Sărbători cu bucurie! ( Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu )

Acum când clinchetul clopoţeilor presară colinde peste ramurile brazilor şi peste sufletele noastre, întregind atmosfera sărbătorilor Crăciunului, să ne bucurăm de vestea Naşterii Mântuitorului nostru cântând împreună cu cetele îngereşti: “Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.”
Vă doresc să petreceţi cu pace şi bucurie aceste preacinstite zile de prăznuire, iar Noul An să vă aducă roade duhovniceşti cât mai îndelungate şi împlinirea celor nădăjduite.
Să avem parte de un sfârşit de an binecuvântat de Dumnezeu cu înţelegere între oameni, cu pace în ţară şi în lume! Bucurie sfântă!
Sărbători fericite ! La mulți, buni și frumoși ani!

Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu

Părintele Cleopa spune o poveste adevarata

Un preot, mergând pe strada, întâlneste un copilas, ca de cinci-sase ani, cu picioarele crapate de glod, parul încâlcit în cap, zoios, nespalat, cu mâinile crapate, si-l întreaba:
- Mai copile, de unde vii tu?
- Din iad vin!
Preotul s-a minunat de copilul acesta.
- Cum îl cheama pe tatal tau?
- Satana!
- Dar pe mama ta?
- Aripa satanei!
- Dar frati si surori ai?
- Da.
- Cum îi cheama?
- Diavoli.
Si atunci preotul a spus:
- Unde stai, copile?
- Hai, ca eu stiu unde!
Si a mers cu preotul. Si în marginea satului îi arata o casuta stricata, veche si o ograda cu gardurile rupte. Preotul ia copilasul de mâna si intra acolo. Aude sfadindu-se în casa tatal cu mama sa.
Barbatul o înjura pe femeie groaznic, iar femeia îi spunea: "Du-te de-aici, satano!" Barbatul zicea: "Tu esti aripa satanei!" Au trecut niste copii pe acolo: "Treci, drace, de-aici!" Dar femeia striga pe urma: "Vai de mine, casa asta este iad!"
Preotul a auzit de afara. Si atunci si-a dat seama de ce spune copilul ca vine din iad. El nu stia cum sa spuna. A auzit pe mama-sa ca este iad în casa ei; ca pe tatal sau îl cheama satana si pe mama-sa, aripa satanei, si pe fratii lui îi cheama diavoli. Asa auzea graind în casa.
Dar stiti voi de ce se face casa iad? Unde nu-i post, unde nu-i rugaciune de dimineata si de seara, unde nu-i viata curata, unde nu merg oamenii la biserica, unde se apuca si beau de dimineata, fumeaza si înjura, casa aceea se face cu adevarat iad. Si diavolul vine acolo si apoi, vai de zilele care le mai traieste omul pe pamânt!
Toata ziua înjuraturi, toata ziua batai, toata ziua suferinta. A intrat diavolul! Diavolul aduce ura, sfada, mânie, iutime, ocara, blestem, înjuraturi, batai, morti, betii, desfrâuri. Asa! Unde a intrat el, distruge. Casa o face iad!
Iar unde oamenii se scoala dimineata si se închina lui Dumnezeu si merg la lucru cu rugaciunea în minte si postesc sfintele posturi de peste an, si fac milostenie si citesc sfintele carti, si rabda scârbele si necazurile cu bucurie, acolo este si binecuvântarea lui Dumnezeu si toate se rânduiesc dupa iconomia Lui pentru folosul sufletului si pentru mântuirea noastra.

Părintele Cleopa

Dacă magii ştiau locul naşterii ( Sfântul Ioan Gură de Aur )

Dar de ce mai aveau nevoie de stea de vreme ce cunoşteau locul naşterii?

Ca să le fie arătat şi Pruncul. Asta n-o ştiau! Casa nu era mare; iar Mama Pruncului era lipsită de strălucire şi necunoscută. Trebuia, deci, ca steaua să-i ducă chiar la locul unde S-a născut. De aceea, îndată ce-au ieşit din Ierusalim s-a arătat steaua şi nu s-a oprit înainte de a ajunge la ieslea naşterii. Minunea a urmat minunii.

Amândouă erau pline de minune: şi închinarea magilor şi mergerea stelei înaintea lor; erau îndestulătoare să atragă chiar pe cei cu totul împietriţi la suflet. Dacă magii ar fi spus că au auzit de naşterea Pruncului din gura profeţilor sau că îngerii au vorbit cu ei îndeosebi, n-ar fi fost crezuţi; dar aşa, steaua arătată pe cer a închis gura tuturor, chiar a celor mai neruşinaţi.

Mai mult: cînd steaua a ajuns deasupra Pruncului, steaua s-a oprit. Iar ca o stea, cînd să se ascundă, cînd să se arate şi în sfîrşit să se oprească după ce iar s-a arătat, înseamnă că era o stea cu o putere mai mare decît a unei stele obişnuite. Asta a întărit şi mai mult credinţa magilor.

De aceea s-au şi bucurat. S-au bucurat că au găsit ce căutau; s-au bucurat că au ajuns vestitorii adevărului; s-au bucurat că n-au făcut în zadar atîta cale. Atît de mare le era dorul de Hristos! Şi venind steaua s-a oprit chiar deasupra capului Pruncului, arătînd că dumnezeiesc este Pruncul. Oprindu-se, steaua i-a făcut să se închine Pruncului, nu ca nişte simpli barbari, ci ca unii din cei mai înţelepţi dintre barbari. Vezi ce rost mare a avut steaua? în afară de profeţie şi de interpretarea arhiereilor şi căr­turarilor magii au dat atenţie şi stelei. 

Sfântul Ioan Gură de Aur

Nașterea Domnului (Crăciunul) - ( Părintele Arsenie Boca )

Ca să ne dăm seama de semnificația cosmică pe care o are Nașterea din Betleem, o integrăm între marile referințe ale lui Dumnezeu la întreaga creație.

Patru mari intervenții ale lui Dumnezeu fac lumea să aibă o noimă, o explicație și un Sens. Acestea sunt următoarele:

a) Creația lumii,
b) Potopul ei,
c) Întruparea Mântuitorului și
d) Sfârșitul lumii.

Intervențiile stihiale, după pricipalele Sale definiții. Astfel:

De două ori Dumnezeu este ”iubire”.

Și de două ori ”sfârșit”.

”Iubire”:

- la zidirea făpturii;
- la refacerea făpturii prin Hristos.

”Sfârșit”:

- la potop;
- la sfârșitul lumii.

Ordinea ”istorică” a faptelor lui Dumnezeu e următoarea:

I. Creația lumii - văzute și nevăzute - din iubire și după definița: ”Eu sunt începutul și sfârșitul” (Apocalipsa 1, 8). 

Deși preștia totul, dar văzând cât s-a înmulțit răutatea oamenilor, ”I-a părut rău și S-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ” (Facerea 6,6) și a zis: ”Sosit-a înaintea feței mele sfârșitul a tot omul” (Facerea 6, 13). Așa ”s-au deschis toate izvoarele adâncului și cataractele (cascadele) cerului” (Facerea 7,11) și a fost:

II. Potopul. Dumnezeu Și-a dezlănțuit ”căința”.

Din nou fața lui Dumnezeu este iubire:

”Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să se mântuiască printr-Însul. Cel ce crede într'Însul nu este judecat, dar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele c Celui Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar judecata, aceasta este: că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele.” (Ioan 3, 16-19)

E mai mare iubirea aceasta decât iubirea care a creat lumea.

