Lumea este o adunare de suflete moarte, al căror cap şi stăpânitor este diavolul, tatăl minciunii. După înţelesul său cel adevărat, Biserica este adunarea sufletelor vii, al căror Cap este Hristos, Dătătorul deviaţă şi Mângâietorul. Lumea zace în rău. Lumea este adunare de oameni orbi (cu ochii inimii). Biserica este adunarea celor ce văd totul în lumina adevărată. Toţi oamenii care nu s-au născut a doua oară, duhovniceşte, sunt supuşi orbirii inimii - însă tagma păruţilor învăţaţi şi scriitori ai lumii funcţionăreşti, studenţeşti, feministe, sunt supuşi în cea mai mare parte pierzătoarei orbiri care vine din trufaşa părerede sine. Şi asta cu atât mai rău cu cât ei nu-şi dau seama de nenorocirea lor: o vor vedea când vor trage să moară şi când toată viaţa lor li se va arăta ca în palmă.
Intâmplările de acum adeveresc cuvintele acestea. In orbirea lor sufletească, ei săvârşesc fapte nebuneşti. Deci, nu vă ţineţi capetele prea sus şi prea semeţ, voi, savanţilor, care sunteţi necredincioşi (chiar dacă nu toţi). Sunteţi departe, departe de adevărata înţelepciune şi adevărata cunoaştere şi de izvorul vieţii, de calea cea adevărată. Mulţi dintre voi, negustând din adevărata înţelepciune, care este înţelepciunea creştină, şi necrezând în Hristos ca în adevăratul Dumnezeu, necrezând în Evanghelia Lui, necrezând în Biserica Lui, singura învăţătoare nerătăcită şi dreaptă a adevărului şi singura dătătoare a vieţii, sunteţi orbi şi morţi, cu toate că vă credeţi înţelepţi. Domnul este preaînţelept: Unde este înţeleptul ? Unde este cărturarul ? Unde este întrebătorul veacului acestuia? Au nu a făcut nebună Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? (1 Cor. 1,20). Dacă vreţi să aveţi adevărata cunoaştere, adevărata înţelepciune şi viaţă, lepădaţi-vă trufia, părerea de sine, îngâmfarea, smeriţi-vă cu adevărat, mergeţi să luaţi din nou învăţătură de la foştii pescari şi lăsaţi înţelepciunea voastră putredă, stricăcioasă şi nebună. Coborâţi-vă de pe înălţimea voastră, aşezaţi-vă mai jos, plecaţi-vă capetele şi auzul spre adevărurile dinainte de veci.
Sfântul Ioan de Kronstadt
Intâmplările de acum adeveresc cuvintele acestea. In orbirea lor sufletească, ei săvârşesc fapte nebuneşti. Deci, nu vă ţineţi capetele prea sus şi prea semeţ, voi, savanţilor, care sunteţi necredincioşi (chiar dacă nu toţi). Sunteţi departe, departe de adevărata înţelepciune şi adevărata cunoaştere şi de izvorul vieţii, de calea cea adevărată. Mulţi dintre voi, negustând din adevărata înţelepciune, care este înţelepciunea creştină, şi necrezând în Hristos ca în adevăratul Dumnezeu, necrezând în Evanghelia Lui, necrezând în Biserica Lui, singura învăţătoare nerătăcită şi dreaptă a adevărului şi singura dătătoare a vieţii, sunteţi orbi şi morţi, cu toate că vă credeţi înţelepţi. Domnul este preaînţelept: Unde este înţeleptul ? Unde este cărturarul ? Unde este întrebătorul veacului acestuia? Au nu a făcut nebună Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia? (1 Cor. 1,20). Dacă vreţi să aveţi adevărata cunoaştere, adevărata înţelepciune şi viaţă, lepădaţi-vă trufia, părerea de sine, îngâmfarea, smeriţi-vă cu adevărat, mergeţi să luaţi din nou învăţătură de la foştii pescari şi lăsaţi înţelepciunea voastră putredă, stricăcioasă şi nebună. Coborâţi-vă de pe înălţimea voastră, aşezaţi-vă mai jos, plecaţi-vă capetele şi auzul spre adevărurile dinainte de veci.
Sfântul Ioan de Kronstadt
