Chiar dacă am vrea să ştim totul, trebuie să ne ferim de controlul total al vieţii religioase a copilului. Să nu urmărim cum se roagă, cum se închină, dacă se clatină de pe un picior pe altul sau dacă spune la spovedanie toate păcatele. Nu trebuie să-l tot întrebăm unde a ieşit în timpul slujbei sau ce a făcut. În această perioadă, ceea ce putem face noi este să nu-l deranjăm.
Următoarea etapă este aceea a adolescenţei, când părinţii trebuie să-l lase pe copil şi de unul singur. În cadrul educaţiei creştine, această etapă din viaţă este una foarte importantă, căci dacă până acum credinţa copiilor se datora, în principal, credinţei noastre sau a unor oameni cu autoritate (preotul, naşii, prietenii mai mari), de acum încolo ei trebuie să dobândească credinţa lor proprie.
Acum copilul începe să creadă nu pentru că aşa spun părinţii sau preotul, ci pentru că înţelege cele spuse în Crez şi poate zice conştient: „cred”, nu doar „noi credem”, aşa cum noi toţi spunem „cred”, deşi la Liturghie cântăm aceasta împreună.
Această observaţie generală se poate aplica şi cu referire la comportamentul în biserică al părinţilor cu copii care au crescut deja. Chiar dacă am vrea să ştim totul, trebuie să ne ferim de controlul total al vieţii religioase a copilului. Să nu urmărim cum se roagă, cum se închină, dacă se clatină de pe un picior pe altul sau dacă spune la spovedanie toate păcatele. Nu trebuie să-l tot întrebăm unde a ieşit în timpul slujbei sau ce a făcut. În această perioadă, ceea ce putem face noi este să nu-l deranjăm.
Mai târziu, când copilul devine matur, să dea Domnul ca noi să putem merge împreună la aceeaşi parohie, pentru a ne împărtăşi. Dacă se va întâmpla totuşi să mergem la biserici diferite, tot nu va fi niciun motiv de supărare. Trebuie să ne supărăm doar atunci când copilul nostru va fi în afara Bisericii.
(Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 212-213)
http://www.doxologia.ro/familie/cresterea-copiilor/sa-ne-ferim-de-controlul-total-al-vietii-religioase-adolescentului
După cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa si aceştia în Noi să fie una... Eu întru ei, şi Tu întru Mine.” Iată ce lanţ de aur ne leagă cu dumnezeirea! Am căzut noi – S-a sculat Mijlocitorul Care este una cu Dumnezeu-Tatăl, şi a devenit una cu noi. Făcându-ne una cu El, ne unim cu El şi, prin El, cu Dumnezeu-Tatăl. Slavă nemărginitei Tale milostiviri faţă de noi, Dumnezeule în trei Ipostasuri, Care bine ai voit să rânduiesti pentru noi o cale atât de luminoasă spre îndumnezeire!
La mare înălţime ne ridică Domnul! Aşadar, nu lepăda această binefacere, mărturiseşte mila Lui şi laudă-I bunătatea cea negrăită! Lepădând această înălţime, socoți că te smereşti, însă de fapt dovedeşti o grosolană nerecunoştinţă şi nepăsare faţă de înaltul dar. Să ştii că nu este cale de mijloc: sau totul, sau nimic. Nu vrei această înălţime: vei rămâne într-o amară josnicie, vremelnică, precum şi veşnică.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2011, p. 49)
http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/sa-nu-refuzam-binefacerile-pe-care-ni-le-trimite-domnul
Un monah athonit care îl cerceta de multe ori pe Starețul Paisie, de curând mi-a povestit o împrejurare folositoare de suflet, la care a fost martor ocular.
Odată un pictor l-a vizitat pe Starețul Paisie la chilia sa.
Starețul, cu umorul său original și educativ ce-l caracteriza, l-a întrebat:
– Fiule, îmi vei putea zugrăvi un tablou cu un subiect pe care ți-l voi spune? Vreau să mi-l pun în chilie.
– Gheronda, cu multă bucurie, i-a răspuns pictorul foarte încântat. Aceasta este meseria mea. Ce vreți să cuprindă tabloul pe care îl doriți?
– Poți picta câțiva munți?