De data aceasta stăvilarele dragostei se ridică, și aceasta se naște pe pământ, în persoana lui Iisus, pârjol de cer, în inimile oamenilor. Aceasta e a treia referință stihială a lui Dumnezeu la creație.

III. Întruparea lui Dumnezeu între oameni.

Deci astăzi se despică istoria omenirii în două și se începe cu numărare timpului, în amândouă sensurile lui: spre începutul timpului și spre sfârșitul lui.

Nașterea lui Iisus în istorie o cumpănește între început și sfârșit. De altfel numai Întruparea Mântuitorului și e un fapt absolut istoric, fiindcă începutul și sfârșitul creației numai Dumnezeu le știe. Lumea și veacurile sunt un interval al existenței cufundat în eternitate. Limitele lumii, de atingere cu Dumnezeu, începutul și sfârșitul, nu mai sunt în știința omului.

Nașterea lui Dumnezeu ca om e fapta iubirii nemărginite a lui Dumnezeu, care transfigurează istoria de sensul veșniciei.

”Din Betleem” - spunea profetul - are să vină Acela ”a cărui obârșie e dintru început și se suie până în zilele veșniciei” (Miheia 5,1). ”Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2,14)

Cu Iisus începe era păcii. Cântecul început de îngeri trebuia continuat în istorie.

Pacea pe pământ e condiționată de slava care se dă sau se refuză lui Dumnezeu. De asemenea și pacea în suflet are aceeași condiție.

Autonomia rațiunii, autonomia societății omenești, nu se pot constitui decât cu prețul pierderii păcii; - ceea ce e de fapt o înfrângere, sau mai sincer, o mărturisire a neajunsului, a tragediei inerente a construcțiilor fără Dumnezeu.

Pacea de frică, e o reală pierdere a păcii.

Iisus aduce omului pacea care vine de la Dumnezeu. Aceasta e un bun duhovnicesc, care nu poate fi creat sau menținut de arme.

Dar nici nu S-a atins bine Dumnezeu de țărâna făpturii omenești, și țărâna din Ierusalim s-a și cutremurat și a pus mâna pe sabie să se apere de Împăratul păcii.

Nu tot așa însă s-au purtat păgânii. Cei trei Prinți, înțelepți și magi ai răsăritului I se închină, Îi depun aur la picioare în semn de dajdie, ca unui Împărat peste ei. Iar in calitate de preoți Îi aduc smirnă și tămâie ca jertfă adevăratului Dumnezeu.

Dacă pe jidovi* i-a cutremurat și înspăimântat numai nașterea Mântuitorului, și I s-au arătat dușmani, reprezentanții păgânismului în schimb I se închină (chiar de la naștere) ca unui Împărat și Dumnezeu.

Paradoxală primire I-au făcut oamenii: unii cu iubirea, alții cu ura.

De altfel și Iisus i-a nedumerit de la început. A lăsat tronul cerului pentru un staul de vite și tovărășia îngerilor luminii pentru vitele din grajd. Cel ce a împodobit cerul cu stele se naște într-o iesle:

- Probabil - locul cel mai curat pe care l-a găsit pe pământ.

- Cea mai aspră mustrare a trufiei omenești.

Numai Dumnezeu o putea face: adâncul smereniei.

Părintele Arsenie Boca

Deschide-te iubirii lui Hristos si El te va lua in bratele ( Sfântul Porfirie Kavsokalivitul )

Cand vine gandul rau, melancolia, teama, cand te cuprinde ispita, nu lupta cu ele sa le indepartezi. Deschide-te iubirii lui Hristos si El te va lua in bratele Sale si toate acestea vor disparea de la sine.

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

“Dumnezeu este iubire si cel ce ramâne în iubire ramâne în Dumnezeu, si Dumnezeu ramâne în el” (I Ioan IV, 16). ( Parintele Sofronie Saharov )

În ceasurile când se atingea de mine Iubirea lui Dumnezeu, eu “recunosteam” într-însa pe Dumnezeu: “Dumnezeu este iubire si cel ce ramâne în iubire ramâne în Dumnezeu, si Dumnezeu ramâne în el” (I Ioan IV, 16). Iar dupa cercetarea de Sus, citeam Evanghelia cu o întelegere diferita de cea de pâna acum: încercam o bucurie profunda si o vie recunoastere…

Parintele Sofronie Saharov

Duhul Sfânt este Iubire... ( Sfântul Siluan Athonitul )

Duhul Sfânt este Iubire si aceasta Iubire se revarsa în sufletele tuturor sfintilor care sunt în cer, si acelasi Duh Sfânt este viu pe pamânt în sufletele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Sfântul Siluan Athonitul

Daca esti adevarat, Doamne, trezeste-ma si pe mine! ( Parintele Rafail Noica )

Traiti in adevar, cereti lui Dumnezeu: “Daca esti adevarat, Doamne, trezeste-ma si pe mine! Scoate-ma din negura in care sunt. Scoate-ma din negura in care sunt. Iar pentru pacatele mele mustra-ma, Parinte, cu blandete, ca sunt slab, dar da-mi Tu strigatul celui care se mistuie, si da-mi puterea caintei, dar arata-mi-te! Fa ca viata mea sa fie adevarata, daca esti Dumnezeul adevarului!” Si spun aceasta fiindca Dumnezeu ori este adevar, ori nu avem nevoie de El. Si aceasta o spun din incredintarea pe care o am din putina mea experienta, dar si prin adeverirea multor sfinti, pe care pe unii i-am cunoscut din carti, dar si in viata.

Parintele Rafail Noica

Care este importanta Sfintei Litughii ? ( Părintele Cleopa )

Sfanita Liturghie are caracter si de jertfa si de cina. Prin jertfa liturgica se spala pacatele celor ce se pomenesc si li se scot particele si, totodata, prin aceasta jertfa dumnezeiasca ni se ofera in dar cina Domnului, adica Trupul si Sangele lui Hristos. Cat timp va fi Sfanta Liturghie pe pamant este semn ca inca nu ne-a parasit mila lui Dumnezeu. Iar " cand va inceta jertfa si turnarea " , cum spune la Daniel proorocul, atunci va fi sfarsitul lumii. Ca nu armele vor pustii si arde pamantul, ci, cum spune la Pilde, " faradelegea va pustii tot pamantut si va rasturna scaunele celor putemici " . In acele zile, trei patimi cumplite vor stapani in lume, simbolizate de numarul apocaliptic 666, si anume : minte fara de judecata, adica plina de iutime, de razbunare si ucidere; pofta fara de minte, adica vor domni pe pamant desfranarea, sodomia si betia; minte plina de imaginatie sau inchipuire pripita adica oamenii vor fi amagiti de tot felul de griji, ganduri, tulburari si patimi, incat nu vor mai avea timp sa se roage, sa citeasca, sa cugete la moarte.

