Cu toţii suntem vase prin care Dumnezeu lucrează. Plângerea cu cei ce plâng şi bucuria cu cei ce se bucură este una din misiunea fiecărui suflet care doreşte să crească în Iubire.
„Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.” (Matei, 34-40)
https://hrisostomfilipescu.wordpress.com/
Nu eu Te căutam pe Tine, ci Tu mă căutai Doamne și eu trebuia să mă las găsit…
Despre mine:
M-am născut în data de 29 iunie 1985. Trăiesc. Am să mor.
Scopul și durata vizitei în viață:
Să învăț să Iert și să Iubesc. Cât e nevoie. După ce învățăm să iubim murim. Nădăjduiesc ca Dumnezeu să poată să-și facă Autoportretul în chipul sufletului meu.
Formare :
Am strâns o mulțime de cartoane ori daruri care m-au îmbrăcat și dezbrăcat cu cuvinte. În unele m-am întâlnit cu Dumnezeu, în altele cu omul, gol sau plin. Am devenit monah dintr-un dor de împlinire și sfințenie, firesc. Îmi doresc să reușesc să-I scriu mai atent o scrisoare de dragoste lui Doamne într-un fel unic, irepetabil și personal.
Un gând:
Trecem prin viață cu tălpile sufletului prin foc ca să învățăm să mergem pe apă. Povestea vieții fiecăruia dintre noi poate deveni oricând povestea vieții unui sfânt. Pentru că orice sfânt are un trecut și orice păcătos are un viitor. De noi depindem ce scriem acolo.
Doamne, Ți-am spus astăzi că Te iubesc ?!
