Acatistul Sfintei Chiriachi

Acatistul Sfintei Chiriachi

Chiriachi - Sfanta Mucenita !

Purtatoare de biruinta in nevoi si necazuri grele.

(7 iulie)

Condacul 1

Adunandu-ne sa cerem ajutorul Sfintei Mucenite Chiriachi in nevoile si necazurile ce ne cuprind pe noi, sa o laudam pentru nevointele sale cele purtatoare de biruinta si sa-i strigam cu credinta: Fecioara sfanta, roaga pe Milostivul Dumnezeu sa ne dea cuvant luminat, patrunderea mintii si curatia in gand si in fapte bune, ca sa preamarim cum se cuvine vitejia ta prin care ti-ai dat trupul jertfa fara de prihana lui Hristos Dumnezeu, si sa-ti cantam totdeauna: Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Icosul 1

Pornind paganul imparat Diocletian prigoana infricosata pentru nimicirea Evangheliei lui Hristos, insufla groaza si imprastia moarte asupra dreptcredinciosilor crestini. Tu insa, fecioara Chiriachi, ai infruntat trufia lui, i-ai nesocotit poruncile si nu te-ai infricosat de ingrozirile tiranului. Ai predicat pe Dumnezeul cel adevarat si ai umilit pe vrajmasii Crucii. Pentru aceasta si noi iti cantam:

Bucura-te, ca ai avut parinti binecredinciosi pe Dorotei si Evsevia;

Bucura-te, ca si ei au fost chinuiti si ucisi, pentru ca au marturisit dreapta credinta;

Bucura-te, ca ai crezut in dragostea lui Dumnezeu si in ascultarea Evangheliei; Bucura-te, ca ai venit in lume, in zi de Duminica, al carei nume il porti;

Bucura-te, ca ai fost harazita Domnului inca de la nastere;

Bucura-te, ca viata virtuoasa ai dus din copilarie;

Bucura-te, ca preafrumoasa la chip ai fost, dar si mai aleasa ti-a fost frumusetea sufletului;

Bucura-te, ca preainteleapta hotarare ai luat sa ramai fecioara;

Bucura-te, ca ai adus dumnezeiescului Mire, drept zestre, credinta vitejeasca si dragostea pana la jertfa;

Bucura-te, ca prin nevointele tale, rodul mantuirii ti-ai agonisit;

Bucura-te, ca inaintea sicriului moastelor tale cazand noi, credinciosii, iti strigam:

Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 2

Credinta si dragostea ta de Dumnezeu si chinurile ce ai suferit pentru El, Care este Calea, Adevarul si Viata, te-au invrednicit de cereasca fericire impreuna cu cetele ingerilor. Stand impreuna cu ei inaintea Creatorului tuturor, roaga-L, Sfanta Mucenita, pentru noi, cei necajiti in multe feluri, pentru ca dimpreuna cu tine sa-I cantam: Aliluia!

Icosul 2

Fiind frumoasa la chip si cu multa avutie pamanteasca, multi tineri de bun neam te-au cerut in casatorie. Tu insa, fecioara, i-ai rugat pe parintii tai sa te lase sa slujesti numai Domnului si Dumnezeului Tau, Iisus Hristos. Si ei s-au bucurat de intelepciunea ta. Insa tinerii aceia, infuriati ca nu i-ai bagat in seama, te-au parat ca impreuna cu parintii tai nu va inchinati zeilor si nu-i cinstiti pe zei. Pentru aceasta Dorotei si Evsevia au fost batjocoriti, chinuiti si martirizati, iar tu trimisa ai fost ia judecata ia celalalt imparat, Maximian, care, uimit de frumusetea ta ti-a cerut sa slujesti de bunavoie idolilor sai. Tu insa, care ai ramas neclintita in credinta Domnului Hristos, primeste de la noi, smeritii, cantarea de lauda:

Bucura-te, ca si imparatul a ramas uimit de frumusetea ta;

Bucura-te, ca fagaduintele lui nu te-au ademenit si l-ai uimit cu frumusetea sufletului Tau;

Bucura-te, ca ingrozirile si amenintarile lui nu te-au induplecat;

Bucura-te, ca i-ai raspuns ca prin nimic nu te va desparti de Hristos;

Bucura-te, ca te-au intins la pamant si te-au batut fara mila;

Bucura-te, ca fata ta stralucea atunci ca a lui Moise, cand a coborat din muntele Sinai;

Bucura-te, ca ai ramas luceafar al Bisericii crestinesti;

Bucura-te, ca prin suferintele tale te-ai inaltat mai presus de luceafar;

Bucura-te, a vietii noastre stea stralucitoare si calauzitoare;

Bucura-te, a credintei noastre smirna bine mirositoare;

Bucura-te, cadelnita de aur, ce duci la Dumnezeu tamaia rugaciunilor noastre, pentru care cu evlavie iti cantam;

Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 3

O, fecioara si mucenita care ai suferit munci infricosate pentru Dumnezeul luminii si al adevarului, asculta cu dragoste cererile si rugaciunile nevrednicilor Sai robi. Cauta spre necazurile si lipsurile ce vin peste noi si roaga-L sa mantuiasca sufletele noastre, ale celor ce cu inima curata cu tine cantam: Aliluia!

Icosul 3

Rusinat ca nu te-a putut indupleca sa te lepezi de Hristos Dumnezeu, imparatul Maximian te-a trimis la Ilarion, cumplitul carmuitor al Bitiniei. Infuriat ca nici el nu te-a putut clinti din credinta cea adevarata, a poruncit sa te spanzure de cositele parului Tau cel frumos si sa te arda cu faciii. Tu insa ai rabdat cu bucurie si te-ai aratat vesela, preaslavind pe Dumnezeu; iar noi, minunandu-ne de rabdarea ta cea tare, cu cucernicie te fericim cu laude ca acestea:

Bucura-te, ca ai tinut totdeauna aprins in sufletul Tau focul dragostei de Dumnezeu;

Bucura-te, ca trupul ti-a fost ars cu faclii, pentru Dumnezeul nostru, cel impuns cu sulita in coasta;

Bucura-te, ca, pentru dragostea lui Hristos cel suit pe Cruce pentru noi, ai fost si tu spanzurata;

Bucura-te, ca pe pamant ai fost patimitoare pentru Dumnezeul cel adevarat care in ceruri impreuna cu cetele Sfintilor te-a asezat;

Bucura-te, ca acum te imbraci cu stralucirea cea neapusa a fetei Lui;

Bucura-te, biruitoarea vrajmasilor acelora care cu inima infranta si smerita se roaga catre tine;

Bucura-te, ca sufletul tau l-ai aratat cu adevarat locas stralucit al lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca prin credinta si curatia ta, ai odraslit credinciosilor roduri de-viata-datatoare;

Bucura-te, ca aceasta ti-a pricinuit desfatarea cea nemuritoare;

Bucura-te, neincetata rugatoare pentru noi, cei slabi in credinta si cazuti in ispitiri patimitoare;

Bucura-te, grabnica noastra ajutatoare in nevoi si in necazuri:

Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 4

Vazand barbatia ta in infricosatele munci la care te supuneau paganii, multi dintre cei ce erau de fata se minunau zicand: "Cum o fecioara slaba la trup poate rabda atat de vitejeste chinuri ca acestea?" Dar luminandu-se prin Duhul Sfant si intelegand ca aceasta neasemanata tarie ii vine de la Dumnezeu, pe Care il marturiseai, au inceput si ei impreuna cu tine a canta: Aliluia!

