Monday, July 16, 2018

Sfânta Cuvioasă Macrina

Sfinta Macrina a fost sora mai mare a Sfintilor Vasile cel Mare si Grigorie de Nisa. Fecioara tînara fiind, ea a fost logodita cu un barbat nobil. Cînd logodnicul ei a murit, Macrina nu a mai voit sa se logodeasca cu alt barbat, zicînd: „Nu este drept ca fecioara logodita o data cu un barbat sa caute dupa aceea iar logodna; chiar si dupa legea firii, trebuie sa fie o singura logodna, asa cum este o singura nastere, si o singura moarte." Ea a mai aratat ca dreapta este cugetarea ei si din credinta în înviere, socotind ca logodnicul ei nu a murit, ci traieste în Dumnezeu. A zis Macrina: „Pacat si rusine trebuie sa-i fie femeii care nu-i este credincioasa barbatului ei atunci cînd acesta este fortat sa plece într-o calatorie departata." Dupa moartea logodnicului ei, Macrina, împreuna cu maica ei, Emilia, au luat tunderea în monahism, nevoindu-se în asceza aspra. Ele au trait din lucrul mîinilor lor, cea mai mare a timpului însa închinînd-o rugaciunii si cugetarilor dumnezeiesti. Dupa un timp, maica Emilia a murit, si la fel fratele, Sfîntul Vasile cel Mare. La noua luni dupa moartea Marelui Vasile, celalalt frate al sfintei, Sfîntul Grigorie de Nisa, a venit sa o cerceteze pe Macrina, sora lui, si a aflat-o si pe ea pe patul cel de moarte. Cu putin înainte de ceasul iesirii sufletului ei, Macrina s-a rugat Domnului astfel: „Stapîne Atotputernice Doamne, Carele dai odihna trupurilor noastre prin somnul mortii pentru o vreme, Tu iara le vei scula pre ele la buciumul cel de apoi. larta-mi mie pacatele mele, Stapîne Doamne lisuse Hristoase, si da-mi mie cu suflet curat sa ies înaintea Ta din acest trup stricacios, daruiestemi mie ca sufletul meu fara de pacat sa se înalte, ca tamîia înaintea Ta." Ea dupa aceea s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci pe frunte, ochi, fata si inima, si si-a dat sufletul. Ea s-a odihnit în Domnul la anul 379 dupa întrupare.

Friday, July 13, 2018

Pe ingeri ii face duhuri si pe slugile Sale para de foc ...( Părintele Cleopa )


Cum luceaza Dumnezeu prin energiile Sale in ingeri, in natura si in oameni ?

Lucreaza in toata zidirea precum voieste si precum stie ca este de folos. Prin dumnezeiestile energii, " pe ingeri ii face duhuri si pe slugile Sale para de foc "; planetele si intreg universul le conduce, iar pe oameni ii umple de intelepciune, de credinta si de tot felul de daruri, spre mantuire.

Părintele Cleopa

Wednesday, July 11, 2018

Fiecare persoană va fi plătită de șeful pentru care a lucrat. ( Sfântul Paisie Aghioritul )

Bineînțeles, fiecare persoană va fi plătită de șeful pentru care a lucrat. 
Cei care lucrează pentru Hristos vor primi o sută de ori acum în acest timp și în viața veșnică (Marcu 10:30); iar cei care lucrează pentru seful întunecat vor primi întuneric chiar și acum.


Sfântul Paisie Aghioritul

Saturday, July 7, 2018

Trufie şi hotărâre , umilinţă şi josnicie ( Sfantul Ioan Gura de Aur )

 
Nimic nu este mai străin sufletului creştin ca trufia. Zic trufie şi câtuşi de puţin cinstită vorbire şi curaj, care se potrivesc de minune creştinului.

Tot aşa, una-i umilinţa şi altceva josnicia, linguşirea şi lichelismul. Dar vă limpezesc prin câteva pilde.

Firea – se pare – le potriveşte şi pe cele ce sunt potrivnice. Lângă grâu, neghina, lângă trandafir, spinii.

Copiii ar putea fi înşelaţi, dar oamenii maturi, cunoscători, ca să zicem, în această plugărie duhovnicească, ştiu să deosebească ceea ce-i rău de ceea ce-i, cu adevărat, bine.

Doriţi să înţelegeţi convieţuirea umilinţei şi a libertăţii? Ascultaţi pe Sfântul Apostol Pavel: “îmi pasă prea puţin de voi fi judecat de voi sau de lume – iar eu nu mă judec pe mine însumi. Ştiu că n-am făcut nici un rău. Dar nu sunt de loc îndreptăţit pentru aceasta…”

Voiţi acum să aflaţi ce-i linguşirea? Ascultaţi pe nebunii iudei: “Noi n-avem rege decât pe Cezarul…”

Intr-un cuvânt, obrăznicia este a te lăsa prins de mânie, a te împrăştia în cuvinte de ocară fară temei, a voi să te răzbuni sau a te lăsa dus de porniri nedrepte.

Fermitatea în grăire, curajul, însemnează tocmai a înfrunta primejdiile şi moartea – a lăsa deoparte, pentru a plăcea lui Dumnezeu, duşmănia, linguşirea şi josnicia.