Părintele Cleopa

Sarabatoarea este manifestarea faptelor bune.... ( Sfantul Ioan Gura de Aur )

Sarabatoarea este manifestarea faptelor bune, dispozitia evlavioasa a sufletului si o viata ireprosabila. Daca le ai pe toate acestea, atunci poti sa praznuiesti mereu.

Sfantul Ioan Gura de Aur

" Mai fericit este a da decat a lua" ( Sfântul Porfirie Kavsokalivitul )

Cel ce iubeste este bucuros, pentru-ca iubirea este data, iar darul are drept urmare fericirea, asa cum a spus Domnul:" Mai fericit este a da decat a lua". Cel care uraste este nefericit si este chinuit de focul urii care-i arde inima.

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul

Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina .

9 NOIEMBRIE



Dupre obicinuitul inceput, se zice:

Troparul:

Pre cel nascut in Silivria si ocrotitorul Eghinei, pre cela ce s-a aratat in vremurile din urma prieten adevarat al vartutii, pre Sfantul Ierarh Nectarie sa-l cinstim cei credinciosi ca pre un dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, ca izvoraste bogate tamaduiri celor ce striga cu evlavie: Slava lui Hristos, Celui care te-a slavit! Slava Celui care minunat te-a aratat! Slava Celui care lucreaza printru tine tuturor tamaduiri!



Apoi se zic Condacele si Icoasele:
Condacul 1

Veniti, ucenicilor ai lui Hristos, care insetati dupre imparatia cea cereasca, sa ii aducem laude iubitului nostru ocrotitor, Sfantul Ierarh Nectarie. Si, multumindu-i pentru nemasurata sa dragoste fata de noi, sa-i cantam intr-un glas: Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!


Icosul 1

Precum oarescand marele ierarh Nicolae, carele fusese intemnitat pentru ca l-a palmuit pre ereticul Arie, fost-a mangaiat de Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, asa si tu ai fost mangaiat cand ai fost aruncat intru temnita prigonirilor, iar Sfantul Nicolae aratatu-ti-s-a in vis, spunandu-ti: -Eu te voi inalta sus, sus de tot…- Prin care minune ni se arata noua masura sfinteniei tale, ca sa iti cantam: Bucura-te, bucurie a Bisericii drept-slavitoare; Bucura-te, dar daruit lumii de catre Cela ce se daruieste pre Sine celor credinciosi; Bucura-te, reazim al calugarilor si al mirenilor; Bucura-te, pilda pentru pastorii de suflete; Bucura-te, incununare a ierarhilor; Bucura-te, ca dispretuit fiind de oamenii pacatosi, imbratisat ai fost de Sfantul ierarh Nicolae; Bucura-te, ca nu ne mai trebuieste alta marturie despre sfintenia ta; Bucura-te, ca pustnicului athonit i s-a descoperit ca esti puternic prigonitor al ingerilor cazuti; Bucura-te, dascal al celor care se straduiesc sa invete theologia, sporind intru rugaciune; Bucura-te, hram al multor biserici si paraclise; Bucura-te, icoana a lui Hristos zugravita de Duhul Sfant in vremile din urma; Bucura-te, apostole al mantuirii; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!


Condacul al 2-lea

Intrebandu-te Hristos in vis care este pricina pentru care plangi, raspunsu-i-ai a doua zi, scriindu-i ca saracia, frigul si foametea intuneca frumusetea copilariei tale. Si, dintru randuiala dumnezeiasca, deschizand scrisoarea ta, Themistokle negutatorul s-a sarguit a-ti trimite cele spre trebuinta, iara tu, vazand cum raspuns-a Dumnezeu la cerintele tale, L-ai laudat cu ochii inlacrimati, cantandu-I: Aliluia!


Icosul al 2-lea

Nu de un negutator precum Themistokle au trebuinta copiii cei necajiti, ci de tine, Sfinte Nectarie, stiind ca dragostea ta vine intru intampinarea lipsurilor lor, ajutandu-le cum nici un negutator nu poate a le ajuta. Ca primind sprijinul tau, sa li se usce lacrimile si sa cante tie, cu inima plina de bucurie: Bucura-te, cela ce i-ai scris Domnului despre ale tale necazuri; Bucura-te, cela ce ne indemni a grai lui Dumnezeu necazurile noastre; Bucura-te, ca Hristos a primit a ta epistolie si ti-a trimis prin Themistokle negutatorul cele de trebuinta; Bucura-te, ca Hristos ne trimite prin tine ceea ce ne este de folos spre a merge pre calea mantuirii; Bucura-te, dascal al copiilor evlaviosi care cauta adevarata intelepciune; Bucura-te, dezlegare a pantecelor celor neroditoare; Bucura-te, ca usurezi durerile nasterii cand maicile te cheama intru ajutor; Bucura-te, vazand pre pruncii care primesc la botez al tau nume; Bucura-te, ca ne povatuiesti sa nu cautam ajutor de la oameni, ci de la Dumnezeu; Bucura-te, cela ce ai trudit din greu spre a-ti ajuta familia; Bucura-te, ca ii ajuti pre oamenii fara de slujba sa isi gaseasca de lucru; Bucura-te, apostole al cumpatarii; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!


Condacul al 3-lea

Pe nedrept fost-ai prigonit in Alexandria din pricina urzelilor dracesti. Iara tu ai purtat fara a te tulbura crucea rabdarii, invatandu-i pre toti cei prigoniti sa se roage pentru prigonitorii lor si Domnului sa-I cante: Aliluia!


Icosul al 3-lea

Ca o sluga credincioasa fost-ai urmator vartutilor Stapanului tau, Carele S-a rugat pentru cei care Il rastigneau pe lemnul Crucii, si te-ai rugat pentru cei ce te-au rastignit pe Crucea rabdarii. Pentru care, folosindu-ne de vartutea ta, zicem tie cu glas de bucurie: Bucura-te, sprijinitor al celor apasati de rautatea celor vicleni; Bucura-te, ca te-ai rugat pentru luminarea celor ce te nedreptateau; Bucura-te, ca nu te-ai gandit la binele tau, ci numai la binele Bisericii; Bucura-te, ca nu te-ai tulburat de hulele celora care nu au vrut sa asculte invataturile tale; Bucura-te, cela ce l-ai ajutat pre Luchian cel bolnav sa nu isi piarda slujba; Bucura-te, ca fara sa te scarbesti, ai facut in locul lui curatenie in locasul seminarului; Bucura-te, ca, pentru smerenia ta, Hristos ti-a primit osteneala ca pre o nevointa pustniceasca; Bucura-te, ca fiind prigonit pe nedrept, rabdat-ai mucenicie fara-de-sange; Bucura-te, pavaza a crestinilor batjocoriti pentru credinta lor; Bucura-te, cela ce ne inveti a primi defaimarile necredinciosilor ca pre niste cununi de mult pret; Bucura-te, apostole al rabdarii; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!


