Sunday, December 9, 2018

Postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care curăţim firea de patimi. ( Părintele Arsenie Boca )


 
Postul e vechi şi începe o dată cu omul. E prima poruncă de stăpânire de sine. Postul şi rugăciunea sunt două mijloace prin care curăţim firea de patimi. Toţi oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu şi-au smerit sufletul cu rugăciune şi post. Şi Iisus a postit 40 de zile, punând postul începătură a vestirii împărăţiei lui Dumnezeu, deşi Lui nu-I trebuia, fiind nepătimaş. Temeiurile mai adânci ale postului şi rugăciunii le găsim tot la Botez. Adâncul fiinţei noastre se îmbracă în Hristos. În acest adânc al minţii sau în altarul inimii, după expresia Părinţilor, se sălăşluieşte Hristos, izgonind afară pe satana, care se retrage în simţiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc să învăluie şi să prindă voinţa din nou în mrejele sale. Cu trupul însă nu putem trata decât prin post. El nu ştie şi nu recunoaşte convingerile. De aceea el trebuie uscat, încet şi cu socoteală, fiindcă în mocirla uscată porcii patimilor nu mai vin să se scalde. Ca să zădărnicim puterea potrivnică care lucrează prin simţuri patimile plăcerii, slăbim prin post aceste simţuri şi închinarea lor către plăcere. Un organism topit cu postul nu mai are putere să schimbe convingerile conştiinţei. Dar mai bine de jumătate din numărul patimilor sunt ale minţii. Postul lucrează şi asupra acestora. E lucru de mirare, zice Sfântul Ioan Scărarul, că mintea fiind netrupească, de la trup se spurcă şi se întunecă şi că, dimpotrivă, cea nematerialnică de la ţarină se subţiază şi se curăţă. Ochii văd lucrurile, mintea vede gândurile. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea. Aici nu vorbim de rugăciuni care cer lucruri materiale, nici de rugăciunea care dă drumul închipuirii, după cum nu vorbim nici de rugăciunea liturgică, ci numai de rugăciunea minţii. La intrarea în călugărie, rugăciunea vameşului, completată poate chiar de Iisus, e numită deodată cu metaniile „Sabia Duhului Sfânt”. Rugăciunea minţii este: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Cu numele lui Iisus spus întâi cu gura, apoi cu mintea, pătrundem din afară spre înlăuntrul nostru către Iisus, Care la rugăciunea noastră bate război cu potrivnicul din gânduri şi ne izbăveşte de asupririle patimilor. Rugăciunea minţii sau rugăciunea inimii are temeiul acesta, descoperit de însuşi Iisus, că „fără Mine nu puteţi face nimic” în privinţa izbăvirii de patimi, deci în privinţa mântuirii. Rugăciunea minţii are şi stări superioare, când izbăvindu-se patimile, se deapănă de la sine fără cuvinte, într-o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, de oameni şi de toată făptura.


Părintele Arsenie Boca

Monday, December 3, 2018

Toate lucrările tale sunt bune, dar nu crede că totul depinde de tine. ( Gheronda Efrem Filotheitul )

Din când în când, se întâmplă ca, fără să fiți vinovați, harul se retrage. Este ca și cum Dumnezeu ți-ar spune: "Toate lucrările tale sunt bune, dar nu crede că totul depinde de tine. Voi veni și voi pleca, după cum vreau eu, să vă învăț să vă tăiați complet voința și să fiți răbdători, ca să învățați bine lecția umilinței ".



Gheronda Efrem Filotheitul

Thursday, November 29, 2018

Începând din zilele noastre pe piciorul drept, semnul crucii ( Părintele Cleopa )

"Nu faceți nimic fără să vă semnați cu semnul Crucii! Când te pleci într-o călătorie, atunci când începi munca, când te duci să studiezi, când ești singur și când ești cu alți oameni, te vei pecetlui cu Sfânta Cruce pe frunte, corpul, pieptul, inima ta , buzele tale, ochii, urechile tale.

Toți ar trebui să fiți sigilați cu semnul victoriei lui Hristos asupra iadului. Atunci nu vă veți mai fi frică de farmece, duhuri rele sau vrăjitorie, pentru că acestea se dizolvă prin puterea Crucii ca și ceara înaintea focului și ca praful înaintea 
vântului ".

Părintele Cleopa

Monday, November 19, 2018

Nu vă gândiți la gândurile voastre... ( Sfântul Paisie din Muntele Athos )

Nu vă gândiți la gândurile voastre, nici atunci când vă spun că sunteți teribil, nici când vă spun că sunteți un sfânt.

