Aceste senzaţii fizice primare, mirosurile, sunt chezăşia dezvoltării normale a copilului. Dacă ele nu există, are de suferit ceea ce psihologii numesc „baza încrederii în lume”, iar subminarea acestei baze duce la formarea unei constituţii nevrotice, la fundamentul căreia se află susceptibilitatea crescută la traume sufleteşti.
În familia contemporană, ce se întâmplă adeseori? Mama, orientată pe carieră, se grăbeşte să-l „paseze” pe copil bunicilor, dădacelor, bonelor, educatoarelor. În decurs de câţiva ani, el poate să treacă prin mâinile câtorva bone, aşa că nu va apuca să se deprindă şi să se lege afectiv de niciuna. Copilul ori nu este hrănit deloc la sân, ori este înţărcat devreme, drept care este perturbat primul contact fizic cu mama - iar în timpul primului an de viaţă acest contact este extrem de important, pierderea lui este ireparabilă.
Există, de exemplu, un studiu al unor psihologi francezi, care arată ce însemnătate uriaşă are pentru copilul mic mirosul mamei. Lucrând cu deţinute despărţite de copiii lor, ei le aduceau copiilor batiste ale mamelor, ca măcar în acest fel micuţii să nu piardă legătura cu ele.
Aceste senzaţii fizice primare, mirosurile, sunt chezăşia dezvoltării normale a copilului. Dacă ele nu există, are de suferit ceea ce psihologii numesc „baza încrederii în lume”, iar subminarea acestei baze duce la formarea unei constituţii nevrotice, la fundamentul căreia se află susceptibilitatea crescută la traume sufleteşti. Astfel, baza pentru apariţia fricilor este pregătită. (Psiholog Irina Karpenko)
(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor și psihologilor ortodocși, Traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, București, Editura Sophia, 2013, pp. 110-111)
http://www.doxologia.ro/familie/cresterea-copiilor/primul-de-viata-al-copilului-contactul-fizic-cu-mama-este-extrem-de
Acest sfânt mucenic a trăit pe vremea împăraţilor Maximian şi Maximin şi era de fel din mitropolia Amasiei, din satul ce se cheamă Himialon. Fiind încorporat de curând în oastea tironilor şi făcând parte din ceata prepozitului Vringa, a fost chemat de acesta la cercetare şi a mărturisit că Hristos este Dumnezeu, batjocorind idolii elinilor ca pe nişte statui neînsufleţite şi lucruri făcute de mâinile omeneşti. Dându-i-se vreme să se gândească mai bine, el nu a cheltuit aceea vreme în nelucrare, ci a săvârşit o faptă cât se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins şi mărturisind că el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în felurite chipuri; şi fiind băgat într-un cuptor aprins şi-a primit sfârşitul acolo. Şi se face pomenirea lui în sfânta sa mănăstire ce este în Torachia, în sâmbăta dintâi a Postului Mare, când a săvârşit el o minune deosebită şi a izbăvit poporul ortodox de mâncarea din animalele junghiate idolilor.