Icosul 4

Daca a vazut ca esti mai tare decat diamantul, a poruncit Ilarion sa te arunce in temnita. Uimit ca a doua zi te-a vazut sanatoasa, nu a priceput paganul de unde ti-a venit vindecarea si puterea, si te-a indemnat sa multumesti zeilor sai celor mincinosi. Tu insa Sfanta Mucenita, ai avut curajul sa strigi chinuitorului celui cumplit: "Nu lor, Ilarioane, care sunt pamant si piatra, ci Domnului meu Iisus Hristos, in care cred cu toata fiinta mea, ma inchin, pentru ca numai El ma ajuta si ma mangaie in toate chinurile". Pentru aceasta si noi iti cantam:

Bucura-te, ca, imputernicire primind in sufletul Tau curat, ai hotarat a rabda orice pentru dreapta credinta si pentru Dumnezeul cel adevarat;

Bucura-te, ca ai fost dusa apoi in templul cel paganesc;

Bucura-te, ca si acolo te-ai rugat Domnului, care a trimis cutremur si toate chipurile idolesti a sfaramat;

Bucura-te, ca vant mare a dezlantuit si cenusa le-a spulberat;

Bucura-te, ca fulger din cer cu rugaciunea ta ai coborat;

Bucura-te, ca atunci infricosatul Ilarion, chinuitorul Tau cel nemilos, de flacara Duhului Sfant ca de un fulger a fost mistuit;

Bucura-te, ca toti s-au mirat foarte de puterea Domnului Tau;

Bucura-te, ca pe pamant pilda de credinta tuturor crestinilor te-ai aratat;

Bucura-te, ca suferintele, pe care barbateste le-ai rabdat, in Imparatia lui Dumnezeu te-au inaltat;

Bucura-te, ca de atunci toata Biserica crestina te lauda si-ti canta tie;

Bucura-te, si ne ajuta pe cei ce te laudam cu evlavie;

Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 5

Taria curajului Tau, fecioara, barbatia si dragostea ta in apararea dreptei credinte raman pilda pentru toti credinciosii. Cum insa noi suntem slabi si ne temem sa nu fim biruiti de ispite, alergam la ajutorul Tau cel neclintit, Sfanta Mucenita Chiriachi. Mijloceste catre Domnul Puterilor sa nu ne paraseasca in slabiciunile noastre si sa ne mantuiasca pe noi, cei ce ii cantam impreuna cu tine: Aliluia!

Icosul 5

Uimiti fiind de diamantul rabdarii tale, laude aducem luptelor tale, preamarim suferintele si fericim sfarsitul Tau cel mucenicesc. Nu trece cu vederea, Sfanta Mucenita Chiriachi, cererile cele spre mantuire ale celor ce cu credinta cadem inaintea dreptei tale celei ocrotitoare, rugandu-ne ca la un sfant acoperamant si zicand "ajuta-ne pe noi sa ne izbavim din nevoi si din necazuri", pentru ca impreuna cu tine sa cantam cu bucurie:

Bucura-te, ca nu ti-au putut strivi dragostea de Dumnezeu;

Bucura-te, ca ai uimit pe toti paganii prin curajul Tau izvorat din credinta in Dumnezeu;

Bucura-te! ca te-au aruncat apoi si in foc;

Bucura-te, ca asemenea tinerilor din Babilon, neatinsa de vapaie ai ramas;

Bucura-te, ca si pe rug n-ai incetat a te ruga Mirelui Tau celui ceresc;

Bucura-te, caci cu toate chinurile la care ai fost supusa, ai ramas neclintita in credinta cea adevarata;

Bucura-te, ca multi dintre privitori au crezut prin tine in Hristos Dumnezeu, care te ocrotea ca pe o aleasa comoara;

Bucura-te, ca de adevaratul Dumnezeu nu te-ai lepadat. niciodata;

Bucura-te, ca pentru aceasta, cu marire vesnica ai fost impodobita;

Bucura-te, caci cu mari daruri te-a inzestrat Domnul pentru care ai patimit si viata ti-ai dat;

Bucura-te, si ne intareste in fata ispitelor cu darul Tau;

Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 6

Usureaza, cu rugaciunile tale, Sfanta Mucenita Chiriachi, nevoile vietii pamantesti si gateste calea mantuirii pentru toti credinciosii din tara noastra, cei strajuiti de moastele sfinte ale mainii tale, inaintea carora, plecandu-ne cu umilinta si cu credinta nestramutata rugandu-ne, il preamarim pe Dumnezeu cu cantare de lauda: Aliluia!

Icosul 6

Fiind inchisa in temnita, te-ai invrednicit, preafericita, de cercetarea Domnului Hristos, care ti S-a aratat in slava, spunandu-ti: "Nu te teme, Chiriachi, de chinurile celor ce pot ucide trupul, dar nu si sufletul. Darul meu este cu tine si din toate suferintele te voi izbavi". Astfel ti-a vindecat sangerarile, trupul ti-a imputernicit, sufletul ti-a inveselit, iar pe noi ne-a invatat sa-ti cantam asa: Bucura-te, ca ai fost batuta fara mila pentru Hristos, care a rabdat batai pentru noi;

Bucura-te, ca prin rabdarea ta ai infrant pe vrajmasul cel nevazut;

Bucura-te, ca rani ai rabdat pe trupul Tau pentru Domnul Hristos;

Bucura-te, ca Dumnezeu insusi ti-a vindecat ranile trupului tau cel fecioresc;

Bucura-te, ca Domnul Hristos, Lumina Lumii, ti S-a aratat in temnita;

Bucura-te, ca prin inchisoarea pamanteasca ai intrat in minunatul salas al cerului;

Bucura-te, ca ti-ai impodobit stralucita haina a muceniciei cu sangele Tau varsat pentru credinta;

Bucura-te, ca si ingeri de lumina au fost trimisi sa te intareasca in suferinta;

Bucura-te, ca ei ti-au deschis usile lacasului ceresc al Domnului;

Bucura-te, ca, prin rugaciunile tale, noi ne vindecam de suferintele trupesti si sufletesti;

Bucura-te, ajutatoarea noastra in necazurile si in nevoile vietii pamantesti;

Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 7

Silindu-se intunecatul tiran sa te intoarca cu fagaduieli amagitoare si cu ingroziri infricosate de la adevarata credinta, tu, stiind indemnul lui Dumnezeu: "Indrazniti, Eu am biruit lumea", ai raspuns cu indrazneala: "Nu te mai osteni, chinuitorule, ca nu ma desparti cu nimic de Dumnezeu, pe Care neincetat il voi lauda cantandu-I: Aliluia!"

