Va trebui să cerem de la Dumnezeu, cu multă credinţă, milă pentru aceşti copii ce nu-şi asumă răspunderea pentru necredinţa lor. A noastră este doar responsabilitatea de a ne smeri şi a ne părea rău sincer, pentru ca apoi Dumnezeu să-i ajute într-un anume fel. Le va arunca El un „colac de salvare”.
Când ÎI aflăm pe Hristos la o vârstă mai înaintată, adică vreau să spun atunci când deja copiii noştri au crescut, ce trebuie să facem pentru a-i aşeza pe drumul cel bun către Dumnezeu?
Aici numai rugăciunea mai poate da rezultate. Va trebui să cerem de la Dumnezeu, cu multă credinţă, milă pentru aceşti copii ce nu-şi asumă răspunderea pentru necredinţa lor. A noastră este doar responsabilitatea de a ne smeri şi a ne părea rău sincer, pentru ca apoi Dumnezeu să-i ajute într-un anume fel. Le va arunca El un „colac de salvare”. (sfânt Porfirie)
(G. Spiliotis, Părinții duhovnici și copiii. Educația tinerilor în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți ai Bisericii noastre, traducere de Ilioniu Georgeta Mariana, Editura Egumenița, Galați, 2006, p. 48)
http://www.doxologia.ro/familie/cresterea-copiilor/colacul-de-salvare-al-copiilor
Întotdeauna vor fi probleme în educaţie, aceste probleme vor fi dureroase întotdeauna, foarte multe lucruri n-o să ne iasă, însă atunci când vom încerca să-l educăm pe copil în dragoste vom avea succes: atunci, el însuşi, în râvna sa copilărească pentru Dumnezeu, va alege măsura rugăciunii şi a postirii, a citirii şi a mersului la slujbe, iar noi vom putea să adăugăm treptat câte ceva la măsura aceasta, adaptându-ne la el, sfătuindu-ne cu el, observând cum asimilează el acest „lăptic” duhovnicesc.
De ce apar asemenea probleme în educaţie? Noi ne străduim să creăm un sistem ortodox, iar sistemul acesta se destramă, fiindcă Ortodoxia nu este un sistem, ci este viaţă în dragoste. Când începem să facem educaţia în dragoste, atunci ea este ortodoxă.
Cum trebuie să postească copilul, cum trebuie să se pregătească pentru împărtăşanie - acestea sunt probleme ce se rezolvă. Domnul îi insuflă omului soluţiile atunci când acesta încearcă să-şi arate ortodoxia nu prin lucruri formale, despre care a citit undeva cândva, lucruri pe care le-a primit cu mintea, nu cu inima, ci prin strădania de a-şi rezolva problemele în dragoste.
Întotdeauna vor fi probleme în educaţie, aceste probleme vor fi dureroase întotdeauna, foarte multe lucruri n-o să ne iasă, însă atunci când vom încerca să-l educăm pe copil în dragoste vom avea succes: atunci, el însuşi, în râvna sa copilărească pentru Dumnezeu, va alege măsura rugăciunii şi a postirii, a citirii şi a mersului la slujbe, iar noi vom putea să adăugăm treptat câte ceva la măsura aceasta, adaptându-ne la el, sfătuindu-ne cu el, observând cum asimilează el acest „lăptic” duhovnicesc.
Minunatele forme ale Ortodoxiei cu toată frumuseţea dumnezeieştilor slujbe, a Tradiţiei sunt, desigur, o manifestare a dragostei, dar atunci când ne străduim să alegem din toată plinătatea Tradiţiei numai ceea ce ne ajută, chipurile, să ne elaborăm o „ideologie ortodoxă” proprie, un sistem propriu, riscăm să rămânem şi fără Tradiţie, şi fără Ortodoxie. (Preot Alexie Uminski)
(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor și psihologilor ortodocși, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, București, Editura Sophia, 2013, p. 74-75)
http://www.doxologia.ro/familie/cresterea-copiilor/dragostea-ingredient-de-baza-educatia-ortodoxa-copilului