– Foarte ușor, a răspuns pictorul.
– Poți picta și câțiva copaci de care-ți voi spune eu?
– Desigur, Gheronda.
După ce Starețul i-a spus și alte câteva lucruri pe care voia să le aibă tabloul, la sfârșit l-a întrebat:
– Poți zugrăvi și o cișmea din care să curgă apă?
– Bine, Gheronda, dar acest lucru nu este deloc greu pentru mine, a răspuns cu simplitate pictorul.
Atunci Starețul l-a întrebat:
– Dar din cișmeaua care va fi zugrăvită pe tablou, va putea cineva să bea apă și să-și potolească setea?
– Nu, Gheronda, a răspuns pictorul.
– Iată, atât de mult diferă lucrurile oamenilor de lucrurile lui Dumnezeu! i-a spus Starețul. Deci, dacă cineva nu-și poate potoli setea cu apa unei cișmele zugrăvite, cu atât mai mult nu-și poate potoli setea din lucrurile oamenilor. Existența omenească însetează cu adevărat numai de lucrurile lui Dumnezeu, Care ne dăruiește „apa cea vie”.
Aceste cuvinte înțelepte răspândesc mireasma Duhului Sfânt! Așadar, să ne întoarcem și noi la cuvintele Bătrânilor, pentru ca sufletul nostru să-și potolească setea în această epocă a noastră „fără de apă”.
http://www.marturieathonita.ro/staretul-paisie-si-tabloul-pictat/#more-1590
- Cum să nu? Asta e altceva, că stie. Dar El face orice ca tu să te mântuiesti. Asta e altceva că stie. Dumnezeu ne-a lăsat vointă liberă. Nu merge preconceput: "Ăsta se mântuieste, acestia nu se mântuiesc, că vreau Eu asa!" Noi avem vointă liberă. lisus Hristos stia că luda o să-L trădeze. Si pentru asta, că era iubitor de argint, i-a dat punga, să-1 linistească, să-1 scape de gândul ăsta de a avea. Că bogătia nenorocită 1-a facut să-L vândă. Dar Mântuitorul căuta să-1 scape, să-1 usureze. însă, a biruit mai mult diavolul, decât Mântuitorul, pe care, de fapt, L-a trădat, căci au stat alături, au mâncat împreună.
Dumnezeu nu are predestinatie. Nu există predestinatie. El vrea să se mântuiască toată lumea. Că stie dinainte ce se va întâmpla, asta-i altceva. Si face orice ca tu să nu cazi în ispite. Dar te-a orientat si pe tine. Ti-a dat minte, ti-a dat întelepciune, ti-a dat cutare. Dacă esti într-o încurcătură, te duci si-L întrebi. Va să zică, cunoaste o conduită a mersului vietii noastre. Cunoaste, dar nu e vinovat El de pierderea vietii noastre. Că dacă n-ar fi vointa liberă, noi n-am avea nici un merit. Să avem meritul că de asta ne-a lăsat vointa liberă, ca să avem si noi meritul mântuirii noastre. Bineînteles că cu faptele noastre nu ne putem mântui. Dar faptul că vrem să ne mântuim si luptăm aici, ne ajută harul lui Dumnezeu: Dai vointă, iei putere. Dar dai vointă?
Din punct de vedere al unei intuitii de mare finete, dacă te găseste moartea, bunăoară, într-o preocupare de virtute, frumoasă, în aceea te vei mântui, bineînteles, si în toată vesnicia ta vei evolua în sensul în care ai murit.
Parintele Arsenie Papacioc
- Problema s-a discutat. Trebuie să fii un bun crestin. E discutată chestiunea. Adică să-1 educi, să fie educat crestineste. A iesit o fetită de aici, înaintea voastră, cu o doamnă mai tânără. Eu am întrebat-o dacă e măritată, căci părea prea tânără. Si mi-a spus: "Părinte, am 7 copii". Am întrebat-o despre avort. Si a pus problema serios si mi-a plăcut de ea. Avortul este unul dintre cele mai mari păcate. Pentru că copilul acela e autonom, nu are voie mama să dispună de viata lui. A ales Dumnezeu ca loc de formare a pruncului pântecele mamei. Ar putea cineva să-mi spună un loc mai bun ca pântecele de mamă? E o iubire si o jertfa uriasă.