Umilinţa este a sluji altora, cu gândul de a fi pe placul lui Dumnezeu, a te coborî din înălţimea demnităţii tale, ca să săvârşeşti o lucrare cu adevărat mare şi admirabilă, iată ce-l onorează peom.

(Sf. Ioan Gura de Aur - Cuvinte alese) 
 

Wednesday, July 4, 2018

Sfinți ( Sfântul Nectarie din Egina )


Biserica noastră onorează sfinții nu ca dumnezei, ci ca slujitori credincioși, ca oameni sfinți și prieteni ai lui Dumnezeu. Ea ridică luptele pe care le-au angajat și faptele pe care le-au îndeplinit pentru slava lui Dumnezeu prin acțiunea harului Său, astfel încât toată onoarea pe care o dă Biserica se referă la Ființa Supremă, care și-a văzut viața pe pământ cu mulțumire. Biserica îi onorează prin comemorarea lor anuală prin sărbători publice și prin ridicarea de biserici în onoarea numelui lor.

Sfinții oameni ai lui Dumnezeu, care au fost măriți pe pământ de către Domnul, au fost onorați de Biserica sfântă a lui Dumnezeu încă din momentul în care a fost întemeiată de Mântuitorul Hristos.

Sfântul Nectarie din Egina

Thursday, June 28, 2018

Lumea este o adunare de suflete moarte, al căror cap şi stăpânitor este diavolul, tatăl minciunii. ( Sfântul Ioan de Kronstadt )

Lumea este o adunare de suflete moarte, al căror cap şi stăpânitor este diavolul, tatăl minciunii. După înţelesul său cel adevărat, Biserica este adunarea sufletelor vii, al căror Cap este Hristos, Dătătorul deviaţă şi Mângâietorul. Lumea zace în rău. Lumea este adunare de oameni orbi (cu ochii inimii). Biserica este adunarea celor ce văd totul în lumina adevărată. Toţi oamenii care nu s-au născut a doua oară, duhovniceşte, sunt supuşi orbirii inimii - însă tagma păruţilor învăţaţi şi scriitori ai lumii funcţionăreşti, studenţeşti, feministe, sunt supuşi în cea mai mare parte pierzătoarei orbiri care vine din trufaşa părerede sine. Şi asta cu atât mai rău cu cât ei nu-şi dau seama de nenorocirea lor: o vor vedea când vor trage să moară şi când toată viaţa lor li se va arăta ca în palmă.

Intâmplările de acum adeveresc cuvintele acestea. In orbirea lor sufletească, ei săvârşesc fapte nebuneşti. Deci, nu vă ţineţi capetele prea sus şi prea semeţ, voi, savanţilor, care sunteţi necredincioşi (chiar dacă nu toţi). Sunteţi departe, departe de adevărata înţelepciune şi adevărata cunoaştere şi de izvorul vieţii, de calea cea adevărată. Mulţi dintre voi, negustând din adevărata înţelepciune, care este înţelepciunea creştină, şi necrezând în Hristos ca în adevăratul Dumnezeu, necrezând în Evanghelia Lui, necrezând în Biserica Lui, singura învăţătoare nerătăcită şi dreaptă a adevărului şi singura dătătoare a vieţii, sunteţi orbi şi morţi, cu toate că vă credeţi înţelepţi. Domnul este preaînţelept: Unde este înţeleptul ? Unde este cărturarul ? Unde este întrebătorul veacului acestuia? Au nu a făcut nebună Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? (1 Cor. 1,20). Dacă vreţi să aveţi adevărata cunoaştere, adevărata înţelepciune şi viaţă, lepădaţi-vă trufia, părerea de sine, îngâmfarea, smeriţi-vă cu adevărat, mergeţi să luaţi din nou învăţătură de la foştii pescari şi lăsaţi înţelepciunea voastră putredă, stricăcioasă şi nebună. Coborâţi-vă de pe înălţimea voastră, aşezaţi-vă mai jos, plecaţi-vă capetele şi auzul spre adevărurile dinainte de veci.

Sfântul Ioan de Kronstadt

Monday, June 25, 2018

Sfântul Efrem cel Nou vindecă de foc o tânără de 23 de ani


În acea vreme, pe când am făcut o vizită la secţia de terapie intensivă, unde era spitalizată Galatia, aduseseră o fată de 23 de ani arsă la pântece. Era în ultimele zile ale vieţii ei sau poate chiar ore. L-am găsit pe soţul ei şi i-am dat icoana Sfântului Efrem, pe care o aveam în geanta mea şi i-am spus să se roage cu credinţă pentru că Sfântul mucenicise şi prin foc, şi Sfântul o va face bine. A luat-o, dar era tât de deznădăjduit, ca şi cum o credea moartă. Însă suferinţa lui şi rugăciunea lui au fost ascultate şi sfântul a răpit-o din ghearele morţii şi i-a dăruit viaţa. La fiecare două zile, când mergeam, aflam că Galitia se face bine şi la sfârşit a plecat cu totul sănătoasă din spital, mulţumindu-i Sfântului Mucenic Efrem, cel slăvit de Dumnezeu.

Atalanti Ahamnou, Tripoli