Monday, April 15, 2019

Opt puncte pentru creșterea noastră spirituală: Sfântul Paisie Aghioritul

Următoarele sunt sfaturile pe care bătrânul Paisios le-a dat-o creșterii spirituale după ce i sa cerut binecuvântarea de către un vizitator:

1. Trebuie să aveți grijă de purificarea sufletului dvs. în fiecare zi.

2. Trebuie să dobândiți dreptate divină și nu logică, pentru că numai atunci harul lui Hristos va veni la voi.

3. Înainte de a face ceva, gândiți-vă dacă Hristos vrea să faceți asta; , acționează în consecință.

4. Trebuie să practici perfect ascultarea, ca să poți vorbi mai târziu cu ceilalți despre virtutea supunerii.

5. "Nu" pe care le spui oamenilor trebuie să fie "nu", iar "da" trebuie să fie "da". Nu vă prefaceți, ci spuneți ce credeți, chiar dacă ar doare cealaltă persoană; spune-le într-o manieră bună, cu toate acestea, și să dea, de asemenea, unele explicații.

6. Trebuie să aveți și să mențineți această demnitate spirituală; Fiți atenți întotdeauna la ceea ce vă place pe călugării și nu la ceea ce vă place.

7. În fiecare zi, trebuie să citiți o secțiune din Noul Testament pentru purificarea sufletului vostru.

8. Nu te uita la ceea ce fac ceilalți, sau să examinezi cum și de ce o fac.
Scopul tău este purificarea sufletului tău și supunerea perfectă a minții tale la harul divin. Deci, totul de dragul scopului tău; rugați, studiați, spuneți cu umilință rugăciunea lui Isus, fiind conștienți că aveți absolut nevoie de mila lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, acordați atenție muncii voastre spirituale. Acesta este un sfat de care putem beneficia toți.

Sursa: vârstnicul Paisios al Sfântului Munte, pp. 25-26

Friday, April 12, 2019

Sfântul Nou Mucenic Timotei Esfigmenitul


Sfântul Timotei, după numele său de botez Triandáfillos, se trăgea după neam din satul Parástra, din Thracia. Fiind căsătorit, a avut două fete. Într-o zi însă, soția, prin lucrarea diavolului, l-a părăsit și s-a căsătorit cu un turc. După o vreme, dându-și seama de greșeala ei, a încercat zadarnic să plece de la acel necredincios. Soțul ei, Triandáfillos, pentru a o scăpa din mâinile turcului, s-a gândit să treacă de formă la credința musulmană, iar apoi să devină amândoi monahi.

Într-adevăr, mergând la judecător, a promis că, după ce îi va înapoia femeia, va deveni musulman. Cu multă bucurie, judecătorul i-a aprobat cererea, iar după ce l-au tăiat împrejur, i-au dat înapoi soția.

După câteva luni însă, cei doi au plecat pe ascuns în Kydonies, la o mănăstire de maici, soția rămânând acolo, iar el și-a continuat drumul spre Sfântul Munte.

Ajungând în Munte, la început a lucrat ca grădinar la Marea Lavră, unde a fost apoi tuns monah cu numele Timotei. Auzind de martiriul Noului Mucenic Agathanghélos de la Esfigménu, care fusese martirizat chiar în acel an, s-a născut și înlăuntrul său dorința de martiriu.



Venind la Mănăstirea Esfigménu, a primit schima mare. Dorința sa pentru martiriu a început să crească. L-a rugat pe egumenul Eftimie să-i dea binecuvântare pentru a mărturisi credința. Egumenul, vrând să-l pună la încercare, l-a îndemnat să aibă răbdare. Văzându-i dorința nestăvilită și starea duhovnicească de pocăință, în cele din urmă i-a dat binecuvântarea, împreună cu câteva scrisori de recomandare către Părintele Gherman care trăia pe țărmul Propontídei, rugându-l să-l însoțească pe Timotei și să-l întărească spre mucenicie.

Ajungând la Părintele Gherman, acesta i-a dat să poarte haine lumești și au mers amândoi în Kisánio. Acolo Timotei s-a înfățișat în fața judecătorului, spunându-i: „Creștin am fost și creștin vreau să mor”.

Judecătorul s-a înfuriat și, legându-l, l-a închis în temniță și a hotărât să-l omoare. A doua zi, însă, l-a trimis legat la Pașa din Adrianopolis, care l-a aruncat în temniță, punându-i picioarele în lemn.

La sfârșitul lunii octombrie, judecătorul din Adrianopolis a poruncit să fie adus înaintea lui, încercând să-l determine să nu se lepede de islam. Vâzându-i credința de neclintit, a poruncit să i se taie capul.

Călăii, după ce l-au prins și l-au legat, l-au dus la locul martiriului. Îngenunchind mucenicul, i s-a tăit capul, iar sfintele sale moaște au fost aruncate în râu.

La Mănăstirea Esfigménou se află o parte din hainele însângerate ale Noului Mucenic Timotei.