Icosul 7

Intrecut-ai hotarele firii omenesti cu rabdarea ta, Sfanta Mucenita, si cu ostenelile tale ai biruit pe vrajmasul mantuirii oamenilor. Pentru aceasta si noi, care luam prin tine mare mangaiere in necazuri, iti cantam, preafericita Chiriachi:

Bucura-te, ca noian de vindecari ai izvorat cu sangele Tau celor ce te cheama cu credinta in ajutor;

Bucura-te, ca asemenea lui Daniil, marele prooroc, ai fost aruncata in mijlocul leilor;

Bucura-te, ca si leii s-au smerit inaintea ta;

Bucura-te, ca Stapanul Tau neintrecut in putere, salbaticia lor in blandete a prefacut;

Bucura-te, ca asemenea unei mielusele ai fost adusa spre moarte, pentru dragostea Mielului lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca la toate nevointele te-ai dat de bunavoie, numai sa nu fii despartita de Hristos Mantuitorul;

Bucura-te, ca neincetat ai purtat grija de podoaba cea aleasa a sufletului;

Bucura-te, ca Lui i-ai adus ca dar credinta, dragostea, chinurile si sangele Tau; Bucura-te, ca El a trimis inger, care te-a dezlegat de trup, inainte de a ti-l taia prigonitorii;

Bucura-te, ca sufletul, la Mirele Ceresc, de inger ti-a fost dus;

Bucura-te, ca si cetele cele stralucitoare iti cantau;

Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 8

Asemenea fiului celui ratacit din parabola, ne-am cheltuit viata departe de adevarul cel neintrecut al lui Dumnezeu si de dragostea Celui care din iubire s-a dat Crucii pentru noi, care prin ale noastre pacate ne-am lipsit de lumina si de mantuirea Lui. Dar vazand ca sfarsitul nostru se apropie si ca nu avem sprijin in ceasul cel infricosat al Judecatii, strigam catre tine, Sfanta Chiriachi cea cu daruri daruita, sa ne ajuti cu puterea rugaciunilor tale, ca sa ne invrednicim de pocainta, prin care sa cantam neincetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Cu dumnezeiasca ravna luptandu-te impotriva necredintei si a pacatului, ai iesit biruitoare, Sfanta Mucenita Chiriachi. Pentru aceasta te laudam noi, credinciosii, ca una ce esti invrednicita de mare har de la Dumnezeu, pentru care ti-ai dat trupul spre chinuire. Primeste, fecioara sfanta, odata cu rugaciunile si cantarile noastre de lauda:

Bucura-te, ca si chinuitorii s-au mirat de rabdarea ta cea indelungata;

Bucura-te, a credintei crestinesti aparatoare neinfricata;

Bucura-te, ca Insusi Dumnezeu a cautat spre patimile tale;

Bucura-te, ca numai pe campia desavarsitei curatii te-ai nevoit;

Bucura-te, ca pe calea cea grea a muceniciei ai calatorit;

Bucura-te, ca ai fost incinsa cu putere de Sus, pentru razboiul impotriva celor de jos;

Bucura-te, ca ai fost imbracata cu platosa rabdarii asemenea apostolilor si mucenicilor;

Bucura-te, ca prin curajul Tau ai stins puterea paganeasca a ingrozirilor si a amenintarilor;

Bucura-te, ca asemenea tinerilor din Babilon ai cantat: "binecuvantat este Dumnezeul Parintilor nostri";

Bucura-te, ca prin rugaciune din vapaia focului ai primit roua mantuirii;

Bucura-te, aparatoarea crestinilor de dogoarea necazurilor si de focul patimilor; Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 9

Prin rugaciunile si prin patimirile tale pentru adevarul cel mantuitor, invrednicitu-te-ai, mucenita prealaudata, de mare putere de la Dumnezeu de care nu te-a departat nici o suferinta, nici o ingrozire. De aceea si noi, de tot felul de necazuri invaluiti fiind, alergam la tine si te rugam: grabeste si te roaga pentru noi, pacatosii, ca sa nu ne osandeasca dupa pacatele noastre, ci sa ne miluiasca dupa mare mila Sa, pentru ca intotdeauna sa-I cantam cu inima vesela impreuna cu tine: Aliluia!

Icosul 9

De boli si de dureri fiind loviti si de tot felul de suparari fiind asupriti, de nedreptati si de neputinte inconjurati fiind, pentru credinta noastra, alergam cu dragoste la sprijinirea ta, de-Hristos-purtatoare Mucenita Chiriachi, si cu credinta te rugam: inalta mainile tale catre Domnul Dumnezeu, pentru care ai patimit, ca sa ne izbaveasca din toate incercarile, sa ne dea o viata linistita si sa ne pazeasca in pace si in neprihanire pana la sfarsitul vietii, pe noi, ce cu evlavie iti cantam: Bucura-te, ca de intinaciunea sufletului si a trupului te-ai pazit neatinsa;

Bucura-te, ca n-ai voit a cunoaste logodnic pamantean;

Bucura-te, crin al fecioriei, care ai crescut in mijlocul spinilor idolesti;

Bucura-te, ca te-ai invrednicit de veselia lui Hristos;

Bucura-te, ca acolo de nesecata Lumina a lui Dumnezeu te indulcesti;

Bucura-te, ca in corul fecioarelor urmezi Mirelui ceresc;

Bucura-te, ca si in cetele patimitorilor pentru Hristos salasluiesti;

Bucura-te, ca pe pamant candela credintei nestinsa ti-ai pastrat;

Bucura-te, ca ai stralucit in toata Anatolia si Bitinia cu stralucirea faptelor tale crestinesti;

Bucura-te, ca si in Nicomidia pe toti i-ai uimit cu frumusetea sufletului si barbatia credintei;

Bucura-te, ca toti credinciosii iau indemn de la barbatia ta cea nebiruita;

Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 10

Povatuitoare si ocrotitoare te punem vietii noastre pe tine, Chiriachi, aleasa mireasa si viteaza Mucenita a lui Hristos. Carmuieste viata noastra cu panzele rugaciunilor tale. Indrepteaza-ne la limanul mantuirii si ne izbaveste de ispitele patimilor, pe noi, care impreuna cu tine cantam Preaputernicului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Vietuind in curatie si infruntand barbateste pe hulitorii de Dumnezeu, ai strigat: "La mireasma Mirelui meu am alergat, Doamne, si in muntele cel sfant al Evangheliei m-am suit si nu ma infricosez de cei ce vor sa ma intoarca de pe caile mantuirii". Pentru aceasta si noi te laudam si iti cantam unele ca acestea: Bucura-te, fecioara, ca fecioria este casa lui Dumnezeu;

Bucura-te, ca vitejia si curatia sunt sabii neinfrante ale mucenicilor;

Bucura-te, ca nu ai luat in seama frumusetea cea din afara a trupului cel pieritor;

Bucura-te, ca ai pretuit frumusetea cea dinauntru dupa adevar;

Bucura-te, ca fecioria este dimpreuna vorbitoare cu ingerii;

Bucura-te, ca minunat ai inflorit ca o mladita din radacina sfanta a Evangheliei;

Bucura-te, ca ai odraslit roduri bogate pentru cei ce vietuiesc dupa cuvantul Domnului Hristos;

Bucura-te, ca viata ta este pentru toti credinciosii mireasma adevaratei vietuiri;

Bucura-te, ca mintea ti-ai luminat-o cu dumnezeiasca intelepciune;

Bucura-te, luna lucitoare prin care noaptea ratacirii noastre se lumineaza;

Bucura-te, a noastra grabnica ajutatoare in nevoi si in necazuri;

Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 11

Cand ispitele ne impresoara si ajutorul ne lipseste si cand necazurile ne apasa, unde sa alergam, Sfanta Mucenita Chiriachi, decat la Mantuitorul si la Preacurata Sa Maica si la tine, fecioara sfanta, care te-ai aratat neclintita in dragostea credintei si vrednica a fi ascultata de Dumnezeu, care ti-a daruit mare har de Sus. Pe Acela roaga-L, Sfanta Mucenita, sa nu ne paraseasca, ci, ca si pe Petru, Apostolul Sau, sa ne scoata din valurile vietii si din toate incercarile sa ne izbaveasca, spre a-I canta in pace in toate zilele vietii noastre: Aliluia!

Icosul 11

Daca a vazut Apolinarie ca nimic nu izbuteste cu ingrozirile si cu chinurile, iar cei de fata urmau pilda ta si se faceau inchinatori ai Dumnezeului Tau si al nostru, a poruncit ca si pe toti aceia sa-i dea mortii, socotind necugetat ca se face sminteala in poporul cinstitor de idoli. Apoi, cu momeli a incercat sa te indeparteze de Hristos, dar neizbutind, porunca a dat sa fii taiata cu sabia. Primind cu bucurie vestea izbavirii de trupul cel patimitor si trecator, primeste si de la noi, Sfanta Mucenita, laude ca acestea;

Bucura-te, ca ti s-a dat vie, inainte de taiere, sa te rogi cu glas Domnului Tau; Bucura-te, ca si atunci inainte de moarte ai invatat pe credinciosi sa ramana neclintiti in credinta crestina;

Bucura-te, ca Dumnezeu ti-a ascultat rugaciunea si a luat la El sfintit sufletul Tau;

Bucura-te, ca trupul cel chinuit de pagani a adormit linistit, uimind si prin aceasta pe ucigasii tai;

Bucura-te, ca pentru suferintele tale de pe pamant, plata bogata ti-ai adunat in ceruri;

Bucura-te, ca ai fost primita cu dragoste si cu cantari de lauda in cetele de Sus;

Bucura-te, ca atunci glas din cer s-a auzit strigand multimii: "Mergeti, fratilor, si propovaduiti pe Dumnezeu, cel in Treime slavit".

Bucura-te, ca ostasii si cei ce erau de fata s-au supus poruncii dumnezeiesti;

Bucura-te, ca aceasta s-a facut spre chinuirea trupurilor lor;

Bucura-te, ca prin aceasta si ei au primit, impreuna cu tine, rasplata Mantuitorului Hristos;

Bucura-te, ca, prin rugaciunea si ajutorul Tau, nadajduim a fi feriti de vesnica osanda;

Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 12

Trupul Tau cel chinuit si martirizat a fost ingropat de catre binecredinciosii crestini in pamantul din care a fost luat. Izvor de binecuvantari se revarsau asupra celor ce se apropiau cu credinta si se rugau catre tine cu inima infranta si smerita. Bolile se vindecau, patimile se curatau, iar vrajmasii vazuti si nevazuti se potoleau. Prin harul Bunului Dumnezeu si purtarea de grija a pastorului Eparhiei Husilor, episcopul Iacob Stamati, o mana din sfintele tale moaste, preafericita Mucenita Chiriachi, cu cinste a fost asezata in biserica Manastirii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, ctitoria binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare, unde, impreuna cu Sfintii Apostoli, il preamarim pe Dumnezeu cel inchinat in Treime si ii cantam: Aliluia!

Icosul 12

Ca sa nu te lipsesti de dragostea lui Hristos si de mantuirea sufletului, nu te-ai temut, Sfanta Chiriachi, a-ti da trupul cel fecioresc la suferinte si a infrunta pe prigonitorii Evangheliei Domnului Hristos. Focul nu te-a inspaimantat, bataile nu te-au slabit, inchisoarea nu te-a infricosat, fiarele n-au putut sa te ingrozeasca, iar moartea ca pe o dulceata ai primit-o, prin care socoteai sa mergi mai grabnic la Mirele Tau si Dumnezeul nostru. Pentru aceasta si noi iti cantam asa:

Bucura-te, ca prin curajul Tau ai surpat chinurile paganesti;

Bucura-te, ca mare cutremur a trimis atunci Dumnezeu si a spaimantat pe hulitorii Sai;

Bucura-te, ca acestia, cautand numai Sa cele pamantesti, nu au putut sa vada puterea ce-ti venea de Sus;

Bucura-te, ca prin rabdarea cea mai presus de fire ai intrecut puterile omenesti;

Bucura-te, ca l-ai ranit pe amagitorul Evei cu nevointele tale;

Bucura-te, ca ai inecat multimea zeilor paganesti cu picaturile sangelui Tau; Bucura-te, ca esti slujitoare sfintelor noastre altare si tuturor credinciosilor pilda de curaj si buna cucernicie;

Bucura-te, ca te-ai invrednicit a birui pe imparatii si pe ostasii cei tari si inarmati, invatandu-ne prin aceasta sa-i biruim pe eretici si credinta ortodoxa sa o pazim;

Bucura-te, ca inarmata numai cu credinta si cu dragostea de Dumnezeu, ne-ai invatat cum sa dobandim Imparatia Cerurilor;

Bucura-te, ca neincetat stai in ajutorul celor care cu credinta se roaga si cu inima curata iti canta;

Bucura-te, Sfanta Mucenita Chiriachi, pentru Hristos mult patimitoare!