Condacul al 4-lea

Socotit-ai ca sufletele din obstea Cuvioasei Xenia aveau trebuinta de tine si ai venit cu dragoste intru Eghina, spre a le fi povatuitor celor ce vroiau sa urce pre scara desavarsirii. Iar ele, cu multumire, au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 4-lea

Mai mult decat ucenicele tale din Eghina, care lepadand lumea au ascultat chemarea cea cereasca, avem noi trebuinta de povatuirea ta, sfinte al lui Dumnezeu, pentru ca ispitele ne invaluie si patimile ne apasa, si nu gasim iesire dintru fundatura in care ne aflam. Dar nadajduind spre ajutorul tau iti cantam: Bucura-te, indrumator al monahilor si al monahiilor care au lepadat intelepciunea acestui veac; Bucura-te, pavaza a mirenilor care duc o viata jertfelnica; Bucura-te, ca aduci linistea manastirii in casele acestora; Bucura-te, cela ce ii iubesti pre cei care poarta in inimi dragostea pentru aproapele; Bucura-te, luminator al duhovnicilor pentru rugaciunile ucenicilor; Bucura-te, mana intinsa crestinilor pentru rugaciunile preotilor; Bucura-te, ocrotitor al copiilor pentru rugaciunile parintilor; Bucura-te, inteleptitor al parintilor pentru rugaciunile fiilor; Bucura-te, chivot al rugaciunii de care atingandu-se crestinii gusta dintru pacea veacului ce va sa vie; Bucura-te, ca ii ajuti pre crestini sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu; Bucura-te, raza a virtutii pre care intunericul acestei lumi nu o poate covarsi; Bucura-te, apostole al desavarsirii; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni! Condacul al 5-lea Mahnitu-s-a batranul pescar vazand ca marea era plina de pesti rapitori si osteneala sa ramanea fara rod. Tu ai blagoslovit cu credinta navodul lui si prin rugaciuni ai izgonit pestii cei rapitori, pentru care pescarul a multumit lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!


Icosul al 5-lea

Si noi suntem incercati de ale vietii greutati, si noi suntem intristati vazand cum pestii necazurilor au patruns in marea sufletelor noastre. Si, stiindu-ne neputintele alergam la ajutorul tau, precum pescarul de odinioara. Arata-ne puterea mijlocirilor tale, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca sa iti cantam cu inima multumitoare: Bucura-te, ca ii ajuti pre cei covarsiti de necazuri; Bucura-te, cela ce cu dragoste alungi deznadejdea dintru inimile noastre; Bucura-te, ca dai hrana celor ce flamanzesc; Bucura-te, ca ii imbraci pre cei goi; Bucura-te, liman al celor fara de adapost; Bucura-te, cela ce ai pedepsit pre cel ce nu voia sa isi ajute aproapele; Bucura-te, ca ii indemni pre cei pedepsiti de Dumnezeu sa isi cunoasca pacatele; Bucura-te, prieten care sari intru ajutorul celor napastuiti si al celor apasati de singuratate; Bucura-te, ca tanarului care vroia sa se ucida pre sine-si, i-ai intors cugetul cel rau; Bucura-te, ca ai fost din nou parinte pentru fiica celuia ce isi ucisese fratele; Bucura-te, noule ierarh Nicolae, carele ai purtat grija de mantuirea ei si a surorilor sale; Bucura-te, apostol al ajutorului Dumnezeiesc; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!


Condacul al 6-lea

Cine poate grai multimea minunilor tale, sfinte al lui Dumnezeu? Ca toti cei care te-au chemat intru ajutor au fost mangaiati intru nevoile lor. Si dimpreuna cu bolnavii care au primit prin tine tamaduire minunata, canta lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 6-lea

Apasatoare este crucea bolii, Sfinte Nectarie, si inca mai grea este atuncea cand nu vedem intru ea leacul trimis de Dumnezeu pentru tamaduirea sufletelor noastre. Cerand de la tine sa te rogi lui Dumnezeu pentru inteleptirea celora ce cartesc din pricina bolilor, rugamu-te sa le vii intr-ajutor, tamaduindu-i degraba, ca sa-ti cante impreuna cu noi: Bucura-te, ca aratandu-te grabnic tamaduitor, indata dupa adormirea ta ai vindecat un bolnav; Bucura-te, ca cei tamaduiti de tine au marturisit harul tau; Bucura-te, ceresc doctor fara de arginti, ajutator al doctorilor pamantesti; Bucura-te, ca usurezi durerile celor ce se inchina la ale tale sfinte moaste; Bucura-te, ca cei ce se roaga in fata icoanei tale primesc puterea de a indura boala; Bucura-te, izgonitor al duhurilor necurate si al capateniilor lor; Bucura-te, cela ce ai tamaduit si tamaduiesti cele mai grele suferinte; Bucura-te, stiind ca la Dumnezeu nici o boala nu este fara de leac; Bucura-te, cela ce ai purtat crucea bolii fara sa cartesti; Bucura-te, ca in chip minunat ai fost tamaduit de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu; Bucura-te, ca acum te rogi ei pentru tamaduirea celor bolnavi; Bucura-te, apostole al vindecarilor trupesti si sufletesti; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!


Condacul al 7-lea

Dupre trecerea ta la Domnul, in chip minunat te-ai aratat oamenilor care aveau trebuinta de sprijinul tau, spre a le fi calauza pe calea mantuirii. Si noi, desi nu am primit un asemenea semn, ne-am impartasit de bucuria lor cand am aflat despre aratarile tale, si I-am cantat lui Dumnezeu intr-un cuget cu ei: Aliluia!



Icosul al 7-lea

Vedem ca se imputineaza credinta si cum sa raspandeste apostazia si desfraul. Dar, luand aminte la grija pe care ai facut-o aratata celor carora te-ai infatisat dupa adormire, nu ne vom teme de povara ispitelor, ci vom nadajdui intru ajutorul tau. Pre multi i-ai ajutat, aratandu-te lor, dar pre si mai multi i-ai ajutat fara ca ei sa stie de unde le vine ajutorul. Stiind aceasta, iti multumim, graind: Bucura-te, ca si dupre moarte propoveduiesti credinta ortodoxa; Bucura-te, mangaindu-i pre crestinii carora te arati in chip minunat; Bucura-te, ca auzind despre aratarile tale, multi dobandesc nadejde intru ajutorul tau; Bucura-te, cela ce te-ai aratat de multe ori ucenicului tau, Cuviosul Filothei; Bucura-te, ca te arati celora ce au trebuinta de mangaierea ta cea sfanta; Bucura-te, ca nu te arati celora ce cauta cu mandrie semne minunate; Bucura-te, ca dupre ce te-a vazut fara sa isi dea seama ca ai murit, jandarmul a crezut lui Dumnezeu; Bucura-te, ca parintele ce iti purta numele a ascultat a ta cerinta de a-ti ridica un paraclis; Bucura-te, cela ce ai venit ca un pelerin la biserica sa; Bucura-te, ca ai fost vazut si de alti credinciosi; Bucura-te, ca primind blagoslovenia ta, Nectarie ieromonahul a fost tamaduit prin rugaciunile tale; Bucura-te, apostole al biruirii legilor firii prin harul Celui ce a facut cerul si pamantul; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facator de minuni!


