Oare câti dintre crestinii de azi nu se îndoiesc în credinta în Dumnezeu? Câti nu caută dovezi si zic: "Nu cred până nu văd!" Câti nu caută să pipăie rănile si coasta Mântuitorului, căutând dovezi ale existentei lui Dumnezeu. Credinta vine din auz, iar nu din pipăire si vedere.
Câti dintre crestinii botezati nu zic: "Aici este raiul si iadul! Aici pe pământ este totul!" Si nici când se văd bolnavi, în fata primejdiei, a sărăciei, a mortii si nici măcar la bătrânete nu se întorc la Dumnezeu ca să plângă cu amar ca Petru, viata lor din tinerete, cheltuită în desfrânări, în răutăti si în necredintă. Putini sunt cei ce se pocăiesc de păcate la bătrânete. Cei mai multi mor asa cum au trăit, în îndoială, necredintă si nepocăintă, spre a lor vesnică osândă.
Cu adevărat mare este credinta în Dumnezeu, însotită de fapte bune! Dar cei ce zac în îndoială, cad din dreapta credintă apostolică în tot felul de secte si grupări religioase. Multi din cei îndoielnici se smintesc de Biserica întemeiată de Însusi Hristos; se smintesc de Maica Domnului, de Sfânta Cruce, de sfintele icoane si de preoti; se smintesc de sfinti si de cinstea dată lor. Se smintesc de Tainele întemeiate de Hristos, de învătăturile Sfintei Scripturi, pe care o răstălmăcesc după mintea lor, spre a lor osândă si amăgirea multora.
Să stăm dar neclintiti în dreapta credintă si să ne bucurăm că suntem fii ai Bisericii lui Hristos de două mii de ani. Necredinciosii se leapădă si caută să vadă pe Dumnezeu cu ochi trupesti; îndoielnicii vor să pipăie rănile Domnului; cei slabi în credintă caută minuni; sectele părăsesc Biserica, răstălmăcesc dogmele credintei si vestesc altă Evanghelie; cei robiti de patimi amână pocăinta, iar noi, fiii învierii si fiii lui Dumnezeu după har, să-I rămânem credinciosi până la sfârsit, stiind că cel ce va răbda toate până la sfârsit, acela se va mântui. Amin.
Părintele Cleopa
„Cu un bănuţ dăruit poţi cumpăra cerul, nu fiindcă cerul ar fi atât de ieftin, ci fiindcă Dumnezeu este atât de plin de iubire. Dacă nu ai nici acel bănuţ, atunci dă măcar un pahar cu apă rece.”
Sfântul Ioan Gură de Aur
Dacă vrem aceasta şi-L urmăm, vedem că această viaţă cu Hristos este bucurie, fie şi în mijlocul greutăţilor. Precum spune Apostolul Pavel: Mă bucur în pătimirile mele. Aceasta este religia noastră, acolo trebuie să ajungem. Nu sunt atât rânduielile, cât faptul de a trăi cu Hristos. Când izbândeşti asta, ce altceva vrei? Ai câştigat totul. Îl trăieşti pe Hristos, iar Hristos trăieşte înlăuntrul tău. Pe urmă toate sunt mai uşoare - ascultarea, smerenia, pacea..."
Sfântul Porfirie Kavsokalivitul
Suferintele lumii sunt fara sfarsit. O descompunere generala, pe familii, si mici si mari. In fiecare zi inima mea mi se toaca. Cele mai multe case sunt pline de suparari, de neliniste, de stres. Numai in casele care traiesc dupa Dumnezeu oamenii sunt bine. In celelalte, divorturi, unii falimentari, altii bolnavi, unii accidentati, altii cu psiho-medicamente, cu droguri! Mai mult sau mai putin cu totii, sarmanii, au o durere. Mai ales acum, nu au de lucru; datorii de aici, suferinte de dincolo, ii trag bancile, ii scot din case, cu gramada si nu pentru o zi sau pentru doua. Sau daca un copil sau doi dintr-o astfel de familie sunt sanatosi, se imbolnavesc din pricina acestei situatii. Multe familii de acestea daca ar avea lipsa de grija a monahilor, ar petrece cel mai bun Paste!
Sfântul Paisie Aghioritul
Nu trebuie sa ne asumam nevointe ascetice dincolo de puterile noastre, ci sa incercam sa ne facem trupul prieten credincios si vrednic de practicarea virtutilor. Trebuie sa mergem pe calea de mijloc. Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre sufletesti si sa avem rabdare fata de defectele noastre, asa cum avem fata de defectele altora. Dar nu trebuie sa trandavim, ci trebuie sa ne silim spre imbunatatirea firii noastre.
Sfântul Serafim de Sarov
Un creștin trebuie să fie politicos tuturor. Cuvintele și faptele lui să răsuflare cu harul Duhului Sfânt, care locuiește în sufletul său, astfel că, în felul acesta s-ar putea să slăvească numele lui Dumnezeu. Cel care reglementează toate discursul său reglementează, de asemenea, toate acțiunile sale. Cel care veghează asupra cuvintelor pe care urmează spune, de asemenea veghează asupra faptelor pe care intenționează să facă și el niciodată nu iese din limitele comportamentului bun și binevoitor. Discursul grațios al unui creștin se caracterizează prin delicateness și politețe. Acest fapt, născut din iubire, produce pace și bucurie. Pe de altă parte, mitocănie dă naștere la ură, dușmănie, necazuri, competitivitate, dezordine și războaie.
Sfântul Nectarie din Eghina
În judecata finală, starea fiecărei persoane va fi dezvăluit într-o clipă, și fiecare persoană pe cont propriu va proceda unde aparține. Fiecare persoană va recunoaște, ca și în cazul în care pe un ecran de televiziune, propria nemernicie, precum și starea spirituală a altora. El însuși se va reflecta asupra celuilalt, și el va pleca capul, și trece la locul unde aparține. De exemplu, o noră care stătea confortabil cu picioarele încrucișate în fața mamei-in-law ei, care, cu un picior rupt a avut grijă de nepot, nu va fi în măsură să spună: "Hristos meu, de ce te pune mama mea-în-lege în Paradis, fără a include pe mine? ", pentru că scena va veni în fața ei să o condamne. Ea va aminti pe mama-soacră ei, care stătea cu piciorul rupt, în scopul de a avea grijă de ea și nepot ea va fi prea rușine să meargă în Paradis - dar nu va mai fi loc pentru ea acolo, oricum.
Sau, pentru a cita un alt exemplu, monahii se va vedea dificultățile, necazurile oamenilor din lume, și modul în care acestea le confruntă; iar în cazul în care nu au trăit în mod corespunzător ca monastici, ei vor coborî capul și se continuă pe cont propriu în locul în care îi aparțin. Acolo, călugărițe care nu au fost pe placul lui Dumnezeu se va vedea mame eroice care nu au luat jurămintele și nici nu au avut binecuvântările și oportunitățile pe care le, maicile, au avut. Ei vor vedea cum sa luptat acele mame, precum și înălțimile spirituale au atins, în timp ce ei, maicile, care cu lucruri mărunte preocupați și de ei înșiși, chinuită vor fi rușine! Acestea sunt gândurile mele cu privire la modul de realizare a Judecatii de Apoi. Cu alte cuvinte, Hristos nu va spune: "Ai venit aici; Ce-ai făcut "Nici nu va spune El," Tu du-te în iad; te duci în Paradis. "Mai degrabă, fiecare persoană se va compara cu ceilalți și de a trece la locul potrivit.
Sfântul Paisie Aghioritul
