Aşadar că Ea transcende şi depăşeşte cu excelenţe incomparabile toată creaţia văzută şi gândită şi că şi-a câştigat în chip strălucit o atât de mare stăpânire peste toate, încât este şi se numeşte împărăteasă a întregii creaţii, cred că nu ignoră nimeni din toţi câţi au ajuns să audă întrucâtva din tainele Ei învăţate şi cântate în imne pururea ziua și noaptea, în privat şi în public, sau mai degrabă, ca să vorbim ca părintele lui Dumnezeu şi împăratul David, atât de minunat este numele Ei în tot pământul şi aşa s-a ridicat măreţia Ei mai presus de ceruri, încât şi din gura pruncilor şi a celor ce sug [Ps 8, 3] ai putea-o auzi lăudată cu limbi bâlbâitoare că Ea, este incomparabil mai presus decât heruvimii şi serafimii, L-a născut în chip supranatural fără bărbat pe Dumnezeu Cuvântul şi ai putea vedea acest imn mult-cântat şi mult-dorit şi cu adevărat îndrăgit de îngeri fiind cinstit şi respectat în mod egal cu grăirile evanghelice ale lui Dumnezeu.
Prin urmare, cum spuneam, marea cuviinţă şi înălţimea slavei Mamei lui Dumnezeu, demnitatea Ei împărăteasccă, stăpânirea Ei cu dumnezeiască cuviinţă peste tot universul este atât de cinstită şi e astfel cunoscută şi crezută de orice generaţie şi orice vârstă a bine-cinstitorilor [ortodocşilor]. Cu ajutorul Ei şi pe cât ne stă în putinţă, ne revine şi nouă să încercăm să lăudăm într-un mod oarecare această măreție de nespus şi pentru îngeri şi pentru oameni.
Aşa cum Domnul şi Dumnezeul nostru, Fiul Ei, e, pe de o parte, Ziditorul [Demiourgos] şi împăratul universului, dar, pe de altă parte, e şi Binele arhetipal al tuturor celor ce sunt — drept pentru care teologia îl laudă ca pe Unul mai presus de fiinţă şi plecând de la numele celor ce sunt din pricina asemănării imperfecte pe care o au cu El, căci se numeşte şi Soare şi Lumină şi Foc şi Vânt şi Apă şi altele asemenea acestora, iar acesta este o revelare modestă a iniţierii şi cunoaşterii teologice, căci varietatea multiplă a activităţii simple a lui Dumnezeu se descoperă cumva nedesluşit şi din calitatea şi activitatea acestor icoane ale Lui —, tot aşa şi nouă, care încercăm aici să lăudăm în imne în chip asemănător plecând de la numele celor ce sunt pe Cea incomparabil mai presus de cele ce sunt, comorile ascunse ale înţelepciunii şi cunoaşterii din Ea şi ale tainei Ei ni se vor descoperi în chip modest din pricina faptului că cele ce sunt, sunt nişte umbre şi prefigurări ale adevărului care străluceşte în Ea în chip luminos şi a tainelor Ei supranaturale, cum se va arăta numaidecât.
Sursa: Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 497-499.
https://ortodoxiatinerilor.ro/tinerii-biserica/maica-domnului/22514-imparateasa-intregii-creatii