Sunday, April 7, 2019

Cel care nu se cunoaște pe sine nu-l cunoaște pe Dumnezeu ( Sfântul Nectarie din Aegina )

Cel care nu se cunoaște nici pe sine nu-l cunoaște nici pe Dumnezeu. Și cine nu-L cunoaște pe Dumnezeu, nu știe adevărul și natura lucrurilor în general ...

Cel care nu știe că el continuă să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu și se îndepărtează în permanență de El. Cel care nu cunoaște natura lucrurilor și ceea ce ei cu adevărat sunt în sine este lipsit de putere să le evalueze în funcție de valoarea lor și să facă deosebire între mijlocul și prețiosul, lipsit de valoare și valoros.

De aceea, o astfel de persoană se poartă în căutarea lucrurilor zadarnice și banale și nu este îngrijorată și indiferentă față de lucrurile care sunt veșnice și cele mai prețioase.

Sfântul Nectarie din Aegina

Tuesday, April 2, 2019

Așa îl vei descoperi pe Hristos ( Gheronda Efrem Filoteitul )


Vi s-a întâmplat, cumva, mergând pe stradă, să auziţi pe cineva că blasfemiază şi v-aţi întristat? Simţiţi ceva apăsător în suflet atunci când vedeţi pe cineva că înjură de cele sfinte?

Vă ia lumea în râs fiindcă vorbiţi tot timpul de Dumnezeu sau pentru că vă purtaţi cu amabilitate cu cei din jurul vostru? Dacă v-aţi aflat vreodată într-o astfel de situaţie – fie aţi luat voi în râs pe cineva, fie aţi fost voi înşivă batjocoriţi de ceilalţi – trebuie să ştiţi că nimeni nu este desăvârşit. Într-adevăr, Domnul Cel Mult Milostiv, a ridicat toată omenirea de sub tirania păcatului. ,,Cel care aruncă piatra în sus, peste capul său o aruncă, şi lovitura vicleanului dă naştere la răni”(Înţelepciunea lui Isus Sirah 27,26). Aşadar, această învăţătură ne spune că cel care aruncă o piatră în sus va suporta consecinţele acţiunii sale, fiindcă piatra îşi va urma traiectoria firească, şi va cădea în capul celui care a aruncat-o. (Mănăstirea Paraklítou).

Într-adevăr, atunci când cineva ia numele Domnului în deşert, se face rob păcatului, fiindcă se bazează pe forţele sale proprii, şi, înşelat fiind, caută să rezolve de unul singur toate problemele pe care le are de rezolvat. Sfinţii Părinţi compară pe cel care blasfemiază cu un animal de povară încărcat, care nu se poate despovăra de mânia care l-a cuprins. Însă, ,,nimic nu este mai lipsit de bărbăţie, decât a face pe viteazul împotriva Lui Dumnezeu”(Gânduri de Paşti).

Cu toate acestea, purtarea noastră , nu ne lipseşte de a alege în mod liber dacă vrem să trăim în adevăr sau în minciună. Doar Hristos întruchipează Adevărul, iar scopul omului în viaţă trebuie să fie dobândirea Împărăţiei Cerurilor. Minciuna este reprezentată de indiferenţa noastră absolută la nevoile aproapelui, atunci când, prin dragostea noastră fariseică, nu reuşim să îl ajutăm să-şi găsească drumul său, astfel încât să fie izbăvit de boala duhovnicească, care este păcatul . Soluţia ieşirii din această situaţie este pocăinţa şi întoarcerea către Dumnezeu.

De altfel, atunci când, cu zdrobire de inimă şi cu pocăinţă te apropii de Mântuitorul, cu multă speranţă Îl implori pe Acela care a mântuit sufletul omenesc. De aceea, şi Domnul cel Mult Milostiv, va răspunde îndată rugăminţii tale.

Dumnezeu priveşte cu dragoste către toate făpturile sale. Şi, este foarte important, ca şi omul să răspundă cu dragoste, cu cinste şi mărinimie nevoilor aproapelui său, de vreme ce ,,sufletul nobil este chezaşul unei prietenii trainice”(proverb). Pentru a urma calea care te conduce la Hristos, trebuie să ai suflet nobil şi bunătate (sufletească). ,,Adevărata nobleţe sufletească este precum aurul care niciodată nu rugineşte”, spunea scriitorul Victor Hugo. Iar o vorbă din popor spune: ,,Doar cu multă pricepere şi răbdare poţi scoate fiara din culcuşul ei”.

Nu cumva şi omul este tot o fiară, atâta timp cât nu înţelege că liniştea sufletească izvorăşte de la Hristos Însuşi?