Condacul 13

O, Sfanta Mucenita Chiriachi, primeste rugaciunile celor ce ne-am adunat in Biserica lui Dumnezeu ca sa cerem ajutorul Tau si sa te laudam pentru vitejia ta. Nu inceta a te ruga Domnului Tau si Dumnezeului nostru Iisus Hristos ca sa pazeasca intreaga tara a Moldovei, intreg pamantul romanesc si intreaga lume, lucrare a mainilor Sale, iar pe noi si pe intreg poporul Sau sa ne binecuvanteze cu pace si sa ne ocroteasca de toata boala, de asupririle stiutilor si nestiutilor vrajmasi, de toate durerile sufletesti si trupesti si sa implineasca cererile noastre cele catre mantuire, invrednicindu-ne a-I canta intotdeauna Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarasi se zice Icosul 1 si Condacul 1.

sursă

Despre spovedanie si rugaciune cu parintele Iustin Parvu

Un interviu de Isabela Aivăncesei,
Redactor Radio Romania Actualităţi
Părintele Iustin Pârvu are 89 de ani şi este duhovnic al românilor de pretutindeni. Demult nu-şi mai măsoară timpul în ani, ci în fapte şi vorbe bune. Vorbeşte oricui îi calcă pragul, iar apropiaţii îi spun „bătrânul”. Părintele Iustin, cu ochii săi albaştri ca cerul, te face să zâmbeşti din toată inima, iţi spune de ce ai nevoie ca să mergi mai departe şi-ţi dă speranţe…Ce contează că uneori nu înţelegi imediat ce spune, de vreme ce Dumnezeu este deasupra lui? Lângă părintele uiţi de foame, de frig şi de zădărniciile lumii acesteia. Te copleşeşte cu bunătatea-i desăvârşită care te îndeamnă să revii iar şi iar, şi să te aşezi în genunchi cu smerenie, sorbind cu nesaţ din izvorul bunătăţii, al înţelepciunii şi al dragostei sale de oameni. De curând am urcat din nou spre chilia părintelui Iustin, la Mănăstirea Petru Vodă. În cămăruţa lui miroase a smirnă şi-a tămâie adevărate. De la bucătărie o maică îi aduce plăcinte cu brânza. Îmi dă şi mie… Apoi părintele ne vorbeşte despre pocăinţă, despre spovedanie, despre rugăciune:

Cheia mântuirii noastre este Taina Sfintei Spovedanii. Taina Sfintei Spovedanii face parte din cele şapte Sfinte Taine ale bisericii noastre creştin-ortodoxe. Fără această Taină, nu există mântuire. Putem să facem toate nevoinţele, post, rugăciune, privegheri, milostenie, jertfire, dar fără această spovedanie nu se poate. Care a fost rugăciunea cea mai scurtă pentru iertarea păcatelor? Rugăciunea tâlharului de pe cruce: „Pomeneşte-mă, Doamne, şi pe mine întru Împărăţia Ta”. Dar prin cine se leagă, prin cine se dezleagă creştinul în această Taină? Se leagă şi se dezleagă prin Taina Preoţiei. Îi auzi pe sectarii Bisericii noastre creştine spunând: „Ne spovedim unul la altul şi n-avem nevoie de Harul lui Dumnezeu”. Deci ce mai este important în Taina Spovedaniei, în Taina Preoţiei? Harul lui Dumnezeu! Cu el legăm, cu el dezlegăm! Preotul nu este decât o unealtă prin care lucrează Harul lui Dumnezeu care nu se amestecă cu păcatele preotului. Păcatele preotului, îşi va da el seama singur de ele, dar harul lui Dumnezeu lucrează independent de virtuţile sale, de viaţa lui. De aceea este greşeală când spun unii dintre creştini că „Mă duc la părintele cutare să mă dezlege, să-mi fac spovedania”.

Este adevărat, fiecare se duce la un medic mai bun, dar ca putere harică şi la părintele dintr-un sat oarecare şi la părintele de la mănăstirea nu ştiu care din România noastră este aceeaşi lucrare a Harului. Şi sigur, foarte mulţi necredincioşi care refuză Taina aceasta a Spovedaniei, spun: „Nu-i nevoie, lasă că mai am timp pentru că sunt tânăr şi pot să mă spovedesc, să mă pocăiesc la bătrâneţe. Lasă mamă, du-te dumneata că eşti bătrână de-acuma, eu mai am timp”. Se poate întâmpla, ferească Dumnezeu!, vreun accident, o paralizie, o pierdere de vedere. Nu mai poţi face o metanie, o închinăciune şi spui: „Vai, că mă dor şalele, vai, că trebuie să mă odihnesc” şi aşa vrăjmaşul ne împiedică şi ne întârzie mântuirea noastră şi plecăm nepregătiţi dincolo. Când eşti tânăr, când eşti copil, părinţii spun: „Da’ lasă copilul, trebuie să-şi trăiască viaţa de acum înainte şi are timp mai târziu să facă treaba asta”. Da o boală peste săracul copilaş, dă o leucemie, dă un necaz greu şi nu mai poate să facă pe urmă nici un act de pocăinţă. Paralizeaza, amuţeşte, nu mai poate scrie (cel puţin să dea în scris un păcat pe hârtie), şi în felul acesta vrăjmaşul diavol îl tot întârzie de a săvârşi pocăinţa. Trebuie să avem mare grijă cu copiii noştri care trebuie duşi la biserică să deprindă Taina Pocăinţei.

