Perfecțiunea și sfințenia sunt mai întâi gravate profund în sufletul creștinului, de unde se sigilează gândurile, dorințele, cuvintele și acțiunile sale.
Astfel, harul lui Dumnezeu, care există în suflet, se revarsă în întregul caracter exterior.
Creștinul trebuie să fie bun (eugenikos) cu toți. Cuvintele și acțiunile sale ar trebui să evacueze harul Duhului Sfânt care locuiește în sufletul său, pentru a da mărturie despre modul său creștin de viață și pentru ca numele lui Dumnezeu să fie proslăvit.
Oricine este măsurat în cuvintele sale, este măsurat și în acțiunile sale. Oricine testează cuvintele pe care urmează să le vorbească, testează, de asemenea, lucrările pe care urmează să le îndeplinească și astfel nu depășește limitele bunei conduceri virtuoase.
Cuvintele pline de grație ale creștinului se caracterizează prin tact și bunătate. Acestea sunt cele care dau naștere la iubire și aduce pace și bucurie. Dimpotrivă, vorbirea idolică dă naștere la ură, dușmani, încercări, iubire de căderi, bătăi de cap, revolte și războaie.
De aceea, să fim mereu amabili. Fie ca un cuvânt rău să nu treacă niciodată buzele noastre, un cuvânt care nu este condus de harul lui Dumnezeu, dar ele pot fi întotdeauna cuvinte pline de har, cuvinte bune, cuvinte care dau mărturie pentru bunătate după Hristos, care ne împodobește spiritual.
Sfântul Nectarie din Pentapolis