Condacul al 8-lea Simtind dintru departare mireasma sfintelor tale moaste, tanara desfranata a venit la mormantul tau, infiorandu-se. Si daruindu-ti podoaba ei cea de mult pret drept multumire ca i-ai infatisat calea catre Hristos, s-a lepadat de pacatele ei, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 8-lea

Nu avem pocainta desfranatei, Sfinte Nectarie, si marea patimilor se lupta sa ne traga intru adancuri. Dar avem nadejde in ajutorul tau cel puternic si, rugandu-te sa ne ridici dintru caderea in care ne aflam, iti cantam unele ca acestea: Bucura-te, primind darul pacatoasei dimpreuna cu lacrimile ei; Bucura-te, cela ce nu te scarbesti a-i ajuta pre pacatosii ce se pocaiesc; Bucura-te, ca ii inveti pre crestini sa se improtiveasca desfraului si patimilor; Bucura-te, vazand roadele pocaintei noastre; Bucura-te, cela ce ii indrumi pre pacatosi spre scaunul spovedaniei; Bucura-te, tunel carele ii trezesti pre cei cari ascund pacatele, batjocorind Taina Spovedaniei; Bucura-te, duhovnic sfant carele ii ajuti pre crestini sa isi gaseasca pastorii de care au trebuinta; Bucura-te, cela ce te rogi pentru indreptarea noastra; Bucura-te, ca ori de cate ori cadem in pacate, ne ajuti sa ne ridicam; Bucura-te, mangaietor al celora cari se lupta cu ispitele si se leapada de mandrie; Bucura-te, glas al Evangheliei carele mustri pacatele pe cari lumea le socoteste nevinovate; Bucura-te, apostole al pocaintei tamaduitoare de suflete; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!

Condacul al 9-lea

Urmas al Sfantului Marcu al Efesului te-ai aratat, aparand credinta cea neprihanita de ratacirile ereticilor, si pentru ravna ta Dumnezeu te-a primit in ceata Cuvantatorilor de Dumnezeu, impreuna cu care canti neincetat: Aliluia!


Icosul al 9-lea

Aparator ravnitor al predaniilor Sfintilor Parinti ai fost, Nectarie Sfinte, spre obida celora care pretuiau mai mult cugetarea omeneasca decat pre cea insuflata de Dumnezeu. Pentru care te laudam, graind: Bucura-te, ca ne inveti sa unim dreapta-faptuire cu dreapta-cugetare; Bucura-te, rudenie dupa duh a Sfantului Marcu, noul apostol din Efes; Bucura-te, prieten al Sfantului Fotie, inteleptul patriarh al Constantinopolei; Bucura-te, vestitor al invataturilor Sfintei Biserici; Bucura-te, aparatorule al celora ce iubesc predaniile Sfintilor Parinti; Bucura-te, ca asemenea Sfantului Maxim Grecul, ai rabdat prigoana de la cei de o credinta cu tine; Bucura-te, ca urmand aceluia, ai vadit ratacirile ereticilor; Bucura-te, ca fara sa te scarbesti de cei de alte credinte, scarbitu-te-ai de minciunile lor; Bucura-te, pilda ierarhilor cari apara credinta ortodoxa; Bucura-te, potrivnic al celora cari rastalmacesc adevarul; Bucura-te, bucurie a celora prigoniti pentru Hristos; Bucura-te, apostol ravnitor al dreptei credinte; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!


Condacul al 10-lea

Din lucrarea vrajmasului, pentru pacatele unor credinciosi sau chiar ale unor nevrednici slujitori ai altarului, unii oameni se smintesc si se departeaza de Biserica. Pune inaintea lor chipul vietuirii tale jertfelnice, o, sfinte al lui Dumnezeu, si, intorcandu-i pre drumul cel bun, invata-i sa cante dimpreuna cu tine: Aliluia!


Icosul al 10-lea

In focul incercarilor putina credinta avem, sfinte al lui Dumnezeu, si intru ale noastre inimi cu usurinta se cuibaresc indoiala si deznadejdea. Nu voim sa fim osanditi pentru aceasta de catre Dreptul Judecator, Nectarie Sfinte, ci vrem ca prin ale tale rugaciuni sa fim intariti intru credinta, intru nadejde si intru dragoste, pre care dobandindu-le sa iti cantam: Bucura-te, ca multi sunt cei ce citesc ori afla despre viata ta cea minunata; Bucura-te, ca ei te cheama sa le fii ocrotitor; Bucura-te, ca cei slabi se intaresc prin a ta dragoste; Bucura-te, alinare a sufletelor zdrobite de incercari; Bucura-te, indepartand indoiala din inimile noastre; Bucura-te, invatandu-ne sa nu fim tulburati de sminteala pre carea o imprastie diavolul; Bucura-te, povatuindu-i pre crestini sa paraseasca pacatul si minciuna; Bucura-te, balsam pentru inimile ranite de pacat; Bucura-te, cela ce ne-ai invatat sa nu amestecam lumina cu intunerecul; Bucura-te, ca gonesti necredinta cu cari ne ispitesc duhurile necurate; Bucura-te, marturie a imparatiei cerurilor; Bucura-te, apostole al vartutii pentru pastori si pastoriti; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!


Condacul al 11-lea

Trupul tau a devenit Templu al Duhului Sfant si moastele tale au izvorat buna-mireasma, vadind harul pre carele l-ai primit de la Dumnezeu. Si, inchinandu-se sfintelor tale moaste, cei credinciosi prind putere intru lupta cea duhovniceasca, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 11-lea

-Eu L-am rugat pre Dumnezeu ca moastele mele sa fie impartite in intreaga lume-, i-ai spus femeii carea se intristase, nestiind pricina pentru care la multa vreme dupre adormirea ta, trupu-ti parea sa se supuna legilor firii. Si din oasele tale au izvorat mir, de a carui mireasma s-au minunat credinciosii din toata lumea care s-au invrednicit sa primeasca in bisericile lor cate o particica dintru ale tale sfinte moaste. Pentru care iti canta: Bucura-te, ca Domnul a voit ca lumea intreaga sa afle de sfintenia ta; Bucura-te, ca trupul tau a fost biserica vie; Bucura-te, ca inima ta a fost altar al lui Dumnezeu; Bucura-te, ca atunci cand monahiile vrut-au sa iti puna epitrahilul pre sfintele-ti moaste, ti-ai ridicat capul; Bucura-te, ca desi te desfatezi de frumusetile raiului, nu te departezi de cei cari te cinstesc; Bucura-te, ca rugandu-se la al tau mormant, monahiile au prins aripi duhovnicesti; Bucura-te, ca urmand povetele tale, Cuvioasa Xenia igumena a primit alese daruri duhovnicesti; Bucura-te, ca ucenica ta a dobadit a vederii cu duhul harisma; Bucura-te, ca inchinandu-se la racla ta, Cuviosul Filothei a ravnit a-ti urma pre calea sfinteniei; Bucura-te, ca si dupre ce trecut-ai la Domnul, i-ai indrumat pasii spre intrarea intru imparatia cea cereasca; Bucura-te, vazandu-i pre credinciosii cari afland despre vietuirea ta, pun inceput bun mantuirii; Bucura-te, apostole al sfintirii crestinilor in vremile din urma; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!


