Parintele Gavriil Dionisiatul

O remarcabila inzestrare nativa, o neobisnuita vigoare fizica, o minte patrunzatoare si bogata, o fantezie roditoare, o inima marinimoasa, bunavointa, curatia Sfantului Botez, toate acestea au alcatuit o personalitate complexa, impodobita cu daruri naturale si dobandite, un conducator innascut, luminat cu harul lui Dumnezeu.

De la varsta de 12 ani, Gheorghe il ajuta pe preotul din satul sau de munte la diferitele slujbe. La scoala este cel dintai. Din roadele viilor tatalui sau imparte saracilor. La varsta de 17 ani pleaca pe ascuns, pentru a se inrola in trupele de partizani ale lui Pavlos Melas, dar se intoarce trist, nefiind primit din cauza varstei prea mici. Mai tarziu intra in armata. Dupa terminarea acesteia pleaca in Sfantul Munte si se stabileste la Manastirea Sfantul Dionisie, unde se dedica luptelor duhovnicesti, atragand admiratia vietuitorilor de aici.

In manastirea atonita cu cea mai aspra vietuire de atunci, devine ascultator pana la moarte, potrivit fagaduintelor facute ca monah purtator al marii schime. Ajunge pilda de smerenie, de iubire, de rugaciune, de lupte ascetice si straluceste in virtuti.

Rugandu-se noaptea, se umple de lumina sfanta, necreata. In urma acestei experiente devine mai cald, mai smerit, cu mai multa pocainta, avand mintea in cer si neincetata rugaciune in inima.

Gustand din bunatatea Domnului, ii este inima ranita, pentru ca, asemenea Sfantului Apostol Pavel, este "strans din doua parti": doreste sa se desparta de trup si sa fie impreuna cu Hristos. Dar staretul sau, apreciindu-i virtutile si inteligenta, il insarcineaza cu misiuni importante in lume. In scurt timp se arata ocrotitor al intereselor manastirii si mai tarziu si ale tarii. Perspicacitatea sa, onestitatea, cunoasterea problemelor Sfantului Munte il impun in constiinta Sfintei Chino-tite1, careia ii devine consilier indispensabil in chestiunile externe ale manastirii.

Timp de 50 de ani, parintele Gavriil este cel dintai nume venerabil in comunitatea monahala aghiorita. Este un monah foarte cucernic, foarte invatat, intelept, smerit, dulce, iubitor de frati. La varsta de 50 de ani este ales staret al manastirii. Aici se descopera darurile sale duhovnicesti, arta sa pastorala, adanca lui blandete, activitatea sa irenica, patriotismul sau incontestabil, calitatile de conducator energic - un Gamaliei al Sfantului Munte.

In 1940, in perioada ocupatiei si a razboiului civil, se dovedeste mare patriot, luand parte la toate evenimentele neamului si suferind impreuna cu poporul lui Dumnezeu. Scrie, invata, ii roaga pe toti sa se intoarca la traditiile ortodoxe si actioneaza punandu-si viata in pericol pentru Sfantul Munte si pentru tara.

Este amintit ca dascal al neamului si duhovnic al multimilor de clerici, monahi si mireni, dar si ca inger mangaietor al celor tristi si indoliati. Cu un adanc si intens simtamant patriotic, crede ca poporul grec este popor urmator al lui Dumnezeu, predicand ca nimic nu este mai inalt decat Ortodoxia si, in al doilea rand, decat cultura noastra. De aceea nu inceteaza sa binevesteasca, prin cuvantul rostit sau scris, in Atena, Tesalonic sau in alte parti, comorile traditiilor duhovnicesti si nationale, convingand si insufletind, dar si aducand pocainta in sufletele celor care-l asculta.

Curajos prin fire, prin educatie si prin etosul sau spiritual, se avanta in lupta pentru dreptate si, pe caii virtutii, "gata de lupta, intra in mijlocul cetei demonilor, strunind in frica de Dumnezeu carul cel cu patru cai al infranarii", precum scrie Sfantul Diadoh al Foticeii despre cele patru virtuti generale: barbatia, intelepciunea, dreptatea si cumpatarea.

Toata viata si-a petrecut-o in lupta pentru bine, spre slava lui Dumnezeu si folosul fratilor, avandu-L tot timpul alaturi pe Domnul sau Iisus, pe Preasfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, pe cinstitul Inaintemergator si pe sfintii manastirii, dar si pe Sfantul Arhanghel Gavriil, al carui nume il purta. De aceea, pana la cea mai adanca batranete, la varsta de 93 de ani, a lucrat neobosit, cu cuvantul cald si cu fapta ostenitoare, cu o surprinzatoare voinicie tinereasca, ce i-a ramas pana in anul 1979, cand a fost imobilizat la pat din cauza bolii.

