Nenorocirea unor creştini li se trage de-acolo de unde le lipseşte nădejdea.. ( Sfântul Ioan de Kronstadt )

Nenorocirea unor creştini li se trage de-acolo de unde le lipseşte nădejdea. Simte omul că i se strânge inima, că îl cuprinde urâtul, o păcătoasă lehamite. Ce să facă dacã nu are în inimă nădejde creştină? Caută mijloace nefireşti de a scăpa de strâmtorarea inimii şi de lehamite în distracţii ucigătoare de suflet, nu se gândește să vină la Hristos "al cărui jug este bun și nu apasă inima, iar povara ușoară", (cf. Matei 11, 30), nici la rugãciune şi căință de pácate, nici la cuvântul lui Dumnezeu, „de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptățirea celor întru dreptate“ (2 Timotei 3, 16; Cf. Romani 15, 4).

De cele mai multe ori aşa se întâmplă. De aici nevoia unor oameni de a merge la teatru. de a căuta alte multe distracţii. Recurg şi la sinucidere. Nădejdea când prinde putere în sufletul rugătorului îl poate ajuta mult ca să dobândească o experiență în a ști cum să ceară. Cel ce se scrutează atent pe sine îşi dã seama în ce constă aceastã experienţă.

Sfântul Ioan de Kronstadt