“Homeopatia este incurcata. Multi s-au incurcat in aceasta poveste si au amestecat in ea multe teorii. Dupa ce vei lua o doctorie, iti vor spune aceia: “La inceput te vei simti mai rau, dar apoi iti va trece.” Sa spunem ca te doare obrazul. Celalalt iti da o palma puternica si te doare mai tare, asa incat starea de mai inainte, ti se pare o gluma, si o suporti usor.
Mai exista si unii care sunt bolnavi numai cu inchipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela ii spune: “Pleaca, nu ai nimic.” Merge din nou si medicul iarasi ii spune: “Pleaca, nu ai nimic.” Merge apoi la homeopat. Acesta stie ca nu are nimic, dar nu ii spune, ci ii da un praf, pentru a-i linisti gandul aceluia si astfel ii trece durerea. “M-am facut bine”, spune acela.
Aceasta este inselaciune! Apoi mai sunt si altii care, neputandu-se aranja nicaieri in alta parte, merg la homeopatie si astfel isi gasesc o ocupatie. Dar lucrul acesta este primejdios. Se incurca diferiti insi in treaba aceasta si nimeni nu poate avea incredere in ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.
Eu as fi de acord mai degraba cu un botanist, cu un om de stiinta. Dar exista si multi escroci. Unul spune ca poate cunoaste toate bolile numai privind in ochii celui bolnav. Sunt si eu de acord ca unele boli se pot depista in felul acesta, dar cum va cunoaste acela inima privind in ochi. Altul spune ca prin ureche poate vindeca toate bolile. Baga in ea niste ace. Prostii. Acestia sunt niste escroci. Este nevoie de discernamant in toate acestea.
- Adica, Parinte Paisie, sa nu facem tratamente homeopate la copil?
- Nu, nu este un lucru in care sa ai incredere.”
http://www.marturieathonita.ro/parintele-paisie-aghioritul-despre-homeopatie/#more-158
Părintele Ştefan Karouliótul (zis și „Sârbul”), după ce a vieţuit în jur de cincizeci de ani la Sfântul Munte (1950-2000), a plecat în ţara sa natală, Serbia, unde a şi trecut la Domnul, în oraşul Belgrad, la vârsta de 80 de ani (1922-2001), la 21 noiembrie 2001 de sărbătoarea Intrării în Templu a Maicii Domnului.
De la el au rămas mai multe istorisiri despre cuvioși bătrâni din pustia Karuliei din Sfântul Munte, îndeosebi întâmplări despre Bătrânul Nicodim Karouliótul.
Acest fericit bătrân era de origine din Rusia, fiind născut la Moscova. La o vârstă fragedă a plecat în părţile Siberiei şi acolo a rămas vreme de aproximativ cincisprezece ani, făcând diferite munci pentru a se întreţine. Când a hotărât să revină acasă definitiv, la întoarcere a înnoptat la o familie foarte săracă. Noaptea s-a pornit o furtună foarte puternică, iar acoperişul casei – care era construită din crengi şi lut – a cedat, iar apa a inundat întreaga casă. Sărmana familie! Erau aşa de săraci că nici apă nu aveau după ce să bea. Copiii începuseră să plângă. Era o privelişte cu adevărat tare tristă. Toată noaptea nu a putut să închidă un ochi. Când s-a făcut dimineaţă, a chemat-o la el pe mama copiilor şi i-a spus:,,Uite, ia toţi banii aceştia şi încearcă să încropeşti cu ei ceea ce poţi pentru tine şi pentru copii”. I-a dat femeii economiile sale strânse cu multă trudă, vreme de cincisprezece ani. Ce jertfă a făcut!
Părintele Ștefan din Karulia
Sărmana femeie era să leşine când, pentru prima dată în viaţa ei văzuse atâţia bani la un loc. Nu s-a putut stăpâni şi a început să-i sărute mâinile şi picioarele.
După această întâmplare, părintele Nicodim a plecat şi s-a stabilit definitiv la Sfântul Munte. Mormântul lui şi chilioara în care a locuit se găsesc foarte aproape de coliba părintelui Ştefan. A trecut la Domnul la vârsta de 98 de ani, în urmă cu câţiva ani, şi foarte mulţi l-au văzut în vis şi au înţeles că părintele Nicodim a dobândit Împărăţia Cerurilor. Și cum să nu fi dobândit raiul, când a arătat atâta milostenie pentru familia aceea? Economiile atâtor ani petrecuţi în condiţii vitrege în îndepărtata Siberie, să le dea, aşa, într-o clipă, din dragoste pentru semeni? Dacă nici aceasta nu este dragoste…
Vieţuirea ascetică a Bătrânului Nicodim era cunoscută de către toţi în vremea aceea. Era prezent la toate privegherile şi stătea toată slujba numai în picioare, nu se aşeza deloc în strană să se odihnească. În primele zile din Postul Mare, fiindcă stomacul este obişnuit să mistuie multe alimente, la început te ,,înnebuneşte” şi ,,cere” de mâncare. De aceea, părintele Nicodim, pentru a trece de încercarea aceasta, se făcea că ,,uită” că trebuie să mănânce. Slăbea foarte mult în această perioadă, chiar şi câte cincisprezece kilograme, fiindcă nu mânca mai nimic. Mâinile i se ,,stafideau”, mai ales de la coate în jos. Abia după Înviere revenea la greutatea normală, atunci când începea din nou să mănânce.
Părintele Ştefan a avut o mare prețuire pentru Gheronda Nicodim, datorită nevoinţei pe care o făcea şi, în general, pentru modul cum vieţuia acela.
Să avem parte de rugăciunile lor!
Sursa: Învăţături duhovniceşti ortodoxe. Părintele Ştefan Karuliotul «Sârbul». Ediţie îngrijită de Ioánnis Stóias
http://www.pemptousia.ro/
