S-a născut în Sofia, Bulgaria și primii ani ai vieţii i-a trăit cu multă evlavie și dăruire sfintelor slujbe în Biserică. S-a căsătorit de tânăr și, mai apoi, a fost hirotonit preot. După moartea soției lui, în jurul anului 1830 a mers în Muntele Athos și a fost tuns monah la mănăstirea Simonos Petra.
În 1841 a ales un greu drum de sfințenie – nebun pentru Hristos – și a plecat în pustia Sfântului Munte. Adesea mergea la mănăstirea Sfântul Pantelimon – Rusikon și, evitând agitația, îi plăcea să asculte slujba din pronaos pentru a se smeri. Când era observat, se retrăgea în peșteri, prin păduri și ravene din Sfântul Munte. Cu un sac găurit în loc de rasă, cu statornică învinuire şi prihănire de sine, în friguri și arșițe trăia cu răbdare și nădejde. Prin darul înainte-vederii le descoperea unora cugetele lor ascunse și îi îndrepta smerindu-i. Unii îl socoteau a fi un nebun adevărat.
Întotdeauna însă cuviosul respecta regula aspră a ascezei, a postului și a rugăciunii, urând cinstirea și lauda.
Ca locuință avea stâncile, prăpastiile, scobiturile copacilor. Colinda tot Sfântul Munte povățuind pe mulți cu viața lui ascetică aspră. Sfârșitul vieţii, pe care îl cunoștea dinainte, l-a găsit la bolniţa mănăstirii Zografu pe 9 decembrie 1867. Pomenirea lui este necunoscută în sinaxare.
Se cinstește pe 9 decembrie.
Sursă: Monahul Moise Aghioritul, „Sfinții Sfântului Munte”, Editura Migidonia, Thesalonic 2007
http://www.pemptousia.ro/2013/12/cuviosul-antim-nebun-pentru-hristos-1867-9-decembrie/
În 1841 a ales un greu drum de sfințenie – nebun pentru Hristos – și a plecat în pustia Sfântului Munte. Adesea mergea la mănăstirea Sfântul Pantelimon – Rusikon și, evitând agitația, îi plăcea să asculte slujba din pronaos pentru a se smeri. Când era observat, se retrăgea în peșteri, prin păduri și ravene din Sfântul Munte. Cu un sac găurit în loc de rasă, cu statornică învinuire şi prihănire de sine, în friguri și arșițe trăia cu răbdare și nădejde. Prin darul înainte-vederii le descoperea unora cugetele lor ascunse și îi îndrepta smerindu-i. Unii îl socoteau a fi un nebun adevărat.
Întotdeauna însă cuviosul respecta regula aspră a ascezei, a postului și a rugăciunii, urând cinstirea și lauda.
Ca locuință avea stâncile, prăpastiile, scobiturile copacilor. Colinda tot Sfântul Munte povățuind pe mulți cu viața lui ascetică aspră. Sfârșitul vieţii, pe care îl cunoștea dinainte, l-a găsit la bolniţa mănăstirii Zografu pe 9 decembrie 1867. Pomenirea lui este necunoscută în sinaxare.
Se cinstește pe 9 decembrie.
Sursă: Monahul Moise Aghioritul, „Sfinții Sfântului Munte”, Editura Migidonia, Thesalonic 2007
http://www.pemptousia.ro/2013/12/cuviosul-antim-nebun-pentru-hristos-1867-9-decembrie/
No comments:
Post a Comment
Note: Only a member of this blog may post a comment.