Cum poate reuşi omul să se nege pe sine şi să se pună sub ascultarea Aceluia care ne-a vindecat de toate rănile noastre cele sufleteşti? Sufletul, atunci când se primejduieşte de a fi cucerit de păcat, se îmbolnăveşte şi suferă. În acest sens, un bun exemplu, care arată cum poate fi vindecat sufletul bolnav, este vindecarea paraliticului din Capernaum (Marcu 2, 1-12). Acolo se dovedeşte că bolile sufleteşti sunt urmările păcatelor noastre. Comentând acest episod, Sfântul Grigorie Palama spune că boala paraliticului arată că sufletul este bolnav, iar cei patru oameni care l-au coborât prin acoperişul casei sunt virtuţile omului care se pocăieşte: pocăinţa, mărturisirea păcatelor, dorinţa de a te îndepărta de păcat, şi rugăciunea fierbinte. Acoperişul prin care este coborât paraliticul reprezintă raţiunea care, cuprinsă de egoism, nu îi permite omului să se pocăiască. De aceea, după ce paraliticul (sufletul) este vindecat, îşi ia singur patul (trupul său) pe care zăcuse atâţia ani. Dacă păcatul este o rană în sufletul nostru, pocăinţa este medicamentul lui. Astfel, atunci când omul Îl descoperă pe Hristos, se pocăieşte pentru păcatele lui şi este renăscut duhovniceşte.

Poate că această adâncă cugetare ascunde înlăuntrul ei soluţia cu care omul poate înfrunta deznădejdea, singurătatea şi nesiguranţa:,,Dacă vei muri înainte de a muri, nu vei muri atunci când vei muri”: dacă te vei elibera de felul tău egoist de a fi, înainte de moartea biologică, nu vei fi osândit cu moartea veşnică, care reprezintă îndepărtarea de Dumnezeu, atunci când îţi vei da sufletul în mâinile Domnului. Mai apoi, credinţa, nădejdea şi dragostea, constituie suportul duhovnicesc al vieţii creştine, de vreme ce, zi de zi trebuie să ne întrarmăm cu răbdare, smerenie dar şi cu multă rugăciune.

Singura noastră nădejde de mântuire este colimvitra duhovnicească a Bisericii, în care ne reînnoim duhovniceşte la fiecare Dumnezeiască Liturghie. Mijlocitoarea noastră este Maica Domnului:,,Cu adevărat, izvor şi apă vie eşti, o, Stăpână! Tu curăţeşti toată întinăciunea sufletelor şi a trupurilor, căci tu singură, prin atingerea ta ni-L dăruieşti pe Hristos, care este Apa dătătoare de Viaţă”.

Descoperirea Lui Hristos înseamnă să faci din sufletul tău locaş Lui Dumnezeu, ducându-ţi crucea pe Golgota nevoinţei tale. Iar atunci când vei ţine înlăuntrul tău lumina Învierii ca o flacără aprinsă, nu mai ai nici un pic de teamă, de vreme ce te afli deja în Ierusalimul cel ceresc, eliberat şi bucuros. Ce înseamnă ,,libertatea” pentru om? ,,Liber cu adevărat este acela care ascultă şi se supune poruncilor Lui Dumnezeu. Mereu să spunem ,,nu” păcatului, şi ,,da” oricărui lucru pe care Îl cere Hristos de la noi. (Kiriakodrómio, vol. V, Editura Sotir)

Ce înseamnă pentru un om să fie fericit? ,,Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră” (Psalm 136,9). Fericit este cel care va zdrobi păcatele sale de piatră – care este Hristos – încă de când acestea sunt mici.

Fie ca Iubitorul de oameni să dăruiască putere fiecăruia dintre noi, astfel încât, nu doar să-L slăvim pe Creatorul nostru – văzând lucrurile minunate pe care acesta le-a făcut – dar, cu ajutorul rugăciunii, să-L descoperim pe Hristos:,,Doamne Iisuse Hristoase, dăruieşte-ne nouă lacrimi de pocăinţă adâncă”. Tu ne eşti singura nădejde de mântuire. În atâta minciună, Tu eşti adevărul. Tu eşti Bucuria, în atâta tristeţe. Tu eşti scăparea noastră de mulţimea păcatelor. Tu eşti Pacea, într-o lume atât de zbuciumată. Slavă îndelung răbdării şi bunăvoinţei Tale, Doamne. Amin.

Friday, March 29, 2019

Nu vă stricați trupul cu fapte fără rușine și nu vă pângărați sufletul cu gânduri rele. ( Sfântul Maxim Mărturisitorul )

Nu vă stricați trupul cu fapte fără rușine și nu vă pângărați sufletul cu gânduri rele.
 Atunci pacea lui Dumnezeu va coborî peste voi, aducând cu ea dragoste.

Sfântul Maxim Mărturisitorul

Thursday, March 21, 2019

Când sufletul este tulburat ( Sfântul Porfirie Kavsokalivitul )


Când sufletul este tulburat, logica este neclară și nu vede clar.
Numai când sufletul este calm, luminează logica, pentru a vedea în mod clar cauza tuturor lucrurilor.

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

Saturday, March 16, 2019

Taria, vitalitatea, unui individ si a unui neam sta in puterea de creatie ( Parintele Atanasie Stefanescu )


Taria, vitalitatea, unui individ si a unui neam sta in puterea de creatie. Cu ea traieste si individul si neamul si tot prin ea supravietuieste. Dar nu oricum. Creatie in numele lui Dumnezeu si inspirata de Dumnezeu.

Parintele Atanasie Stefanescu