Staretul Gavriil, a marcat timp de peste 70 de ani viata monahala din Sfantul Munte, iar plecarea lui a lasat un gol dureros. Dar au ramas amintirea puternica a vietii lui si urmele de nesters ale pasirii sale eroice catre Hristos cel dorit, slujind fratilor Sai, celor "prea mici".

Un astfel de model de caracter, de viata in Hristos, de stra ucire monahala, de intelepciune omeneasca si curatenie nu ar trebui sa fie acoperit sub „obrocul" tacerii nerecunoscatoare si uitarii, ci sa fie pus "in sfesnic", pentru a lumina, in vremurile noastre intunecate, calea traditiilor ortodoxe grecesti, pe care a urmat-o el insusi si care duce catre viata vesnica, unde este Hristos, "capatul oricarei doriri".

Monahul Teoclit Dionisiatul

Extras din "Staretul meu, Gavrii Dionisiatul", Ed. Sophia

http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-gavriil-dionisiatul-141750.html

Suferință si ispită ( Părintele Efrem Filotheitul )

Orice osteneală și suferință și ispită, binecuvântatul meu fiu, nu se poate compara cu acea viață fericită. Mii de vieți să fi avut și pe toate să le fi jertfit, nu am fi făcut nimic vrednic în comparație cu slava cea viitoare, pe care Stăpânul Hristos prin Cinstitul și de viață făcătorul Său Sânge vrea să ne-o împărtășească. Pentru aceasta Apostol Pavel, spune: „Nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum de a se asemăna cu slava cea viitoare, care va să se descopere întru noi”.

Cugetă și la aceasta că omul „ca floarea se ofilește și ca visul trece”. Și iarăși, „la glasul trâmbiței pământul se va cutremura și toți morții vor învia” pentru întâmpinarea lui Hristos. Când se va deschide poarta veacului viitor și când se va nimici lumea aceasta, atunci se va face restabilirea firii noastre în starea primară. „Domnul va schimba chipul trupului smereniei noastre, ca să fie asemenea Trupului slavei Sale”. Căci firea este cea care suspină și împreună-pătimește, așteptând cu nerăbdare arătarea slăvită a fiilor lui Dumnezeu. „Pentru că nădejdea zidirii descoperirea fiilor lui Dumnezeu așteaptă”.

Neasemănată este măreția omului, pe care Dumnezeu îl înalță la atât de mare înălțime și slavă! Iar noi, păcătoșii și pătimașii, rămânem nepăsători față de această mare bogăție și aveam cugetări cu totul pământești. Trupul acesta, care este pământ și duhoare, să se învrednicească să devină asemenea slavei lui Dumnezeu, să devină îngeresc! Oamenii sunt materiali în comparație cu Îngerii, care sunt ființe cu totul duhovnicești. Îngerii în comparație cu Dumnezeu au o oarecare „materie”. Nu sunt ființe cu totul imateriale, precum Dumnezeu Care este Lumină neapropiată. Atunci și oamenii vor deveni îngerești și se va face unirea plinătății Bisericii, adică a credincioșilor, cu Hristos. Cu câtă iubire părintească spune Domnul nostru: „Părinte, voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o”.

Se aseamănă bogăția lumească cu aceste cuvinte ale lui Dumnezeu? Să fim și noi acolo unde este Domnul nostru! Acolo unde Îngerii se înfricoșează și nu îndrăznesc să se apropie! O, Înțelepciune și bogăție a lui Dumnezeu nesfârșită!

Nu uita, fiul meu, întunericul tău. Privește în Cer bunătățile care ne așteaptă. Ce sunt cele de aici? Oare, nu sunt cenușă și pulbere și vis? Nu vedem, oare, toate zăcând în stricăciune? Pe când cele de sus sunt veșnice. Împărăția lui Dumnezeu este nesfârșită și fericit este cel ce se va sălășlui în ea, căci va vedea slava dumnezeiescului Chip.

Fiul meu, să nu uiți că suntem trecători în această lume și că viața noastră atârnă de un fir de ață. Toate bunătățile din lume sunt deșarte.

Când avem această cunoaștere a adevărului, ne vom îndrepta în fiecare clipă ochii sufletului nostru către viața veșnică, către Ierusalimul cel de sus, acolo unde Cetele Îngerilor cântă cântările lui Dumnezeu, a căror dulceață și înțelepciune sunt necuprinse cu mintea. O, fiii mei, câtă slavă vor avea sufletele noastre atunci când după moarte vor urca la Ceruri și se vor număra împreună cu Îngerii Cerului!