Lupoaicele, când întâlnesc copii de om, îi alăptează. Si mamele lor îi ucid?! Asa este. Fiarele acestea tin la puii lor cumplit, pe viată si pe moarte. Am văzut o luptă între câinii de la o stână, de unde eram eu, de la o mânăstire si o lupoaică cu doi pui. Si eu, când am văzut că-i acolo o bătălie, m-am dus spre tufisul acela, în pădure, si, cu cât mă apropiam eu, cu atât mai multă îndrăzneală aveau câinii asupra ei. Eu îi strigam: "Sunt de partea ta! Nu te speria, sunt de partea ta!" Ea, însă, văzând primejdia, că mă apropiam eu, săraca, a luat un pui în gură si a fugit. Si unul 1-am luat eu. Si am văzut ce iubire de mamă! Ce jertfa nemaipomenită!. Orice animal, pentru orice fel de pui, chiar si chior, schiop, se luptă pe viată si pe moarte.
Deci, este un foarte mare păcat avortul. Să atragem atentia, ca duhovnici, părintilor că au o canonisire nitel mai mare. Oprire de la împărtăsit ani de zile, cu canon. N-am exagerat, dar n-am putut nici trece peste asta. Si atunci, copilul ăsta, vedeti, nu face decât ceea ce faci tu: nu miscă decât după cum vede miscarea ta. Nici unul din părinti nu-1 învată pe copil să vorbească. Si totusi, copilul, după doi-trei ani, începe să vorbească. De ce? Pentru că te aude pe tine. Dar si face ceea ce faci tu. El ia tot ceea ce faci tu. Si atunci, ia fiecare miscare si fiecare cuvânt.
Deci trebuie să fii controlat întotdeauna, când este vorba de viata si educatia copiilor tăi. Să nu fie desfrâu, betii, certuri, cutare. Acestea toate si nepotrivirile au distrus familiile. Pentru că a avut dreptate Sfântul loan Scărarul când a spus că raportul între dreptate si pace este de 2 la 8. Adică pacea e de patru ori mai mare decât dreptatea. Aplică principiul ăsta aici: "Lasă, domnule, o să plătesti totul!... Lasă, că vedem noi cine a avut dreptate." Dar de ce neapărat trebuie să-ti faci dreptate când n-ajungi decât la o satisfactie drăcească, animalică?
Cresterea copiilor este, de fapt, asa cum vorbeam, cresterea frătiilor voastre cu frica de Dumnezeu. Cu orice chip trebuie băgată ideea de Dumnezeu în sufletele copiilor. Si pe urmă cizelati cu adevărul de credintă, asa cum 1-a propovăduit Mântuitorul, cu traditia Bisericii, cu toate. Si cu iubire, mai ales.
Copiii, mai ales, nu cresc ciuntiti dacă nu există ceartă sau indiferentă între sot si sotie. Armonie, pace crestină trebuie. Pentru că, dacă m-ar întreba cineva să-i spun, într-un singur cuvânt, ce înseamnă "cultură", i-as spune: "Armonie, domnule!" Dacă m-ar întreba cineva să-i spun într-un singur cuvânt ce e Biblia, i-as spune: "Armonie, domnule!" E adevărat! Ca să fiu armonios, trebuie să renunt la cutare, trebuie să renunt la cutare. Să fiu pe o pozitie de iubire si jertfă continuă.
Parintele Arsenie Papacioc
- Locul de-a dreapta si de-a stanga Preasfintei Treimi este cuiva predestinat ?
- Nu ! Mantuitorul zice : A sedea de-a dreapta Mea sau de-a stanga Mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit. Aceste doua locuri sunt randuite Maicii Domnului si Sfantului Ioan Botezatorul de catre Tatal. Cine este Ioan Botezatorul ? Cel mai mare om nascut din femeie. Iar Maica Domnului cine este ? Ce spune psalmul 44 ? De fata a stat Imparateasa, de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si preainfrumusetata.
