În prefața primei ediții a Filocaliei, apărută în 1947 sub îngrijirea părintelui Dumitru Stăniloae, se arăta: ‘Un cald cuvânt de mulțumire trebuie să aduc P. Cuv. părinte ieromonah Arsenie, de la Mănăstirea Brâncoveanu, bunul meu student de odinioară, care mi-a rămas mereu aproape. P. Cuv. Sa a binevoit să scrie, după dictatul meu, cea mai mare parte din traducere la prima ei redactare.
În afară de aceasta, prin prezența aproape necontenită și prin stăruința ce a pus-o pe lângă mine de a face această traducere, mi-a alimentat curajul, în mod considerabil, ca să pot duce la capăt o muncă atât de ostenitoare, pe care altfel nu cred că aș fi săvârșit-o. (…) Tot P. Cuv. Sa a executat și coperta’. Același mare teolog spunea la prefața volumului II al Filocaliei: ‘Ajutorul hotărâtor la tipărirea acestui volum l-a dat însă iarăși bunul meu fost student, ieromonahul Arsenie de la Mănăstirea Brâncoveanu. Datorită abonamentelor masive ce le-a procurat P. Cuv. Sa, am putut face față unor greutăți ce se ridicau ca munții în calea tipăririi acestui volum. P. Cuv. Sa poate fi numit pe drept cuvânt ctitor de frunte al Filocaliei românești.
După imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum susține cu putere neslăbită lucrarea de tipărire. Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga operă în românește, acest act va rămâne legat într-o mare măsură de numele P. Cuv. Sale și de mișcarea religioasă pe care a trezit-o în jurul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradiției ortodoxe și cu mijloacele cele mai curate duhovnicești, ale învățăturii stăruitoare și ale dragostei de suflete’. Împrejurările politice pe care România le cunoștea după 1948 nu i-au mai permis marelui teolog să continue efortul de a edita una din cele mai alese lucrări duhovnicești ale Ortodoxiei.
Însă numele duhovnicului Arsenie Boca rămâne în istoria Bisericii, alături de cel al părintelui Dumitru Stăniloae, drept ctitor al acestei frumoase opere teologice.
(Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 29 noiembrie 2010)
În afară de aceasta, prin prezența aproape necontenită și prin stăruința ce a pus-o pe lângă mine de a face această traducere, mi-a alimentat curajul, în mod considerabil, ca să pot duce la capăt o muncă atât de ostenitoare, pe care altfel nu cred că aș fi săvârșit-o. (…) Tot P. Cuv. Sa a executat și coperta’. Același mare teolog spunea la prefața volumului II al Filocaliei: ‘Ajutorul hotărâtor la tipărirea acestui volum l-a dat însă iarăși bunul meu fost student, ieromonahul Arsenie de la Mănăstirea Brâncoveanu. Datorită abonamentelor masive ce le-a procurat P. Cuv. Sa, am putut face față unor greutăți ce se ridicau ca munții în calea tipăririi acestui volum. P. Cuv. Sa poate fi numit pe drept cuvânt ctitor de frunte al Filocaliei românești.
După imboldul ce mi l-a dat necontenit la traducerea acestei opere, acum susține cu putere neslăbită lucrarea de tipărire. Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga operă în românește, acest act va rămâne legat într-o mare măsură de numele P. Cuv. Sale și de mișcarea religioasă pe care a trezit-o în jurul mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradiției ortodoxe și cu mijloacele cele mai curate duhovnicești, ale învățăturii stăruitoare și ale dragostei de suflete’. Împrejurările politice pe care România le cunoștea după 1948 nu i-au mai permis marelui teolog să continue efortul de a edita una din cele mai alese lucrări duhovnicești ale Ortodoxiei.
Însă numele duhovnicului Arsenie Boca rămâne în istoria Bisericii, alături de cel al părintelui Dumitru Stăniloae, drept ctitor al acestei frumoase opere teologice.
(Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 29 noiembrie 2010)
