Parintele Gavriil Dionisiatul

O remarcabila inzestrare nativa, o neobisnuita vigoare fizica, o minte patrunzatoare si bogata, o fantezie roditoare, o inima marinimoasa, bunavointa, curatia Sfantului Botez, toate acestea au alcatuit o personalitate complexa, impodobita cu daruri naturale si dobandite, un conducator innascut, luminat cu harul lui Dumnezeu.

De la varsta de 12 ani, Gheorghe il ajuta pe preotul din satul sau de munte la diferitele slujbe. La scoala este cel dintai. Din roadele viilor tatalui sau imparte saracilor. La varsta de 17 ani pleaca pe ascuns, pentru a se inrola in trupele de partizani ale lui Pavlos Melas, dar se intoarce trist, nefiind primit din cauza varstei prea mici. Mai tarziu intra in armata. Dupa terminarea acesteia pleaca in Sfantul Munte si se stabileste la Manastirea Sfantul Dionisie, unde se dedica luptelor duhovnicesti, atragand admiratia vietuitorilor de aici.

In manastirea atonita cu cea mai aspra vietuire de atunci, devine ascultator pana la moarte, potrivit fagaduintelor facute ca monah purtator al marii schime. Ajunge pilda de smerenie, de iubire, de rugaciune, de lupte ascetice si straluceste in virtuti.

Rugandu-se noaptea, se umple de lumina sfanta, necreata. In urma acestei experiente devine mai cald, mai smerit, cu mai multa pocainta, avand mintea in cer si neincetata rugaciune in inima.

Gustand din bunatatea Domnului, ii este inima ranita, pentru ca, asemenea Sfantului Apostol Pavel, este "strans din doua parti": doreste sa se desparta de trup si sa fie impreuna cu Hristos. Dar staretul sau, apreciindu-i virtutile si inteligenta, il insarcineaza cu misiuni importante in lume. In scurt timp se arata ocrotitor al intereselor manastirii si mai tarziu si ale tarii. Perspicacitatea sa, onestitatea, cunoasterea problemelor Sfantului Munte il impun in constiinta Sfintei Chino-tite1, careia ii devine consilier indispensabil in chestiunile externe ale manastirii.

Timp de 50 de ani, parintele Gavriil este cel dintai nume venerabil in comunitatea monahala aghiorita. Este un monah foarte cucernic, foarte invatat, intelept, smerit, dulce, iubitor de frati. La varsta de 50 de ani este ales staret al manastirii. Aici se descopera darurile sale duhovnicesti, arta sa pastorala, adanca lui blandete, activitatea sa irenica, patriotismul sau incontestabil, calitatile de conducator energic - un Gamaliei al Sfantului Munte.

In 1940, in perioada ocupatiei si a razboiului civil, se dovedeste mare patriot, luand parte la toate evenimentele neamului si suferind impreuna cu poporul lui Dumnezeu. Scrie, invata, ii roaga pe toti sa se intoarca la traditiile ortodoxe si actioneaza punandu-si viata in pericol pentru Sfantul Munte si pentru tara.

Este amintit ca dascal al neamului si duhovnic al multimilor de clerici, monahi si mireni, dar si ca inger mangaietor al celor tristi si indoliati. Cu un adanc si intens simtamant patriotic, crede ca poporul grec este popor urmator al lui Dumnezeu, predicand ca nimic nu este mai inalt decat Ortodoxia si, in al doilea rand, decat cultura noastra. De aceea nu inceteaza sa binevesteasca, prin cuvantul rostit sau scris, in Atena, Tesalonic sau in alte parti, comorile traditiilor duhovnicesti si nationale, convingand si insufletind, dar si aducand pocainta in sufletele celor care-l asculta.

Curajos prin fire, prin educatie si prin etosul sau spiritual, se avanta in lupta pentru dreptate si, pe caii virtutii, "gata de lupta, intra in mijlocul cetei demonilor, strunind in frica de Dumnezeu carul cel cu patru cai al infranarii", precum scrie Sfantul Diadoh al Foticeii despre cele patru virtuti generale: barbatia, intelepciunea, dreptatea si cumpatarea.

Toata viata si-a petrecut-o in lupta pentru bine, spre slava lui Dumnezeu si folosul fratilor, avandu-L tot timpul alaturi pe Domnul sau Iisus, pe Preasfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, pe cinstitul Inaintemergator si pe sfintii manastirii, dar si pe Sfantul Arhanghel Gavriil, al carui nume il purta. De aceea, pana la cea mai adanca batranete, la varsta de 93 de ani, a lucrat neobosit, cu cuvantul cald si cu fapta ostenitoare, cu o surprinzatoare voinicie tinereasca, ce i-a ramas pana in anul 1979, cand a fost imobilizat la pat din cauza bolii.

Staretul Gavriil, a marcat timp de peste 70 de ani viata monahala din Sfantul Munte, iar plecarea lui a lasat un gol dureros. Dar au ramas amintirea puternica a vietii lui si urmele de nesters ale pasirii sale eroice catre Hristos cel dorit, slujind fratilor Sai, celor "prea mici".

Un astfel de model de caracter, de viata in Hristos, de stra ucire monahala, de intelepciune omeneasca si curatenie nu ar trebui sa fie acoperit sub „obrocul" tacerii nerecunoscatoare si uitarii, ci sa fie pus "in sfesnic", pentru a lumina, in vremurile noastre intunecate, calea traditiilor ortodoxe grecesti, pe care a urmat-o el insusi si care duce catre viata vesnica, unde este Hristos, "capatul oricarei doriri".

Monahul Teoclit Dionisiatul

Extras din "Staretul meu, Gavrii Dionisiatul", Ed. Sophia

http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-gavriil-dionisiatul-141750.html