Daca a nascut pe Fiul lui Dumnezeu din Duhul Sfant, a fost " camara Duhului Sfant ", l-a purtat in pantece si L-a alaptat. Cine poate fi mai mare decat ea ? Ea este Imparatteasa Duhului Sfant, Imparatetasa Heruvimilor si a Serafimilor ! Toti sectarii si paganii, in ziua judecatii vor vedea ei atunci cine este Maica Domnului, cand va straluci peste ceata Heruvimilor. Vai de capul lor ! Ii va duce satana in focul gheenei impreuna cu el si cu toti diavolii, care au hulit pe Maica Domnului !
Vedeti ca Hristos era pe Cruce rastignit si scuipat si biciuit, insa nici atunci n-a uitat pe Maica Domnului. O arata Sfantul Ioan Evanghelistul, zicand : Fiule, iata mama ta ! Adica, ia-o in primire ! Si a luat-o. Si catre ea zice : Mama, iata fiul tau ! A dat-o in stapanirea celui mai cinstit apostol si a mai trait 15 ani pana la mutarea ei la cer.
- Unii sectanti spun ca Ioan era intr-adevar fiul Maicii Domnului.
- Nu este adevarat ! Sfantul Ioan evanghelistul era fiul lui Zevedei. Era cel mai tanar ucenic al Domnului nostru Iisus Hristos. Nu i-a aratat-o in Evanghelie ? Ioan si Iacov erau fiii lui Zevedei, nu ai Maicii Domnului ! Ca Maica Domnului, n-a mai avut copii. Ce zice Scriptura : Si n-a cunoscut-o pe ea, pana cand n-a nascut pe Cel intai nascut.
Cuvantul " pana cand " inseamna vesnicie. Intoarce-Te, Doamne, pana cand ..., sau Iata, Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacului. Ce ? Dupa sfarsitul veacului nu mai e Hristos cu ei ? Si Mica, fata lui Saul, zice : N-a nascut copil pana n-a murit. dar ce ? A nascut dupa ce a murit ? Cuvantul " pana cand " inseamna vesnicie. Nu ca a cunoscut-o candva alt barbat inainte ca sa mai nasca.
- Parinte, in Apocalipsa spune de pecetea lui Antihrist, 666, care este puterea lui Antihrist.
- Frate, tu crezi ca se ia asa dupa slova, 666 ?
Acesti trei de sase simbolizeaza trei patimi cumplite care vor stapani lumea in vremea din urma, si anume :
I. Pofta fara de minte, adica desfrau si betie cum n-a mai fost niciodata pe pamant.
II. Inchipuire pripita sau imaginatie pripita, care duce la secte, dezbinari de tot felul, boli sufletesti, vrajitorie, deznadejde si sinucidere;
III. Si al treilea sase inseamna manie fara judecata, adica ura intre oameni, razboaie, razbunare, crime de tot felul, cearta si tulburare intre crestini, intre parinti si copii, asa cum scrie la Sfanta Evanghelie.
Toate aceste patimi, care sunt simbolizate prin cifra 666 stapanesc astazi tot pamantul, pana cand va veni sfarsitul lumii si judecata de apoi. Atunci fiecare va lua dupa faptele sale.
Pai voi ganditi ca o sa fie o pecete cu cifra 666 ? Prostii ! La Apocalipsa, daca ceri tu 666, eu iti cer tie " jivina gandita " si " cal galben " si " ca; roib " si " cal negru " si " cetatea care naste ". Cetatea se face fremeie si naste.
Ia sa-mi spui tu mie ce-s acelea ? Cele sapte cupe ale maniei lui Dumnezeu, cele sapte trambite, ce-s acelea ? Pai spune, mai !
Cea mai blestemata secta din lume, care ne ameninta este secta iehovistilor. Ce hule grele aduc ei impotriva Dumnezeirii ! Ei nu cred in Hristos. Este o secta politica iudaica, care lupta impotriva Crestinismului si incearca sa atace dogma Preasfintei Treimi, caci despart pe Tatal de Fiul si de Sfantul Duh.
A fost vreodata Tatal fara Cuvant ? Hristos este cuvantul Tatalui. A fost vreodata Tatal fara Duh ? Ce spune in Psalmul 12 ? Cu cuvantul Domnului cerurile s-au intarit si cu Duhul gurii Lui toata puterea lor. A fost vreodata Tatal fara Cuvant sau fara Duh ?
