S-a
înaltat la Domnul, nu cu mult timp în urma, Parintele Ioanichie Balan,
unul dintre marii duhovnici pe care bunul Dumnezeu i-a daruit neamului
românesc. L-am cunoscut pe Parintele Ioanichie în urma cu 15 ani. A fost
singura data când am stat fata catre fata cu Parintele. Eram atunci
studenta în anul întâi, curioasa si dornica de a transmite colegilor mei
de generatie un sfat, o vorba plina de duh dintr-un suflet plin de duh.
Parintele ne îndemna atunci la lupta, o lupta fatisa, crâncena, cu
agresiunile la care era supusa generatia noastra. M-am simtit atunci
asemeni unui copil dojenit cu dragoste, dar în acelasi timp cu asprime
de parintele sau. Am avut impresia ca peste oamenii dragi mie timpul nu
va trece. Ca parintele Ioanichie ma va astepta mereu sa ma întorc la
Sihastria si sa-mi dea alte si alte sfaturi pentru tinerii brasoveni.
M-am înselat - Parintele Ioanichie a plecat pe urmele fratilor sai mai
mari, Parintele Cleopa, Parintele Staniloae, Prea Fericitul Teoctist, sa
stea la taifas cu Dumnezeu. Vestea plecarii sale la cele vesnice a
picat ca un traznet în sufletul meu. Cuvintele sale, însa, pe care le
transmitea tinerilor atunci razbat si dincolo de mormânt, parca mai
puternice, catre un altul si totusi acelasi tineret român. Acesta este
motivul pentru care am hotarât astazi restituirea unor frânturi de
gânduri din cele împartasite mie în smerenia chiliei
Parintelui. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace! (Crina Palas)
"În
viata sa fiti tineri care sa sfinteasca un loc, o casa, o societate, o
generatie, un cartier si locul de munca unde veti lucra. Prin
comportament crestin, mai întâi. Ori esti crestin azi, ori esti pagân,
una din doua. Si crestin ortodox, caci România e tara ortodoxa. Tineti
cont ce va spune un calugar batrân si rau: daca nu va tineti serios de
biserica si de ortodoxie, prapad e cu noi. Ne manânca vecinii si
strainii si pagânii. Daca va tineti de Biserica, nici rusii, nici
tatarii, nici nemtii, nici alte tari din Rasarit sau Apus nu vor putea
sa ne scoata din Carpati si sa ne dezlipeasca de Hristos.
Nu
mai aveti acces la Sfânta Spovedanie, nu va mai faceti vreme de Sfânta
Împartasanie, nu aveti bucuria vietii cum o au cei care traiesc întru
Hristos. Veti avea bucuria placerilor, a sexualitatii, a ispitelor si
patimilor trupesti, dar nu bucuria întru Hristos. Bucurii trupesti,
orizontale, care se consuma într-o zi, si nu bucurii vesnice, verticale,
axate pe Hristos. Treziti-va! Sunteti tineri si noua ne e mila de ce se
va întâmpla cu tara asta care se cheama înca România. Vreti sa mai
ramâna România Românie? Întoarceti-va la ortodoxie, la Biserica, la
tinuta morala decenta, cinstita a românilor dintotdeauna.
Faceti
un comitet, mergeti duminica pe la spitale, la casele de batrâni,
ajutati cu cuvântul, mângâiati, sfatuiti, combateti casele de desfrâu.
Mergeti la manastiri, la preoti batrâni care sa va lumineze, sa va
binecuvinteze, sa va calauzeasca. Ortodoxia activa e o misiune.
Misionarismul
se face de la om la om. Dar pentru asta trebuie sa va curatiti de
pacatele tineretii, sa cititi cât mai multe carti teologice. Sa stiti
voi întâi câte ceva din frumusetea Ortodoxiei, din trairea întru
Hristos, ca sa puteti trage si pe altii spre Hristos, sa puteti fi o
luminita aprinsa acolo unde veti trai. Trebuie sa faceti ceva. Eu sunt
un om mai de baricade. Ori facem ceva, ori ne ducem la plimbare.
Sfânta
Evanghelie spune ca la sfârsitul lumii vor fi chemate toate neamurile.
Deci natia ramâne pâna la sfârsitul lumii. Ba mai mult, fiecare neam si
tara are îngerul sau pazitor.
Neamurile
crestine trebuie sa ramâna. Iar crestinii trebuie sa fie la locul lor,
echilibrati, seriosi si sa nu se dezlipeasca pentru nimic în lume de
pamântul strabun în care i-a nascut Dumnezeu. De ce exista tentatia de a
pleca în alta tara? Credeti ca, afara de Dumnezeu, ne vrea cineva din
lume? Cine îsi pune nadejdea în Rasarit si Apus se înseala amarnic.
Numai în Dumnezeu, în smerenia, rabdarea si deviza parintilor nostri, a
românilor dintotdeauna, ne putem pune speranta. Nu ne-au scos de aici
nici turcii, nici tatarii, nici rusii, nici nemtii, nici austro-ungarii,
si nici de-acum înainte nu ne va scoate nimeni. Doar Dumnezeu, daca ne
vom îndeparta de El. Asa ca, treziti-va, luati aminte si, cot la cot cu
preotii, cu calugarii, treceti la post, la rugaciune, la spovedanie. Asa
trebuie sa fie o tara crestina care poarta Crucea de doua mii de ani.
Treziti-va,
frati români, pâna nu-i prea târziu! Ori crestini buni, ori pierim.
Luati aminte ce va spun: numai Dumnezeu din cer ne salveaza. Priviti în
sus, fratilor, nici într-o parte, nici în alta! Fericirea noastra este
sa ramânem aici, unde ne-a nascut Dumnezeu, cu Hristos în brate si în
bratele lui Hristos."