Atunci copilul va fi şi ascultător în casă, sincer şi oarecum îndreptăţit să ţină de sufletul şi viaţa părinţilor. În viaţa de familie nimic nu face mai bine comuniunea decât în Taina aceasta a Spovedaniei. Soţul se cunoaşte cu soţia din Taina Spovedaniei, soţia îşi cunoaşte soţul din Taina Spovedaniei, copiii îşi cunosc părinţii din Taina Spovedaniei iar preotul care este unitatea tuturor, în Harul lui Dumnezeu, aduce pacea şi liniştea casei datorită acestei curăţenii sufleteşti, unde tronează Hristos şi unde se însuşesc devotamentul, dragostea şi sinceritatea. O familie se menţine prin dragoste, prin sinceritate şi prin devotamentul pe care îl are unul faţă de celălalt. Taina Cununiei este mântuirea reciprocă, iar de taina cununiei se leagă şi procreerea dar şi ajutorarea materială, unul faţă de celălalt. Nu-şi pune soţul punga deoparte iar soţia îşi pune altă pungă în cealaltă parte, pentru că atunci nu mai e unitate, nu mai e dragoste, nu mai e încredere. Zic unii: „Păi, eu muncesc pentru tine, când tu ai salariul mai mare? Ai. Dar eu trăiesc pe picioarele mele, mă duc în Spania, mă duc în Anglia, mă duc în Franţa şi am terminat”. Şi aşa au terminat-o cu Taina Cununiei şi cu Taina Spovedaniei. Ba le mai trece prin cap unora şi altora: „Dar de ce să mai muncesc eu pentru cei de-acasă? Lasă să muncească fiecare. Ce? Eu să mai muncesc pentru ei? Eu trebuie să-mi trăiesc viaţa de acum înainte, mai am câţiva ani până la pensie şi eu ce fac? Muncesc pentru copiii mei sau soţia mea? Să iasă fiecare acolo la arat.” Ei, toate lucrurile acestea nu sunt bune. Altădată soţia era legată de soţ fiindcă nu era în tradiţia noastră să meargă soţia la muncă. Când un bărbat se căsătorea trebuia să ştie că el va conduce o familie, că familia era legată de munca lui (bineînţeles că salariile nu se potriveau cu cele de astăzi) iar femeia era acasă cu toată gospodăria şi cu copiii, îi pregătea pe copii pentru şcoală, spăla, pregătea masa. Soţia era legată de soţ şi ascultarea era sfântă faţă de soţ. Mi-aduc aminte că atunci când făcea mama un ciorap de lână acesta ţinea doi ani, nu se mai rupea. Ea îl lucra, îl cosea, îl împletea şi făcea tot ce trebuie în gospodărie. Acuma auzi: „Nu dragă, mergem să cumpărăm, mergem la magazin.” Şi-atunci trebuie să aducă băiatul bani doldora din Spania şi din Israel, dolari şi euro şi aşa mai departe.

Canoanele tămăduiesc sufletul

Canoanele sunt canoane. Păi, dacă-i dai omului astăzi douăzeci de metanii, imediat spune: „Vai de mine, dar cum să fac eu douăzeci?”. Dacă-l opresc de la împărtăşanie doi ani de zile, imediat va spune: „Vai de mine, da’ cum să nu mă-mpărtăşesc?” Dar păcatele, mergem şi le-ncurajăm, şi nu mai ţinem seama, că dacă nu pui oleacă rânduială în canoanele acestea, pierzi credinciosul şi el nu mai vine la spovedanie. Omul modern a ajuns în stadiul acesta care este foarte grav. Dumnezeu îl pedepseşte şi pe preot care dezleagă cu uşurinţă şi îl pedepseşte şi pe credincios care se bucură de această dezlegare. Merg amândoi în acelaşi cazan. Să împărtăşeşti cu nevrednicie?! Astăzi e modern să te împărtăşeşti foarte des, şi cu cât ne împărtăşim mai des (dacă ne împărtăşim cu nevrednicie) cu atât ne îmbolnăvim sufleteşte mai mult. Întâi trebuie să ne curăţim, să ne purificăm, viaţa nu e atât împărtăşania, cât pregătirea aceasta pentru Sfanta Taină a Împărtăşaniei cu Sângele pe care Hristos l-a vărsat pentru păcatele noastre. Dacă noi îl luăm aşa… ca la bucătărie, la uşă ne mărturisim şi la altar ne-mpărtăşim.
Eram în şcoala primară şi ne duceam la spovedanie la începutul postului, toată şcoala în frunte cu învăţătorul. Acolo începea la spovedit cu învăţătorul, intram apoi noi câte şaizeci-şaptezeci de copii, aduceam ouă de acasă (preţul pentru spovedanie), şi le puneam acolo într-un coş şi treceam la spovedanie. Preotul ne întreba: „Câţi ani ai? În ce clasă eşti”? „A treia, a patra”. „Faci 500 de metanii”. La sfârşitul postului, iar ne ducea la spovedanie şi ne întreba: „Câte metanii ţi-am dat?” „500” „Le-ai făcut?” „Da.” „Bine. Treci la împărtăşanie”. Asa se făcea instrucţia şi vindecarea noastră sufletească. Acolo veneau şi părinţii, se spovedeau şi ei. Acolo la biserică citea învăţătorul Cazania, citea Apostolul. D’apoi azi unde mai vezi pe profesori la biserică? Unde mai vezi modelul în faţa ţăranului care stă la biserică în zile de sărbători, în duminici, la Paşti, la Crăciun, la Bobotează? Domnu’ învăţător e domn mare. A uitat că l-a adus mama sa de mână la biserică, a uitat că l-a adus cu traista la liceu şi că ea şi-a luat bucaţica din gură ca să-l facă om învăţat. S-a dezbarat şi de spovedanie şi de împărtăşanie şi el merge la discotecă, stă la televizor, mă rog, cu toată supratehnica asta care a invadat şi a distrus satele şi oraşele noastre. Cu cât e mai spilcuit, cu atât e mai străin. Cu cât este mai ateu, aşa zis liber-cugetător, cu atât este mai trecut în faţa lumii acesteia. Dar omul te masoară şi te cântăreşte după mers. Te vede cam ce poţi şi unde îţi rupi gâtul la un moment dat cu ifosele acestea moderne. Că, iată, aşa se întâmplă şi secetă şi vremuri grele. A secătuit pământul şi toate relele-s pe capul nostru. Vin toate bolile, vin toate greutăţile, fără leac, fără vindecare.
Mărturisirea e ca o durere de măsea – te presează!