N-ai vazut la facerea omului ? Sa facem om dup achipul si asemanarea noastra. Cu cine se sfatuia tatal, daca nu era Fiul si Duhul Sfant ? N-ai vazut la amestecarea limbilor : Sa ne pogoram, sa le amestecam limbile. Sfanta Treime de la inceput se descopera in cele mai tainice Scripturi.
Deci raul din draci acesta este : pofta fara minte, inchipuire pripita si manie fara judecata. Asta inseamna 666 !
" Si va veni o secta la sfarsitul lumii, zice Sfantul Andrei, care nu va face cruce si le va pune Antihrist pecetea pe mana dreapta si n-o vor ridica la frunte; ca fruntea este partea rationala a sufletului, adica mintea ".
Am avut mai demult cateva femei baptiste tocmai de la Abrud-Alba. Doua au facut cruce. De 30 de ani erau baptiste.
Una a zis :
- Parinte nu fac cruce !
- Fa cruce ! ii spun.
- Nu fac, nu pot ridica mana in sus !
- Ti-a pus diavolul pecetea, de aceea n-o mai ridici ! Fa cruce femeie si vei vedea puterea lui Dumnezeu 1
- Nu, ca nu pot ridica mana !
Si eu ii iau mana dreapta si-i fac cruce de trei ori pe fata.
- Valeu ! Valeu ! Acum am putut-o ridica !
Asa a fugit de la dansa diavolul care o stapanea.
- Vai, tare ma simt usoara !
- Da ! Acum s-a dus dracul de pe mana ta !
Apoi am marturisit-o si s-a intors din nou la Biserica. Vedeti puterea Sfineti Cruci ?
- Un patriarh ortodox poate fi schimbat si in ce conditii ?
- Numai Sfantul Sinod poate schimba un patriarh sau un episcop, daca are abateri grave dogmatice si canonice si daca este grav bolnav si cere demisia.
- Ce sa facem cu Sfanta Anafora care este veche si nu se poate manca ?
- Sfanta Anafora veche, daca n-aia vut grija de ea si n-ai mancat-o si a mucegait sau au mancat-o soarecii, ca se intampla si de acestea, o dai pe apa curgatoare sau o ingropi in pamant la loc curat. Sa n-o dai pe foc, ca este pacat. La fel si cu icoanele vechi si degradate, nu ai voie sa le arzi in foc, Cel mai bine este sa le duci la biserica.
- Este bine sa cante crestinii din instrumente muzicale, sau nu ?
- Cel mai bun organ de a canta lui Dumnezeu este gura si inima omului. Asa este in Biserica Rasaritului. La catolici se canta din orga; dar aceea este distractie si are nota de teatru. Nu ne ducem sa ne distram la biserica, caci orga te risipeste cu mintea in alta parte. Trebuie sa cant din inima mea, ca auzi ce spune : Racnit-am din suspinarea inimii mele. Gura noastra sa laude pe Dumnezeu, ca zice Psalmistul : Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea pururea lauda Lui in gura mea. Iata cum trebuie sa lauzi pe Dumnezeu. Nu cu orga si chitara.
- Daca esti certat cu cineva si vorbesti cu el, dar el totusi nu vrea sa raspunda, ce trebuie sa facem in acest caz ?
- Daca a intrat diavolul atat de tare in inima lui si nu te iarta, oricine ar fi - cumatru, cuscru, sora, frate -, trebuie sa-i zici de trei ori : " Iarta-ma, frate, pe mine pacatosul si Dumnezeu sa te ierte !"
- Dar daca dupa aceasta tot te uraste si nu te iarta ?
- Daca iti ceri iertare de trei ori si nu te iarta, pacatul ramane asupra lui. Dar tu sa-ti faci datoria si pana de trei ori sa-ti ceri iertare. Daca nu te iarta, ramane greutatea asupra lui si tu roaga-te pentru el si urmeaza sfatul preotului tau.
- Copiii care sunt avortati au suflet ?
- Au ! Cum sa nu aiba ?
- Dintr-a cata zi au ei suflet ?
- Din clipa zamislirii.
- Din acel moment au suflet ?
- Da. Nu spune proorocul Ieremia : Doamne, Tu zidesti duhul omului intru zamislire.
- Pai, inseamna ca sunt numai suflet, parinte.