Condacul al 12-lea

Tamaduind-o de a ei boala pre femeia ce purta numele Sfintei Parascheva, ai mustrat-o mai apoi ca nu a sarguit sa marturiseasca altora al tau ajutor. Si, primind cu smerenie mustrarea ta, ea a scris de indata cum ai vindecat-o, indemnandu-ne sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!


Icosul al 12-lea

Pentru a nu fi mustrati ca femeia aceea, chiar de nu avem priceperea de a marturisi minunile tale, nu vom tacea a le grai altora despre ajutorul pre carele il dai celora cari se roaga tie. Pentru ca dimpreuna cu noi si dansii sa te laude cu glas de bucurie, spunand: Bucura-te, ocrotitorule, de minuni savarsitor; Bucura-te, ierarh facator de minuni; Bucura-te, mare facatorule de minuni; Bucura-te, ca nu ne saturam a-ti aduce lauda; Bucura-te, floare aleasa a raiului; Bucura-te, prieten al crestinilor care dau marturie despre puterea ta; Bucura-te, invatandu-ne sa marturisim ale tale minuni; Bucura-te, ca nu vrei sa tinem lumina sub obroc; Bucura-te, primind rugaciunile celor credinciosi cari au nadejde intr-ajutorul tau; Bucura-te, ca nemasurata multime ti-a multumit pentru ajutor; Bucura-te, mustratorule al celor nerecunoscatori; Bucura-te, apostole al minunilor lui Dumnezeu; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare facatorule de minuni!


Condacul al 13-lea

O, Sfinte Nectarie, sprijin al celor care Il marturisesc si Il vor marturisi pre Hristos printr-a lor viata, rabdand felurite prigoane din partea vazutilor si nevazutilor vrajmasi, ocroteste-i cu puterea ta pre toti crestinii, usurandu-le suferintele si intarindu-i intru lupta cea duhovniceasca, pentru ca dimpreuna cu tine sa cante Dumnezeului celui Viu: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori.

Apoi iarasi se zice Icosul intai: Pre cum oarescand marele ierarh Nicolae… si Condacul intai: Veniti, ucenicilor ai lui Hristos… Apoi se zice aceasta:



Rugaciune catre Sfantul Ierarh Nectarie

O, preasfinte si intru tot laudate, mare facatorule de minuni Nectarie, primeste aceasta putina rugaciune de la noi, nevrednicii robi, caci catre tine, ca de la un adevarat izvor de tamaduiri si grabnic folositor si ajutator preaminunat scapand, si catre sfant chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinti ne rugam tie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi saracia si ticalosia noastra. Vezi ranile sufletelor si ale trupurilor noastre. Rugamu-ne tie, Nectarie Sfinte, sarguieste de ne ajuta cu neincetatele si sfintele tale rugaciuni, si ne sprijineste pre noi, robii tai. Ia aminte la suspinele noastre si nu trece cu vederea pre noi, ticalosii si scarbitii, ca stim, sfinte al lui Dumnezeu, ca de ai si patimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu si astazi luminat vietuiesti intru imparatia cea gatita sfintilor, fiindca ne-am incredintat ca si dupre mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la ajutorul tau si cu credinta ti s-a rugat, nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat pre tine, de minuni facatorule, si trecutu-l-ai cu vederea? Sau cui, intru dureri fiind, si spre ajutorul tau alergand, nu i-ai usurat suferinta?

Minunile si ajutorul tau ne-au facut si pre noi, ticalosii si scarbitii, sa te chemam intru ajutor. Auzit-am ca trupul tau a ramas neputrezit, pentru a intari intru noi credinta in inviere. Auzit-am si ca din dragoste pentru norodul credincios, mai apoi L-ai rugat pre Dumnezeu ca binecuvantarea sfintelor tale moaste sa se raspandeasca in toata lumea. -tim, o, alesule ierarhe, de multimea tamaduirilor pre care le-ai savarsit, nou doctor fara de arginti aratandu-te. Nu cunoastem nici suferinta si nici durere, pre care sa nu le poti alina. Nu cunoastem nici o boala careia tu sa nu ii poti aduce tamaduire, daca tamaduirea este spre mantuirea celor ce se roaga tie. Dar mai mult decat atat, nu numai ca ai tamaduit boli despre cari doctorii ziceau ca nu pot fi tamaduite, ci si pre multi bolnavi i-ai ajutat a se intari intru credinta si intru rabdare, si sa ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Si acestia, fara sa primeasca tamaduirea trupeasca, au primit tamaduirea sufleteasca si i-au multumit Domnului ca prin ghimpele bolii au fost adusi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea larga a patimilor la calea cea ingusta a mantuirii.

Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au facut si pre noi a crede ca la orice facere de bine esti gata ajutator si grabnic folositor si sprijin minunat. Drept aceea, suntem incredintati ca pre tot cela ce alearga la tine, cerand cu credinta ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta si noi credem ca si acum acelasi esti, sfinte, precum atunci cand i-ai ajutat pre cei cari au alergat la tine. Slaba este credinta noastra, dar fiind scarbiti si pagubiti, la tine alergam cu credinta si cu lacrimi. Ingenunchind, rugamu-ne tie, Sfinte Ierarhe Nectarie, sa te rogi pentru noi lui Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cela ce n-a trecut cu vederea rugaciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit intru cerestile locasuri.

Catre Acela roaga-te, ca sa fim si noi ajutati si miluiti pentru rugaciunile tale, si din pagube si necazuri izbaviti, ca sa laudam si sa binecuvantam si sa slavim intru tot laudatul si prea puternicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Iubirea nu are nevoie de timp. ( Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu )

Sunteţi unul dintre puţinii preoţi care abordează curajos fenomenul violenţei domestice, al abuzurilor emoţionale, sociale şi de tot felul. Care este mesajul Dvs. către victimele acestui flagel? Cum e să constaţi că cel mai cumplit agresor al vieţii tale este cel care ar trebui să îţi fie cel mai important sprijin?