Sfântul Paisie din Muntele Athos

Wednesday, November 14, 2018

Rugăciunea lui Iisus... ( Părintele Proclu )



Temele preferate ale părintelui sunt cele legate de Rugăciunea lui Iisus: „Uite ceva! Ştiu pe cineva care a stat 40 de zile în Rugăciune şi nu a mâncat şi nu a băut nica (nimic,n.n.). Când dobândeşti Rugăciunea lui Iisus, nu mai ai nevoie de hrană, de apă, de foc...“. Nu am îndrăznit să îl întrebăm pe părintele cine este acel rugător, căci nici Sf. Apostol Pavel nu ne descoperă atunci când afirma: „Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi‑l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie, că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele“( II Corinteni 12, 2‑5).

Cine îl cunoaşte şi are evlavie la părintele Proclu ştie cât de drag îi este să ne înveţe a ne ruga! Aceasta este marea lecţie a părintelui Proclu: „Să vă rugaţi… Să aveţi grijă să nu adormiţi din rugăciune… Căci vai! vai! dacă nu o fi aşa… Că uite ceva: eu caut să nu am răutate cu nimeni, să nu am ceva asupra cuiva, ca să mă pot ruga. Că uite, dacă voi plecaţi de la mine cu pace, şi eu rămân cu pace, iar daca voi plecaţi tulburaţi, şi eu rămân tulburat. Da dragu’ mamii… Să nu aveţi ceva rău cu nimeni… că noi nu ştim când este sfârşitul… Că vin unii şi mă întreabă de sfârşitul lumii, iar eu le zic să aibă grijă de sfârşitul lor, că uite: sfârşitul lumii este sfârşitul fiecăruia din noi… Cu noi se sfârşeşte o lume – lumea noastră… De asta trebuie ca noi să ne îngrijim. Acum este foarte greu prin oraşe. Trebuie să ţină lumea legătura cu duhovnicul, cu Biserica pentru că altfel nu‑i chip de mântuire. Îi nevoie ca acum călugării, preoţii, maicile să se roage, să fie pace şi linişte…Vai! Vai!“.

Peste codrii Neamţului „vuieşte“ rugăciunea miilor de sihaştri ce s‑au nevoit în multele secole de creştinism pe aceste pământuri, ţinând o candelă aprinsă în scorburi de copaci, prin bordeie din crengi sau prin sihăstrii pustiite de „valul vremilor“, pentru ca atunci, la ceas de noapte, când „Mirele vine“, să nu fie găsiţi cu candela stinsă. Unul dintre aceştia cred că este părintele Proclu.

Părintele Proclu

Friday, November 9, 2018

Creștinul trebuie să fie bun cu toți ( Sfântul Nectarie din Pentapolis )

Creștinii trebuie, după porunca Domnului, să devină sfinți și perfecți.


Perfecțiunea și sfințenia sunt mai întâi gravate profund în sufletul creștinului, de unde se sigilează gândurile, dorințele, cuvintele și acțiunile sale.

Astfel, harul lui Dumnezeu, care există în suflet, se revarsă în întregul caracter exterior.


Creștinul trebuie să fie bun (eugenikos) cu toți. Cuvintele și acțiunile sale ar trebui să evacueze harul Duhului Sfânt care locuiește în sufletul său, pentru a da mărturie despre modul său creștin de viață și pentru ca numele lui Dumnezeu să fie proslăvit.


Oricine este măsurat în cuvintele sale, este măsurat și în acțiunile sale. Oricine testează cuvintele pe care urmează să le vorbească, testează, de asemenea, lucrările pe care urmează să le îndeplinească și astfel nu depășește limitele bunei conduceri virtuoase.


Cuvintele pline de grație ale creștinului se caracterizează prin tact și bunătate. Acestea sunt cele care dau naștere la iubire și aduce pace și bucurie. Dimpotrivă, vorbirea idolică dă naștere la ură, dușmani, încercări, iubire de căderi, bătăi de cap, revolte și războaie.

De aceea, să fim mereu amabili. Fie ca un cuvânt rău să nu treacă niciodată buzele noastre, un cuvânt care nu este condus de harul lui Dumnezeu, dar ele pot fi întotdeauna cuvinte pline de har, cuvinte bune, cuvinte care dau mărturie pentru bunătate după Hristos, care ne împodobește spiritual.


 Sfântul Nectarie din Pentapolis

Tuesday, October 30, 2018

Rugăciunea este una dintre cele mai importante și mai puternice puteri ... ( Gheronda Efrem Filoteitul )

Rugăciunea este una dintre cele mai puternice și puternice puteri care îi determină pe cel care se roagă să se nască din nou și îi acordă bunăstarea fizică și spirituală.



Gheronda Efrem Filoteitul