- Samanta barbatului si a femeii este vie. Si atunci in clipa impreunarii s-a zidit si sufletul si trupul.
- Prea Cuvioase, ce se zideste intai la om ?
- Intai si intai se zideste sufletul si apoi trupul. Trupul ia forma dupa suflet.
- Atunci cum este cu copiii avortati ?
- Pentru un copil avortat 20 de ani n-are voie sa se impartaseasca mama lui. El este viu de cand s-a zamislit in pantecele maiciilui; de cand era cat o samanta de canepa. Daca ii faci ceva de atunci sau bei niste otravuri ca sa pierzi copilul, ucigasa de oameni esti. De ce sa nu va spun ? Cum sa tac ? Ca o sa ma intrebe Mantuitorul !
- Iertare mai este, parinte ?
- Este iertare ! Te duci si te spovedesti, faci canonul si te iarta Dumnezeu. Nu este nici un pacat neiertat. Numai pacatul nepocait si nemarturisit ramane in veci neiertat.
- Sufletele copiilor avortati unde sunt ?
- Sufletele copiilor avortati, stau intr-un loc unde nu este nici intuneric, nici lumina. Nici nu se bucura, nici nu se chinuiesc. Si ei striga la Dumnezeu " Doamne, pentru ce suntem noi lipsiti de bucuria fetei tale, caci noi nu am vazut lumina soarelui, nu am vazut frumusetile din aceasta lume si nici nu am facut vreun pacat ?" Si atunci glasul lor se ridica la Dumnezeu, iar Dumnezeu va cere sufletele lor din mana mamelor ucigase. Iar parintii, care au omorat copiii in pantece, daca fac canon, ii elibereaza pe copiii lor din aceasta stare.
- Dar care se feresc sa nu nasca copii, ce canon trebuie sa faca ?
- Care se pazesc sa nu faca copii, sunt opriti de la Sfanta Impartasanie doi ani de zile.
- O femeie bolnava de trei ani de zile si care a pierdut un copil fara voia ei, va intreaba ce sa faca ?
- Sa se duca la marturisire la preotul ei si sa-si faca canonul randuit, ca daca nu-l face in lumea aceasta, o ajunge canonul cel de dincolo.
- Daca nu-i da canon parintele ?
- Ba, sa-i dea canon. Cine a pierdut copii fara voie este oprit de la Sfintele Taine numai doi ani.
- Cum se ia aghiasma mare ?
- Aghiasma mare care se sfinteste la Boboteaza, se ia zilnic de credinciosi opt zile, pana se termina praznicul Aratarii Domnului. Numai femeile necurate nu pot sa o ia, nici barbatii care nu tin curatenie cu sotiile lor. La fel si cei care au avut ispitire prin somn n-au voie sa ia aghiasma 24 de ore.
Mai pot lua aghiasma mare, cei care s-au spovedit la duhovnic si cei care se impartasesc a doua zi.
- Ce putere au rugaciunile pentru cei adormiti ?
- Frate, ce spune Hristos : Cine va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta. Cine se leapada de voi, de Mine se leapada. Ia gandeste-te ca arhiereii si preotii toti sunt ucenicii lui Hristos si ei mijlocesc in Sfantul Altar prin rugaciuni si particele. Voi stiti ca pomelnicele acestea care vin de la popor, toate merg in Sfantul Altar si le scoatem particele, pe care le punem in Sfantul Potir langa trupul lui Hristos ? Toate aceste particele pe crae le scoatem dimineata cu Sfanta Copie la Sfanta Proscomidie si le punem pe Sfantul Disc, ele sunt numai blagoslovite. Iar dupa Sfanta Epicleza particelele, numite si miride, se pun in Sfantul Potir si asa cei pomeniti la vii si la morti se impartasesc nevazut din cele sfinte si dobandesc iertare de pacate.
Iata ce valoare mare are Sfanta Liturghie !
De aceea suntem datori sa mergem regulat la Sfanta Liturghie, ca sa ne impartasim haric de Sfintele taine, atat prin rugaciune, cat si prin sfintele particele care se scot pentru noi si se pun in Sfantul Potir.
- Cum vedeti Sfintia voastra unirea Bisericilor ?