Iubirea nu are nevoie de timp. Ori este, ori nu este! Însă e e nevoie de timp când vrei să te obișnuiești cu ideea că iubești. Iubirea înseamnă „o dată pentru totdeauna”. Iubirea se cuvine să fie sursă de fericire, de vitaminizare, nu de suferință și decepție. Dar sunt și situații în care violența domestică face victime. Nu orice jertfă este bineplăcută înaintea lui Dumnezeu. Și diavolul are martirii lui. E nevoie să înțelegem dacă suntem într-o poveste de iubire bazată pe creație sau pe supraviețuire emoțională în care ne lingem rănile unul altuia. Atașament bolnăvicios, toxic sau dragoste? Triunghiul codependenței (victimă – călău – salvator) este cel mai des întâlnit în ultima perioadă. Uneori să păstrezi doare mai tare decât să renunți… Nu fugi de emoțiile tale. Mai bine invită-le lângă tine și vezi ce au să-ți spună…


Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu

Pacea este un dar de la Dumnezeu pentru omul curat la suflet... ( Parintele Teofil Paraian )

Pacea nu poate fi cautata decat prin nepatimire. Deci intai trebuie sa ajungi la nepatimire si apoi ajungi la pace. Pacea este un dar de la Dumnezeu pentru omul curat la suflet: nu esti curat la suflet n-ai pace in suflet; n-ai pace nici cu Dumnezeu, nici cu altii nu ai pace...pacea este ceva ce se realizeaza nu se asteapta.

Parintele Teofil Paraian

Ori de cate ori oamenii simt iubirea lui Dumnezeu ( Parintele Dumitru Staniloaie )

Ori de cate ori oamenii simt iubirea lui Dumnezeu si ii raspund intr-o oarecare masura, ei traiesc in vesnicie. Intr-adevar, intr-un anumit fel, ori de cate ori traiesc in dragoste unii cu altii, ei traiesc in vesnicie.

Parintele Dumitru Staniloaie

Dacă toate sunt de la Dumnezeu, cum e cu putinţă ca răul să derive din bine? ( Sfantul Vasile cel Mare )

Dacă toate sunt de la Dumnezeu, cum e cu putinţă ca răul să derive din bine? Nici urâtul nu derivă din frumos şi nici viciul din virtute. Citeşte Cartea Facerii lumii! Vei găsi acolo scris că „toate erau bune şi bune foarte”. Deci răul n-a fost creat împreună cu cele bune. Dar nici creaturile spirituale, făcute de Creator, n-au fost aduse la existenţă amestecate cu răul. Dacă în momentul creaţiei, creaturile materiale nu au avut în ele însele răul, cum ar fi putut creaturile spirituale, care se deosebesc atât de mult de cele materiale, şi prin curăţenie şi prin sfinţenie, să aibă vreo părtăşie cu răul? Dar mi se poate spune: Răul este o realitate şi efectele lui se văd răspândite din belşug de-a lungul întregii vieţi. De unde-şi are, dar, existenţa, dacă răul nu-i nici necreat, nici creat?.


Sfantul Vasile cel Mare

Scripturile au fost scrise ca să dobândim iarăși harul acesta, pe care l-am îndepărtat... ( Sfantul Ioan Gura de Aur )

Ar fi trebuit să n-avem nevoie de ajutorul Sfintelor Scripturi, ci să avem o viață atât de curată încât harul Duhului să fi ținut locul Scripturilor în sufletele noastre. Scripturile au fost scrise ca să dobândim iarăși harul acesta, pe care l-am îndepărtat.

Sfantul Ioan Gura de Aur

In veci sa nu cautam pacea cu cel nedrept impotriva dreptatii! ( Sfântul Nicolae Velimirovici )

In veci sa nu cautam pacea cu cel nedrept impotriva dreptatii! 
Ci mai vartos sa cutam pacea cu Dumnezeu, avand cugetul curat! 
O, Dumnezeule, ajuta-ne noua sa ne impartasim vesnic de o asemenea pace.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Doamne Numele Tau este Iubire ... ( Sfantul Ioan de Kronstadt )

Doamne Numele Tau este Iubire: nu ma respinge din cauza pacatelor mele. 

Numele Tau este Putere: intareste-ma sa nu cad in rautate. 

Numele Tau este Pace: imblanzeste sufletul meu cel tulburat. 

Numele Tau este Mila: nu inceta sa ma ierti.

Sfantul Ioan de Kronstadt

IUBIREA ( Sfantul Porfirie Kavsokalivitul )

Forta suprema de partcipare la viata si bucurie, pentru transmiterea vietii si a bucuriei vietii, este IUBIREA.

Sfantul Porfirie Kavsokalivitul

Domnul ne-a făgăduit că ne va ierta păcatele dacă ne pocăim, iar nu că vom trăi şi mâine. ( Stareţul Varsanufie din Optina )

Domnul ne-a făgăduit că ne va ierta păcatele dacă ne pocăim, iar nu că vom trăi şi mâine. De aceea, este absolut necesar ca în oricare din situaţii, bune sau rele, să păzim poruncile şi datoriile noastre, fără să uităm vreodată cuvintele: “Iată, ACUM este vremea potrivită, iată, ACUM este vremea mântuirii”.

Stareţul Varsanufie din Optina

Fă semnul Sfintei Cruci când pleci la lucru. ( Părintele Cleopa )

Fă semnul Sfintei Cruci când pleci la lucru. Când vii, la fel. Când stai la masă, fă rugăciune; când te scoli, rugăciune; si dacă nevinovata rugă-ciune va povătui viata voastră si a noastră, vom avea putină asemănare si noi cu petrecerea Maicii Dom-nului în Sfânta Sfintelor, vom petrece în gândire de Dumnezeu si ni se va spune si nouă în ziua judecătii că partea cea bună ne-am ales.

Părintele Cleopa

Cancerul, de pildă, a devenit atât de des întâlnit, încât aproape că nu e familie care să nu aibă pe cineva drag bolnav.( Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu )

Vă aud deseori vorbind despre bolile trupului ca fiind somatizări ale suferinţelor emoţionale, ale traumelor şi abuzurilor de tot felul. Cancerul, de pildă, a devenit atât de des întâlnit, încât aproape că nu e familie care să nu aibă pe cineva drag bolnav. Ce le spuneţi pacienţilor, ce le spuneţi aparţinătorilor? Unde să căutăm resursele de înţelegere şi vindecare a acestei boli?

Adeseori bolile sunt țipătul corpului că facem ceva ce ne face rău (comportamente, gânduri, emoții). Corpul pune la vedere ceea ce facem noi în ascuns și cum dăm cu noi de pământ. Nimeni nu ne face rău așa cum ne facem noi înșine. Trăim disfuncțional în gândurile noastre negative, în neiertări, în ură, furie, invidie, gelozie, agresivitate și ne îmbolnăvim. Psihic, fizic, emoțional. Vrem să ne fie mai bine, dar nu facem nimic. Trăiește viața cât mai frumos, fiecare secundă din ea contează! Zâmbește, râzi, plângi, bucură-te, îmbrățișează, ascultă-ți sufletul, toate au un rost pe lume!

Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu

Anumite greşeli.. ( Parintele Arsenie Papacioc )

Nu se supără Dumnezeu pe noi atât de mult când facem anumite greşeli, cât se supără când suntem nepăsători.

Parintele Arsenie Papacioc

Sufletul curat ( Sfântul Atanasie cel Mare )

Sufletul curat, daca va privi în el însusi, Îl va vedea, ca într-o oglinda, pe Dumnezeu..


