Copacii Prislopului ne zâmbeau şi ne îmbrăţişau. Hram ca la Nicula, dar zi de zi. Îngerul păzitor: jandarm în timpul serviciului, non-stop. Ce stare pluteşte în aer! Ce stare domneşte în noi! Ore în aşteptare ca să ajungem să sărutăm Crucea (imaginea pelerinajului vieţii spre Cel Dorit). Coada (aşteptarea, privegherea) nu se termină. Mereu alţii vin din spate şi ne susţin. Oricâţi pleacă, şi mai mulţi vin (ca pe vremea martirilor).
Înaintări mici, dar cu fiecare clipă distanţa se scurtează. Unii în faţă, alţii în spate, ajungem în acelaşi loc. Fericire – MIR – har. Stăm la rând la moarte, la înviere, la veşnicie. Blocaţi în traficul duhovnicesc. Sute de icoane cu Maica Domnului dăruite caselor convertite. Doamna Mângâietoarea este nota noastră de 10! Alţii vor doar toaletă. Atât de diferiţi, dar aceeaşi linişte, aceeaşi speranţă, aceeaşi lacrimă de fericire.
Sute de acatiste, sute de gânduri curate, mii de lacrimi purificatoare. Pericol de împiedicare: unii se agită, se tulbură, se grăbesc. Toţi suntem păcătoşi, oportunişti ambulanţi care cerşim iertarea. Timpul estimat se dublează, stăm şi la prelungiri. Unii vor doar un selfie, iute-iute, fuga-fuguţa. Înainte erau puţini credincioşii, acum sunt puţini scepticii. Romanii acuzau noutatea Mesajului, neo-păgânii acuză vechimea lui.
Iartă-ne, Părinte Arsenie că fotografiem clipa, în loc să înveşnicim iubirea! Iartă-ne, Părinte drag, că nu ştim ce flori duhovniceşti să îţi aducem! Mulţumim, Părinte Viu, pentru tot harul transmis de către Domnul prin tine, spre noi! Mulţumim, Părinte scump, pentru bucuriile inimii, pe care le dăruieşti unor netrebnici ca noi! Ajută-ne, mijloceşte pentru noi, iartă-ne!
Iartă-ne că te apelăm doar la necaz! Mulţumim, Părinte drag! Nu mergem pe încercate. Cu Hristos mergem la sigur, aşa cum ne povăţuieşti. Mulţumim că ne aminteşti să Îl punem pe Hristos la baza activităţii noastre! Să Îl copiem cât mai bine pe Hristos! Hristos în mijlocul nostru! ESTE ŞI VA FI! Viu şi lucrător (Când ne amintim de Dumnezeu să înmulţim rugăciunea, ca atunci când Îl vom uita, să Îşi aducă aminte El de noi).
Iartă-ne pentru atmosfera de delăsare! Pentru lene, pentru lăcomie, pentru indiferenţă, pentru judecarea aproapelui, mijloceşte la Hristos iertarea noastră! Ajută-ne să ne îmbogăţim mintea cu gânduri luminoase, despătimitoare!
Iartă-ne, că mulţi habar nu avem că există Liturghie duminica! Roagă-te pentru noi, muribunzii, Părinte Arsenie! Suntem prea ţâfnoşi, nu vrem să îngropăm calomniile, ne preocupă păcatele altora… Păcatul ne dă de gol, ne face laşi… Însă, suntem în miezul planului divin, suntem iubiţi. Iar viaţa lui Hristos trebuie să se exprime în viaţa discipolilor. Pe Cel ce a nimicit moartea Îl slujeşti, Părinte înveşmântat în Hristos!
Ţarina cerească ai dorit, Părinte înveşmântat în Hristos! O cărămidă în zidul lui Hristos eşti, Părinte înveşmântat în Hristos! Hristos este totul pentru tine, adevăr, lumină. pace, Părinte înveşmântat în Hristos! Nu există mai mare asigurare, decât încrederea în Hristos, Părinte înveşmântat în Hristos! Hristos este dorul inimii tale, Părinte înveşmântat în Hristos!