- Fratilor, unirea Bisericii nu este lucru omenesc, ci dumnezeiesc. Nu-i puterea noastra. Iata cum vad eu : Sa punem post si rugaciune catre Dumnezeu si cand va veni Duhul Sfant sa ne gaseasca ca la Sfintii Apostoli. Ce spune la Faptele Sfintilor Apostoli cand a venit Duhul Sfant ? Si era inima celor ce au crezut una si toate erau de obste. Nu mai ziceau ca aceasta casa este a mea, haina asta este a mea ! Asta este lucrarea Duhului Sfant.
Daca va veni Duhul Sfant, cand il cerem cu post si cu rugaciune, cand va veni, la mintile tuturor arhiereilor catolici si ortodocsi va fi aceeasi gandire : " Hai sa ne unim, ca n-au fost la inceput doua Biserici, ci una singura ". Deci asta sa cerem la Dumnezeu, ca El poate face unitate de vederi intoate privintele. Noi, nu. Nu zice : Ramaneti intru Mine, ca fara de Mine nu puteti face nimic ?
Asta este. Le-am spus atunci. Da. Unitatea in credinta este un lucru. Mantuitorul a spus : Trebuie a se predica aceasta Evanghelie a Imparatiei spre marturie la toate popoarele si apoi va veni sfarsitul. Daca este spre marturie, poate sa fie si maine sfarsitul. Ca Evanghelia a auzit-o si japonezul si chinezul si indianul. Toti au auzit-o. Iar daca este vorba sa creada, sa se faca unitate de credinta, atunci numai Domnul stie.
Dar pe noi ne intereseaza asta : " Cum am sa-mi termin eu viata ?", nu cand va fi sfarsitul lumii. Ca Mantuitorul a spus : Iar despre ziua ceasul acela, nimeni nu stie; nici ingerii din cer, nici Fiul ca om, ci numai tatal Meu. Dar eu, cand imi aduc aminte de sfarsitul lumii ? " Stai, mai ! Dar eu mor maine ! Ce, daca a mai tine lumea asta o mie de ani ? Cu ce ma duc eu de aici ? Ce-am pus eu in traista ?" Ca Mantuitorul a spus : Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua nici ceasul !
Parintele Cleopa
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/17intrebari.htm
Acum, primăvara, când natura își poartă veșmântul ei cel mai frumos, desfătarea este negrăită, atunci când este însoțită de o stare duhovnicească bună. Cu adevărat, „toate întru înțelepciune” le-a făcut Dumnezeu! Sufletul nu se satură să contempleze frumusețea naturii. O, de-ar urca mintea mai presus de acest glob pământesc, la Ierusalimul cel de sus, la bunătățile stătătoare ale Raiului. Atunci mintea cea învechită și pământească își încetează lucrarea.
Dacă aici, în surghiun, în pământul plângerii și al blestemului, a dat Dumnezeu o astfel de desfătare de frumusețe, cum să fie, oare, cea de acolo unde locuiește Dumnezeu? Cu adevărat, „nu sunt vrednice pătimirile vremii de acum de slava ce ni se va descoperi” .
Îndumnezeire, fiul meu, în Ceruri; acolo Domnul Dumnezeu a șters toată lacrima și întristarea și durerea și suspinul. Căci acolo este petrecere îngerească, iar lucrarea este aceea de a înălța imne și cântări duhovnicești.
Acolo este odihnă veșnică! Întru bucurie cu Părintele nostru Dumnezeu, Care ne așteaptă să devenim pregătiți pentru a ne chema pentru totdeauna lângă El. Acolo fiecare suflet va trăi într-un abis de dragoste, de dulceață și bucurie, de uimire și extaz.
2. Va veni vremea, ziua, clipa când se vor închide acești ochi și se vor deschide cei ai sufletului. Atunci vom vedea o lume nouă, o nouă existență, o creație nouă, o viață nouă ce nu are sfârșit. Numele ei este „nemurire fără de sfârșit”. Marea noastră Patrie este acolo sus, nestricăcioasă, veșnică, Ierusalimul cel de sus, maica celor întâi-născuți, acolo se vor sălășlui sufletele celor mântuiți, ce au fost curățite de întinăciune de Sângele Mielului fără de răutate.