Şi iată, că noi dacă vom cauta să ne îndreptăm toată viaţa noastră, rugăciunile de seară sunt ca o spovedanie în faţa duhovnicului. S-a rânduit aşa ca să te spovedeşti de 4-5 ori pe an la duhovnic. S-au dat aşa jaloane de a te spovedi în posturi ca să ştie omul. Dar în general, spovedania e ca o durere de măsele. Dacă începe să te doară măseaua, nu mai aştepti până săptămâna viitoare, nu mai aştepţi să vină dentistul în comună, te duci direct la Piatra Neamţ ori la Iaşi şi scoţi măseaua pentru că nu poţi dormi, nu poţi lucra, nu mai poţi face nimic. Ei bine, la fel este şi cu „măseaua sufletească”. Când a început păcatul să te roadă, du-te la „doctor” şi spune-ţi păcatele tale! Şi de acolo te scoli îndreptat, sănătos şi-ţi iei cursul normal al vieţii. De aceea citirea rugăciunilor acelora de seară este foarte importantă ca dovadă a spovedaniei omului în conştiinţa lui şi în faţa icoanei … „păcatele mele cele de voie şi cele fără de voie, cele ştiute şi cele neştiute” care sunt din tinereţile mele, care sunt din obiceiul cel rău, care sunt din voia cea slobodă, din lene, „ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de l-am hulit în gândul meu, sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit întru mânie, sau am scârbit pe cineva, sau de ceva m-am mâniat, sau am minţit, sau fără de vreme am dormit, sau vreun sărac a venit la mine şi nu l-am luat în seamă, sau pe fratele meu l-am scârbit, sau m-am sfădit, sau pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau m-am trufit, sau m-am mâniat, sau, stând la rugăciune, mintea mea s-a aplecat spre vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am cugetat, sau prea m-am săturat, sau m-am îmbătat, sau nebuneşte am râs, sau ceva rău am cugetat, sau frumuseţe străină am văzut şi cu dânsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cuvine am grăit, sau de păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele nu le-am socotit, sau de rugăciune nu m-am îngrijit…” ş.a.m.d. Deci iată toate păcatele care sunt posibile omului şi pe care el le spune în faţa conştiinţei lui şi în faţa icoanei şi în faţa lui Dumnezeu. Este o spovedanie pe care o face fiecare şi atunci îl găseşte Dumnezeu pregătit. Şi iată la urmă ce spune: „Apoi, făcându-ţi semnul Sfintei Cruci şi cu rugăciunea în gură adormind, gândeşte-te la ziua judecăţii, cum vei sta înaintea lui Dumnezeu”.

Timpul trece altfel în prezenţa părintelui Iustin Pârvu. Regret apoi că nu am cerut şi alte răspunsuri la ceea ce mă frământă, dar minutele sunt drămuite şi pelerinii, veniţi ca de obicei în număr foarte mare, se aud dincolo de uşă. Părintele vorbeşte blând, apoi mă binecuvântează. Atunci orice incertitudine dispare. Ştiu că trebuie să mă îndepărtez, deşi aş vrea să rămân şi să stau acolo, ca Mişu, pisoiul părintelui, pe marginea fotoliului, să stau şi să ascult, să mă bucur de linişte, laolaltă cu cerul, cu brazii, cu firicelul de apă din spatele mănăstirii şi, mai ales, să fiu aproape de sufletul părintelui Iustin, să gust din sfinţenia ce adie până şi-n plăcintele cu brânză abia scoase din cuptor.
La plecare, coborând pe drumul ce duce spre sat, un gând îmi mai stăruie în minte: „Roagă-te pentru noi, părinte Iustin!” 

http://www.lumeacredintei.com/

Interviu cu Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu

Sub un soare zgârcit, abia furişat peste dunga munţilor, câteva zeci de credincioşi îşi aşteaptă rândul la Părintele Iustin. Marele duhovnic de la Petru-Vodă, socotit un urmaş al Părintelui Cleopa, spove­deşte şi câte 12 ore pe zi. Pletele şi barba albe îl fac să pară un sfânt pogorât din icoane, însă umerii strânşi, ca pentru a sprijini nevăzute poveri, vădesc în el omul de lângă noi. Se trezeşte o dată cu roua dimineţii şi în zilele obişnuite ascultă şi povăţuieşte cam o sută de creştini, iar la sfârşit de săptămînă primeşte şi până la două sute de oameni. Fireşte, doar o parte dintre ei îi sunt fii duhovniceşti. Pe aceştia îi spovedeşte, le dă canon spre îndreptare, îi împărtăşeşte. Restul vin la el doar pentru «un sfat». Truda aceasta zilnică nu-l împiedică să slujească în biserică 3-4 ore pe noapte. Mănâncă puţin, doar seara. Iar somnul îi este un duşman căruia îi face mici concesii numai din când în când. Aşa a ajuns la 88 de ani…
După ceasuri întregi de aştepare, am ajuns la Părintele Iustin. Ne-a primit într-un soi de hol îngust, între două chilii, potrivit pentru o discuţie scurtă, nu pentru taifas. Deşi a făcut ani grei de închisoare sub comunişti şi a devenit o legendă vie a credinţei, n-are vreme şi nici nu vrea să vorbească despre sine. Crede că e mai degrabă nevoie să atragă atenţia asupra descreştinării de care sunt păscuţi românii, deşi n-a încetat nici o clipă să creadă în viitorul acestui neam…