Părintele Arsenie: mărturie, mărturisire, putere de viaţă. Atenţie focusată pe transfigurare, nu pe aparenţe. Transmiterea credinţei este favorizată de întâlnirea cu un astfel de om duhovnicesc. Prislop: certitudinea din noi va naşte certitudini în alţii. Sufletul nemuritor al Părintelui înveşmântat în Hristos este o tăbliţă curată, pe care Duhul scrie semnele Sale. Teolog profund, predicator de excepţie, dăruire nemărginită. Nu există altă Cale, nu există alt Adevăr, nu există altă Viaţă...
La Prislop afli că exişti
Este o Întâlnire care îţi marchează întreaga existenţă. Este Viaţa lui Hristos, prelungită în sfinţi. După această revelaţie, realizezi că hainele prea mari îţi incomodează trupul, că averile prea mari îţi sufocă sufletul. Eşti eliberat, vrei doar să păstrezi nemurirea. Calea strâmtă nu e cea mai simplă, dar este singura sigură. Înţelesurile se luminează. Nu sunt fericiţi cei (prea) îndestulaţi, ci cei smeriţi.
Mesajul Părintelui Arsenie Boca limpezeşte minţile nerăbdătoare, reîmpacă familii şi mântuieşte generaţii. Este un mesaj rupt din inima creştinismului. un mesaj autentic, care transmite o stare de linişte şi de fericire, dincolo de filosofia materialistă. Ştim că Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut, cum ne spune părintele şi de dincolo de moarte. Mesajul este deosebit de optimist tocmai pentru că este realist: prin smerenie, ne vedem păcatele şi ne lăsăm găsiţi de Dumnezeu. Suntem liberi, total liberi faţă de păcat, prin ascultare de Dumnezeu. Nouă mi se întâmplă să mai uităm de Dumnezeu, însă Lui niciodată (să uite de noi). Cheia este evidentă: Creştinismul nu este o afacere de duminica, ci o strădanie de toate zilele. Dumnezeu nu este un bunic de vizitat doar duminica la azil (ospiciu), ci un Tată în legătură permanentă de iubire cu noi.
Găsiţi Prislopul din voi! În fiecare există o oază de linişte, de regăsire interioară, dincolo de agitaţia şi de freamătul zilnic. Alergăm, obosim şi uităm adeseori care este Ţinta urmărită. Hristos este Ţinta, dar tot El este şi Calea. Din fiecare eşec, învăţăm să ne bazăm pe Dumnezeu. Din fiecare eşec, învăţăm să fim modeşti. Din fiecare eşec, învăţăm să ne corectăm. Să fim perseverenţi. Înseamnă că eşecul este doar un pas în drumul spre victorie. Nu cădem în deznădejde, ci spovedim eşecurile, îndreptând fiecare eroare. Există o modalitate simplă de a pune capăt unui obicei prost: Să nu te apuci niciodată de el! Lupta noastră pentru fericire este o confruntare cu o gorilă: nu ne oprim când obosim noi, ci atunci când oboseşte gorila. Fiecare lacrimă de pocăinţă sinceră ne înscrie în Cartea Vieţii. Fiecare zi de post, rugăciune şi milostenie ne apropie de Prislopul Ceresc.
Marius MATEI
http://www.crestinortodox.ro/religie/arsenie-boca-preotul-ntat-hristos-147298.html
În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea pătimirii Sfinţilor Mucenici ai lui Hristos: Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie şi Orest.
Aceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea rău-credincioşilor împăraţi Diocleţian şi Maximian, a ducelui Lisie, care comanda ceata de oşteni a limitaneilor şi a lui Agricola, care stăpânea toată partea Răsăritului. Dintru început au fost creştini şi se trăgeau din părinţi creştini; dar se ascundeau de frica tiranilor şi a prigonitorilor.