Cine poate arăta prin cuvânt sau în scris bucuria, veselia, fericirea acelor suflete mântuite? Fericiți sunt cei mor întru Domnul, căci pe aceștia îi așteaptă bogăția bunătății lui Dumnezeu. Fericit este cel care va câștiga biletul pentru sărbătoarea cea de sus, căci pe aceștia îi așteaptă bogăție neîmpuținată și slavă, așa cum Însuși Dumnezeu a spus: „Εu am zis: fii ai Celui Preaînalt, fii ai lui Dumnezeu sunteți, moștenitori ai lui Dumnezeu, împreună-moștenitori cu Hristos”.
Domnul, înainte de Patimă, a rugat pe Părintele Ceresc pentru Ucenici Săi și pentru cei care vor crede prin ei: „Părinte, voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat; ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii” .
Cât de mare este dragostea lui Iisus pentru noi! A luat firea omenească și a fost spânzurat pe Cruce, dăruindu-ne slobozirea și iertarea datoriei față de Părintele Său cel ceresc; și, ca un frate al nostru preaiubit, ne învrednicește de împreună-moștenirea nesfârșitei bogății a Părintelui Său ceresc.
O, dragoste negrăită către noi! O, împietrirea noastră către El! O, nemulțumirea mea către Binefăcătorul meu! Dumnezeule, Dumnezeul meu, fie-Ți milă de mine și nu mă osândi după faptele mele!
3. Fie ca așa cum Dumnezeu ne-a unit duhovnicește cu legături nedezlegate, tot astfel să ne învrednicească și în Împărăția Sa cea cerească să fim asemenea, ca să fim părtași la Masa duhovnicească a dumnezeieștilor Sale bunătăți, desfătându-ne și uniți fiind cu Părintele ceresc, acolo unde sunt dumnezeieștile Lui izvoare, cele pururea curgătoare. O, ce menire mare avem! O, roadă îmbelșugată a necazurilor trecătoare!
Fiii lui Dumnezeu cu veșminte cerești; strălucite se vor vedea semnele dumnezeiești pe chipurile lor; vor intra în moștenirea părintească, întru odihna cea veșnică.
Vor cutreiera acele dumnezeiești lăcașuri și văzând acea nesfârșită bogăție, vor fi răpiți în extaz, fără să-și dea seama că trec veacuri întregi. O, ce menire mare pentru om!
Dar o imagine plină de întristare înnegrește această contemplație bună; și aceasta este în primul rând că eu nu voi fi părtaș la toată această preaslăvită fericire, care acum este contemplație, apoi va deveni realitate; iar în al doilea rând că oameniinu sunt conștienți de această mare menire . De aceea neștiința naște moartea cea duhovnicească.
Păcatul a fost nimicirea dintru început a fericirii paradisiace a omului și tot acesta își continuă lucrarea lui distrugătoare până acum. Vai nouă! Iadul ne stăpânește.
O, Dumnezeul meu, Domnul Savaot, luminează întunericul inimilor noastre, ca să Te vedem pe Tine, Lumina cea adevărată, care luminează și veselește inimile prietenilor Tăi. Luminează-ne pe noi, ca să Te urmăm până vom ajunge la odihna cea veșnică. Amin.
4. Toate vor trece și întru nimic se vor preface, pe când lucrarea făcută pentru Dumnezeu va rămâne împreună cu sufletul lucrătorului, ca să dobândească din ea viața veșnică.
Fericiți sunt filosofii duhovnicești ai lui Dumnezeu, care dau vremelnic și învistieresc veșnic, pentru ca, atunci când vor pleca, să găsească în „banca” lui Dumnezeu vistieriile lor cu dobândă. Fericiți cei care își curăță inimile de neghinele păcatului, sădind sămânța cea bună, căci va veni vreme bine primită, când vor secera spicele vieții celei veșnice. Fericiți sunt cei ce seamănă cu lacrimi și cu post duhovnicesc, adică flămânzind pururea și însetând de faptele cele bune, căci aceștia vor secera bucurie veșnică.
Fragment din Povețe părintești, ale Starețului Efrem Filotheitul.
http://www.marturieathonita.ro/despre-mantuirea-sufletului-si-rai/#more-1596