Părinte, cum sunt astăzi românii ortodocşi, faţă de cum erau odinioară?
După ce au fost puşi la grea încercare de ateismul comunist, românii s-au mai stricat în ultimii ani, s-au lăsat în voia unei li­bertăţi nebune, care-i duce la atitudini necreştineşti sau chiar anticreştine. Omul românesc şi-a pierdut reperele şi a răsturnat scara de valori. Ba mai mult: a devenit tot mai nepăsător cu sufletul lui, cu lumea în care trăieşte. De fapt, era pe undeva de aşteptat, după o jumătate de secol de comunism… Dar dacă răul de ieri era mai făţiş, răul de azi este mai perfid…
Erau mai buni creştini românii în regimul comunist?
Se ştie că, atunci când e persecutat efectiv, omul e mai treaz şi mai credincios, îşi dă mai repede seama că nădejdea o găseşti numai la Dumnezeu.
De ce spuneţi că românii sunt mai nepăsători azi din punct de vedere religios?
Pentru că mulţi dintre cei care merg la biserică o fac numai formal, fără să-şi plângă păcatele şi fără să caute îndreptarea cu adevărat. De pildă, când vin la biserică de Înviere, mulţi se limitează la a-şi sfinţi ouăle roşii şi cozonacii, sau să ia lumină; apoi pleacă înainte de sfârşitul slujbei. Nu înţeleg nimic din această sărbătoare şi nici sufletele lor nu se bucură într-adevăr. A rămas doar aşa, ca un obicei, fără acoperire în credinţă şi în faptele credinţei, fără efecte concrete în viaţa şi în inima lor.
E neamul nostru ortodox în primejdia de a-şi pierde credinţa şi identitatea, ba chiar, cum zic unii, de “a ieşi din istorie”?
Păi ce este un neam? Neamul este legătura celor din trecut, prezent şi viitor. Fiecare naţiune este aşezată de către Dumnezeu şi, cum spune legenda, fiecare neam şi-a luat partea de pământ care i-a fost dată. Ca de obicei, românul a venit ceva mai la urmă să se plângă la Sf. Petru că a rămas fără loc de aşezare; şi atunci Dumnezeu i-a dat grădina Sa cea mare, că de aceea am fost şi suntem o ţară râvnită de toţi. şi ne-am obişnuit să trăim simplu, înfrăţiţi cu tot ce ne înconjoară, din frumuseţea şi din bogăţia ei firească. Dar vremurile se schimbă, vin ispitele, vin provocările… Neam de păstori şi de agricultori, românul nu este făcut să învârtă şurubul în fabrică, să îndoaie me­talele în ateliere. Profilul său s-a deformat treptat, iar acum românul nici agricultor nu mai este, nici păstor, dar nici industriaş, nici negustor. E mai degrabă ca un om lepădat de soartă, ajuns mână ieftină de muncă, slugă pe la bogaţii lumii, adeseori înstrăinat de sine şi de ai lui. Vedeţi, aici e problema, aici se pierde legătura de neam. Un neam trebuie să existe într-o continuitate, într-o unitate, să fie legat de o iubire, să fie luminat de o credinţă. Noi stăm tot mai prost şi cu tradiţia, şi cu unitatea, şi cu iubirea, şi cu credinţa. Ne paşte uitarea, ne paşte dihonia, ne paşte sminteala, ne paşte deznădejdea. De aceea, trebuie rugăciune multă, trebuie redescoperită cu adevărat via­ţa întru Hristos, că în El e şi Unitate, şi Dragoste, şi Adevăr. Altminteri – vai de neamul acesta!
Deci suntem un neam care s-a îmbolnăvit şi are nevoie urgentă de vindecare, dar nu pe căi materiale, ci pe căi duhovniceşti?
Da, cam aşa este. E ca o boală sau ca o rătăcire. Am mai spus-o şi altădată: ştiţi cu ce seamănă astăzi poporul român? Sea­mănă cu poporul evreu în cei 40 de ani de rătăcire prin pustie, când a ieşit din robia egipteană şi s-a îndreptat către Pământul Făgăduinţei. Prin ce n-a trecut bietul nostru popor în ultima sută de ani? A trecut prin toate primejdiile, persecuţiile şi nenoro­ci­rile, începând din 1917, cu revoluţia bol­şevică din Rusia învecinată, cu amândouă războaiele mondiale, cu tot calvarul comunist şi neocomunist! Nu numai noi, ci întreg Răsăritul acesta ortodox, cei 36 de milioane de ucenici ai creştinismului din Balcani şi întreaga Rusie sunt poporul evreu în cei 40 de ani de rătăcire prin pustie. Sunt acum vremuri de mare zbucium, în căutarea unei reaşezări. Ne apasă sărăcia, foametea, plecarea tinerilor, pribegi după o bucată de pâine, ba chiar a intelectualilor noştri, expuşi la cele mai umilitoare ascultări şi munci pentru un ban pe care să-l aducă acasă, ca să-şi poată hrăni copiii. Ei bine, românii aceştia care plâng după mamele lor de-acasă, care nu mai au o sărbătoare, nu mai au o duminică, sunt robii tuturor înjosirilor şi necredinţelor, ai tuturor păgânismelor turceşti şi arabe. Nu vedeţi că am ajuns cerşetori ai Europei şi ai lumii întregi? Cu atâta frământare, umilinţă şi durere, cum să nu-ţi vină în minte comparaţia aceasta, cu poporul iudeu rătăcind după Ţara Făgă­duinţei? Dar în Ţara Făgăduinţei băgaţi de seamă că n-au intrat decât cei născuţi şi crescuţi sub semnul libertăţii, care îşi lăsaseră toate amintirile în urmă, în casa robiei. La fel şi astăzi, doar cei care îşi vor lăsa toate amintirile din perioada comunistă în urmă, doar aceia vor trece în noua „Ţară a Făgăduinţei”, doar aceia se vor salva cu adevărat, când va voi şi va da Dumnezeu. Cât va dura starea aceasta de acum, nu ştiu să spun; Dumnezeu ştie. Mă tem însă că atât cât a durat stricăciunea, tot cam atât va dura şi refacerea noastră moral-spirituală.
Din păcate, o întreagă civilizaţie aproape antihristică se interpune între noi şi orice liman al făgăduinţei: nu mai e un pustiu, ci un bâlci al deşertăciunilor. Chiar sfinţia voastră spuneaţi într-un alt interviu că ne confruntăm „cu o dispa­riţie totală a vieţii spirituale, cu decăderea omului, cu animalizarea lui”. Că după ce a decretat că „Dumnezeu a murit”, omul contemporan face şi el toate eforturile să se sinucidă, cu o inventivitate şi cu o încăpăţânare de-a dreptul diabolice. Mai poţi răzbi printre atâtea rele, când nici tu nu te simţi prea bine?
Poţi, putem, dacă, într-adevăr, „cu noi este Dumnezeu”. Într-un fel, ştiţi ce sunt toate aceste rele? Poate părea paradoxal, dar ele nu sunt altceva decât un medicament foarte bun pentru sănătatea noastră sufletească. Cu cât un popor este mai încercat, cu cât este mai expus la împilări şi ispitiri de tot felul, cu atât poporul acela are şansa de a fi mai înţelept şi mai destoinic în a învinge iadul. Să ne rugăm la Dumnezeu să învăţăm din încercări, să ne călim în sufe­rinţe, căci răbdarea înţeleaptă şi până la capăt este mântuitoare, după cuvântul lui Hristos.
Şi stăpânirilor să ne supunem?
Da, dar numai până unde stăpânirea nu încalcă poruncile lui Dumnezeu. Cum să vă spun mai bine? Mă supun păstorului care intră şi iese pe uşă, aşa zicând. Cât despre cel care intră ca furul pe aiurea, chiar şi prin altar, şi prin şcoală, prin droguri, prin cârciumi, prin homosexualitate, prin toate fărădelegile care se vor acum legiferate, pe acela nu pot, nu trebuie şi n-am voie să-l ascult. Noi, care avem răspundere, ce facem? Îl lăsăm pe Hristos ca să cădem la pace cu Antihristul? Să nu fie!
În orice caz, trebuie să fie mult mai greu să-ţi îndeplineşti menirea de duhovnic în astfel de vremuri…
Harul duhovnicului este azi puterea de a rezista şuvoiului tot mai uriaş de păcate care vine înspre el prin gurile credincioşilor. Trăim adesea experienţe cum n-au mai avut oamenii de până acum. Ca duhovnic şi sfătuitor, afli atâtea grozăvii că oboseşti şi rişti să devii într-un fel insensibil. În ciuda acestora toate, trebuie însă să-ţi păstrezi echilibrul şi să lucrezi asupra oamenilor cu aceeaşi puritate a Duhului. Iar Dumnezeu plineşte unde tu nu mai pridideşti. 

sursă