Sfântul Evstratie era de loc din oraşul Aravraca şi era căpetenie în oştirea ducelui Lisie. Dorea să-şi dea pe faţă credinţa, dar se temea, că nu ştia cum va fi sfârşitul mărturisirii sale. De aceea a poruncit unuia din slujitorii săi să pună centura sa în biserica din Aravraca. Că îşi zicea: "Dacă va intra în biserică preotul Avxentie şi va lua cu el centura, atunci îndrăznirea şi mărturisirea lui va fi după placul lui Dumnezeu şi nu se va teme de nimic din cele aşteptate, când se va înfăţişa înaintea ducelui. Dar dacă altcineva din biserică va lua centura, atunci să poarte încă mai departe în ascuns credinţa în Hristos şi să nu o vădească". Când a văzut că sfârşitul ispitirii sale s-a făcut după cum gândea, căci preotul Avxentie luase centura, a înţeles că mărturisirea lui pentru Hristos se va termina cu bine şi s-a hotărât să se înfăţişeze înaintea lui Lisie şi să mărturisească cu îndrăznire credinţa sa.
Când au fost aduşi la scaunul de judecată nişte sfinţi mucenici, Evstratie stătea şi el alături de Lisie, că era căpetenie în oştirea lui. Atunci el, cel dintâi, a strigat tare că este creştin. Tiranul i-a smuls centura şi a poruncit să-l dezbrace şi să fie chinuit în multe feluri; dar el le-a răbdat pe toate cu seninătate. Aceasta a adus la credinţa în Hristos şi pe Sfântul Evghenie, prietenul său. Acesta a mărturisit cu îndrăznire că are aceeaşi credinţă ca Sfântul Evstratie şi că dă aceeaşi închinăciune Dumnezeului cinstit de acela. Atunci Sfântul Evstratie a fost şi el chinuit cumplit. Văzând aceasta, Sfântul Mardarie s-a alăturat Sfântului Evstratie şi au fost aduşi amândoi la cercetare înaintea lui Lisie. Mai întâi i s-a tăiat capul Sfântului Avxentie, pentru că s-a numit creştin. Iar Sfinţii Mardarie şi Evghenie au murit în timpul chinurilor.
Sfântul Orest a fost cunoscut că e creştin când a ridicat mâna ca să arunce cu suliţa la ţintă. Atunci, răsucindu-se ca să ţintească, i-a ieşit afară din sân crucea pe care o ţinea la piept, ca pe o pavăză. A fost întrebat de ce o poartă, iar el a răspuns că este rob al lui Hristos. Lisie l-a legat şi pe el alături de Sfântul Evstratie şi i-a trimis pe amândoi la Agricola, care i-a cercetat şi i-a supus la chinuri. Întâi şi-a aflat sfârşitul Sfântul Orest, fiind aşezat pe un pat de fier înroşit în foc. Pe urmă a fost aruncat într-un cuptor aprins şi Sfântul Evstratie, şi acolo şi-a primit cununa muceniciei.
Tot în această zi, pomenirea Sfintei Muceniţe Lucia fecioara.
Sfânta Muceniţă Lucia era din Siracuza Siciliei şi era logodită. Îmbolnăvindu-se mama ei, a plecat cu ea la Catana, ca să se roage Sfintei Muceniţe Agata să o izbăvească sfânta de curgerea de sânge. Când a ajuns la Catana a văzut în vis pe Sfânta Agata. Sfânta i-a făgăduit mamei ei tămăduire de boală, iar ei i-a vestit mai dinainte suferinţe muceniceşti pentru Hristos. După însănătoşirea mamei sale, Sfânta Lucia a împărţit toate averile sale săracilor şi era gata să mărturisească pe Hristos. Fiind pârâtă de logodnicul ei, a fost dusă înaintea lui Pashasie, domnul cetăţii, care a poruncit să o ducă într-o casă de desfrâu, ca să fie necinstită. Prin harul lui Hristos însă a rămas curată; au tăbărât mulţi asupra ei, dar n-au putut să o mişte din locul în care se proptea. Pentru că aceia şi-au pierdut nădejdea că o mai pot mişca din loc, şi pentru că nici n-au putut-o arde cu focul ce-i aprinseseră acolo unde sta, căci sfânta era păzită de Dumnezeu, i-au tăiat capul cu sabia.
Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Arsenie cel din Latro.
Cuviosul Părintele nostru Arsenie, făcătorul de minuni, era de loc din Constantinopol, fiul unor părinţi evlavioşi şi credincioşi, bogaţi şi întâistătători în treburile oraşului. Pogorându-se dar dintr-un neam aşa de vestit şi aşa de strălucit şi sporind încă mai mult în credinţă, fericitul a primit de la împăratul de atunci dregătoria de general şi patriciu al locului ce se numeşte al Chivireotilor. Odată, la poruncă împărătească, au pornit pe mare mai multe corabii sub comanda fericitului Arsenie. S-a stârnit însă furtună grozavă pe mare şi s-au scufundat toate corăbiile şi a scăpat numai el singur cu viaţă. Atunci sfântul a îmbrăcat haina monahală, şi-a strivit trupul făcându-l rob sufletului prin post şi prin priveghere.
În acest fel şi-a dus viaţa fericitul în mai multe locuri. Apoi din poruncă dumnezeiască s-a dus la sfânta Mănăstire a Chelivarilor. A stat puţină vreme în fruntea ei, dar a fost dascălul multora în virtute. Apoi a plecat de la mănăstire şi s-a dus iarăşi la liniştea lui cea dorită.
La rugămintea fraţilor, marele Arsenie s-a dus din nou în mănăstire. S-a închis într-o chilie foarte strâmtă şi slujea singur, nu îndeobşte cu ceilalţi fraţi, lui Dumnezeu cel unul. Astfel de fapte a săvârşit cuviosul şi a vieţuit cu înţelepciune, cu bărbăţie, în curăţenie şi în dreptate. Când a fost să fie chemat spre viaţa cea de sus, a strâns la el pe toţi monahii şi le-a dat învăţături despre lepădarea de lume şi de cele din lume, despre răbdarea şi despre iubirea duhovnicească de fraţi, despre smerenie şi rugăciune. Apoi şi-a plecat genunchii la pământ şi umplându-i-se ochii de lacrimi şi-a dat în mâinile neprihănite ale lui Dumnezeu sfântul lui suflet.
Cuviosul Părintele nostru Arsenie a săvârşit multe minuni şi în viaţă dar a făcut multe minuni şi după moarte.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Arie, care cu pace s-a săvârşit.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Gavriil, arhiepiscopul Serbiei.
Sfântul sfințitul mucenic Gavriil (Gabriel), arhiepiscopul Serbiei a suferit mucenicia în Prusia, în anul 1659.
Tot în această zi, pomenirea cuviosului Gherman din Alaska.
Sf. Gherman din Alaska a fost un călugăr ortodox rus din Mănăstirea Valaam din Rusia care, împreună cu alţi 8 călugări, în anul 1793, a călătorit în Insulele Aleutine şi pentru a duce mesajul Evangheliei indigenilor aleutini şi eschimoşi din acele zone. Ca parte a colonizării ruse a Americii, ruşii călătoreau şi neguţătoreau în acele zone încă din 1740. El a construit o şcoală pentru aleutini şi, adesea, i-a apărat în faţa nedreptăţilor şi abuzurilor comercianţilor ruşi. Le-a devenit cunoscut sub numele de Apa, care înseamnă "bunic". El şi-a petrecut majoritatea vieţii ca singurul locuitor al Insulei Spruce, o insuliţă împădurită de lângă Insula Kodiak.
În 1970, el a devenit primul sfânt care a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă din America. În acelaşi timp a avut loc ceremonia similară, dar în altă parte, a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei. Sfântul Gherman este prăznuit de Biserica Ortodoxă în 9 august (data proslăvirii) şi în 13 decembrie (data adormirii).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie13.htm
