; pe urmă cancerul, bolile dentiţiei şi bolile ereditare. Boala încleştează umanitatea în suprafaţă şi în adâncime, cantitativ şi calitativ; Asta o spune un profesor de medicină (M. Kernbach).

Nu vorbesc de cei ce ajung în spitale, străpunşi de una sau mai multe din cele peste 800 de feluri de cleşti ai bolii. Ce curios e numărul! In bolile spiritului, numai deviaţia în materie de credinţă pe bază de Biblie, a dat până acum 800 de secte religioase [800 în 1946, acum cca. 3000]. Contagiunile spiritului, în totalitatea lor, sunt pur şi simplu nenumărate. Câte capete atâtea non-sensuri! Lucrul cel mai imposibil din lume ar fi o unificare a minţilor. Fiecare e unic în lume; de-ar învia toţi oamenii de la Adam până la sfârşitul lumii, n-ai să găseşti doi oameni identici. Aceasta e genetic adevărat. Diferenţierile astea dezechilibrate, din ce în ce mai prăpăstioase, creează haos între oameni, creează metereze de război, creează mizerie, creează chingile iadului, care strâng viaţa, de-o frâng.

Lazării de la porţile bogaţilor nu ridică o pretenţie, ci o răbdătoare rugăminte. Bogaţii ăştia sunt ei sănătoşi la minte? Le-a zis Dumnezeu "nebuni" pe degeaba? Căci acestor două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu nebuni: celor ce leapădă pe Dumnezeu şi celor ce leapădăpe oameni din inima lor. De fapt, nu mai sunt buni decât să facă din viaţa celorlalţi un iad. Ura, această desfigurare spirituală, face mii devictime, căci stinge pe Dumnezeu şi din ochii celorlalţi. Ura îşi ridică împotrivă şi mai mare ură, atât a oamenilor cât şi a lui Dumnezeu.

Ea e un climat al mediului viciat, o viforniţă, o boare a haosului. Ea face din viaţa aceasta o anticameră a iadului. Acesta e mediul exterior. Să zica mediul social? Mediul: cu acestea pricepem ce pot să dea variabilele vieţii, netezite de iubire, sau desfundate de ură. Configuraţia persoanei umane nu e determinată numai de elementele eredităţii, ci şi de elemenetele mediului. Omul, aşa cum e, e rezultatul interferenţei dintre cei doi factori. Ereditatea nu fixează poziţii fatale, din care nu putemie şi, ci limite mai mult sau mai puţin fixe, după cum e vorba de o însuşire sau alta, în cadrul cărora mediul ne fixează poziţia.

Energia de creştere şi orânduire a configuraţiei nu apare în mod automat în cromatină, ci ca o reacţiune a cromatinei faţă de un diferenţial al mediului. Viaţa şi organismul nu sunt o simplă actualizare a virtualităţilor native date în sistemul genezelor, ci un rezultat al interferenţei dintre aceste virtualităţi şi mediu, în care configuraţia genezelor se dezvoltă. Surprindem la mijloc şi un mic cerc vicios, dar real: structura genezelor atârnă de mediul - de toate mediile - în care s-au configurat; iar dezvoltarea lor în filogeneză atârnă, pe lângă acestea, şi de toate configuraţiile mediilor viitoare, din tot parcursul creşterii. Desigur că şi ideea aceasta nu poate fi împinsă până la absurd; dintr-un ou de muscă nu poţi ajunge la un pui de găină. Acţiunea mediului are margini, şi încă bine definite, totuşi destul de elastice ca să ne permită - zic specialiştii - ca printr-un mediu dirijat să obţinem o muscă numai cu un ochi, sau cu trei ochi. A denatura firea e uşor, mult mai uşor, decât a scoate denaturarea introdusă în fire. Cu alte cuvinte, putinţele de dezvoltare, pe care le închide sistemul genetic, nu se reduc niciodată numai la una singură, ci la mai multe,chiar foarte multe. Din acestea foarte multe, mediul totdeauna alegeuna singură.

Cu treaba asta, a mediului dirijat, s-a angajat educaţia; aceeaşi datorie o au religiile. Câteodată însă vin vremuri când pare că se năruie stihiile; - cine mai poate dirija furtuna? De multe ori haosul îl anunţă prima celulă a mediului: familia necreştină.

Părintele Arsenie Boca

Tot ceea ce primim este un dar al milostivirii lui Dumnezeu. ( Sfântul Nectarie din Eghina )

Vă sfătuiesc să aveţi în toate discer­nământ şi înţelepciune. Feriţi‑vă de extreme. Nevoinţa trebuie să se facă cu măsură. Cel ce nu are virtuţi mari şi se nevoieşte asemenea celor desăvârşiţi, vrând să trăiască cu asprime, precum Sfinţii Asceţi, se primejduieşte să fie luat în stăpânire de mândrie şi să cadă. Pentru aceasta, umblaţi cu discernământ şi nu vă irosiţi timpul prin osteneli fără măsură. Amintiţi‑vă că nevoinţa trupească este un simplu ajutor dat sufletului, ca să ajungă la desăvârşire. Pentru a ajunge la desă­vârşire este nevoie mai ales de nevoinţa sufletului.

Nu întindeţi coarda peste măsură. Să ştiţi că nu puteţi să-L zoriţi pe Dumnezeu să vă dea darurile Sale. Dă atunci când vrea El. Tot ceea ce primim este un dar al milostivirii lui Dumnezeu.

Nu căutaţi să ajungeţi la măsuri înalte prin nevoinţe mari, fără să aveţi virtuţi, pentru că vă primejduiţi să cădeţi în înşe­lare din pricina mândriei şi îndrăznelii. Cel care vrea harisme şi stări duhovniceşti înalte, fiind încă împovărat de patimi, ca un fără de minte şi mândru, cade în în­şe­lare. Mai înainte de toate trebuie să se ne­voiască pentru curăţirea sa. Dumnezeiescul Har dăruieşte harismele, ca o răsplată, celor care s‑au curăţit de patimi. Îi cer­cetează fără zgomot şi în ceasul când nici nu se gândesc.


Sfântul Nectarie din Eghina

Nu se supără Dumnezeu... ( Parintele Arsenie Papacioc )

Nu se supără Dumnezeu pe noi atât de mult când facem anumite greşeli, cât se supără când suntem nepăsători.

 
Parintele Arsenie Papacioc

Invata sa ai cuget smerit... ( Gheron Iosif Isihastul )

Invata sa ai cuget smerit si nu te teme deloc de cuvitele omului stapainit de demon.[...] Omul smerit si de o mie de ori de va cadea, de atatea ori se va ridica si va gandi numai la biruinta. Cel madru de indata ce va cadea in pacat, cade si in deznadejde si, inpiedicandu-se nu mai vrea sa se ridice. Deznadejdea este pacat de moarte. De ea se bucura diavolul mai mult decat orice altceva.

 
Gheron Iosif Isihastul

Creatie in numele lui Dumnezeu... ( Parintele Atanasie Stefanescu )

Taria, vitalitatea, unui individ si a unui neam sta in puterea de creatie. 

Cu ea traieste si individul si neamul si tot prin ea supravietuieste. Dar nu oricum. Creatie in numele lui Dumnezeu si inspirata de Dumnezeu.

 
Parintele Atanasie Stefanescu