Sfântul Atanasie cel Mare

Cum e să constaţi că cel mai cumplit agresor al vieţii tale este cel care ar trebui să îţi fie cel mai important sprijin? ( Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu )

Sunteţi unul dintre puţinii preoţi care abordează curajos fenomenul violenţei domestice, al abuzurilor emoţionale, sociale şi de tot felul. Care este mesajul Dvs. către victimele acestui flagel? Cum e să constaţi că cel mai cumplit agresor al vieţii tale este cel care ar trebui să îţi fie cel mai important sprijin?

Iubirea nu are nevoie de timp. Ori este, ori nu este! Însă e e nevoie de timp când vrei să te obișnuiești cu ideea că iubești. Iubirea înseamnă „o dată pentru totdeauna”. Iubirea se cuvine să fie sursă de fericire, de vitaminizare, nu de suferință și decepție. Dar sunt și situații în care violența domestică face victime. Nu orice jertfă este bineplăcută înaintea lui Dumnezeu. Și diavolul are martirii lui. E nevoie să înțelegem dacă suntem într-o poveste de iubire bazată pe creație sau pe supraviețuire emoțională în care ne lingem rănile unul altuia. Atașament bolnăvicios, toxic sau dragoste? Triunghiul codependenței (victimă – călău – salvator) este cel mai des întâlnit în ultima perioadă. Uneori să păstrezi doare mai tare decât să renunți… Nu fugi de emoțiile tale. Mai bine invită-le lângă tine și vezi ce au să-ți spună…

Părintele Ieromonah Hrisostom Filipescu

Limba este organ cu care lăudăm pe Dumnezeu, la fel si mintea ( Părintele Cleopa )

Limba este organ cu care lăudăm pe Dumnezeu, la fel si mintea. Dar vrăjmasul le ia pe amândouă aceste organe: mintea o întunecă cu gânduri rele si limba cu cuvinte rele. Si atunci omul devine unealta vrăjmasului, că si gândurile lui sunt spurcate, si limba si cuvintele lui. Trebuie mare băgare de seamă.

Părintele Cleopa

Enoh Si Ilie ( Părintele Cleopa )

Acesti doi prooroci au sa se pogoare, sa vina din Rai, trimisi de Dumnezeu, fiind luati cu tot cu trup la cer. Când vor predica ei cu mare putere si vor înfrunta pe Antihrist trei ani si jumatate, cât va împarati el, Sfintii Enoh si Ilie vor avea mare putere sa strabata tot pamântul cu fel de fel de minuni. Au sa faca minuni mari si semne în Ierusalim ca sa întoarca pe evrei, caci ei nu se întorc pâna nu vine Ilie si Enoh. Vor întoarce inimile catre fii si sinagoga satanei catre Hristos.

Când vor predica ei, îi va auzi tot pamântul si-i va vedea toata lumea. Si acestea sunt scrise de 2000 de ani, de când i s-au descoperit Sfântului Ioan Evanghelistul. Si cine ar fi crezut? Ar zice cineva ca este o nebunie asta. Si se întrebau oamenii: "Cum o sa-i vada pe Enoh si Ilie? Din continentul Asia sau Africa, cum o sa-i auda în America?"

Acum, daca ar predica, îi vede la televizor toata lumea si îi aude la aparate toata lumea. Cum sa nu! Dumnezeu stie toate, ca si cum ar fi venit. Când vor predica si vor face minuni, tu ai sa te uiti aici si ai sa-i vezi cum fac minuni, cum învie mortii, si ai sa auzi de aici ce predica Enoh si Ilie si cum mustra pe Antihrist, când va împarati peste toata lumea, timp de 1260 de zile.

Vezi? Ceea ce era atunci de necrezut si de neînchipuit, acum se poate realiza! De aici se poate vedea si auzi la Ierusalim. Da! Si uite, stam aici si vedem la Ierusalim cum slujesc acolo, cum predica si auzim toate! Si la Muntele Sinai si în Italia si în Belgia si în Olanda si în Bulgaria si în Grecia si în Serbia. Deci stau aici si vad slujba de la Ierusalim! Vezi ca-i posibil acum? Dumnezeu stia de mai înainte cât are sa se înmulteasca mintea, adica stiinta.

Ca Daniil Proorocul a spus la capitolul doi: În vremea de apoi se va înmulti mintea foarte, si se vor întelepti oamenii si vor zbura prin vazduh si vor înconjura lumea. Toate câte le vezi acum, Biblia le-a spus cu mii de ani înainte.

Vezi Proorocul Isaia, care traieste cu 850 de ani înainte de venirea Domnului, la capitolul 60 întreaba de avioane, ca el le vedea acum 2800 de ani: Doamne, ce sunt acestea care zboara si se întrec cu norii; si zboara ca porumbeii spre porumbarele lor si de huietul aripilor lor se tulbura vazduhul? (Isaia 60, 8).

Ai auzit? Cu 2800 de ani înainte a spus de avioane. Ce-a zis? "Ca zboara ca porumbeii spre porumbarele lor". Ca ei nu zboara, decât de la un aerodrom la altul, ca sa alimenteze.

Dar si Proorocul Ieremia a vazut masinile astea fara cai, care le vedeti acum ca alearga pe drum. Si întreaba pe Dumnezeu: Doamne, ce sunt acestea, care huruie pe drum si întrec carele oamenilor?

Vezi, ca spune de bomba cu neutroni la Apocalipsa: Iata au iesit de la fata Mielului niste lacuste si acestea aveau putere mare de vatamat în cozile lor. Si am auzit un glas de la tronul Mielului: Nu vatamati iarba pamântului, nici copacii, nici florile, nici toate cerealele lumii, numai pe oameni sa-i vatamati cinci luni de zile. Razboiul neutronic. Bomba cu neutroni îti lasa pomii înfloriti.

Eu am la marturisire pe cel mai mare profesor de fizica atomica din Bucuresti.

- Domnule, zic, ce rau poate face aceasta bomba?

- Aceasta distruge numai viata, si-ti lasa orasul complet. Ca ce folos daca l-ar distruge? Ei ce sa mai câstige când vin sa ocupe? Au nevoie sa ucida pe oameni, ca sa ocupe orase si toate bunurile lumii.

- Dar daca eu sunt închis într-o casa de fier si bomba cu neutroni explodeaza afara, ce poate sa-mi faca, daca zici ca nu distruge materia? Eu nu sunt în siguranta?

- Dumneata daca ai avea o casa de fier fara usa, cu peretii de zece metri grosime în jur si te-ai bagat acolo, neutronii rapizi nu sunt împiedicati de fier sa treaca. Trec prin fier si vin la dumneata si-ti distrug numai viata.

Am grait cu dânsul. Sotia lui este mare bibliotecara la cartile de limbi vechi. Un om credincios!

Asa ne-a spus Dumnezeu, ca acestea sunt scrise la Apocalipsa. Nu vor vatama copacii, nici florile, nici sadurile, nici ierburile, ci numai pe oameni cinci luni de zile. Atât o sa dureze razboiul neutronic. Cinci luni de zile n-ai sa te poti pazi nici în casa, nici în beci, nici în apa, nicaieri, nicaieri. Unde te-a ajuns… Tot ce-i viu distruge. Asta-i bomba cu neutroni.

Toate-s scrise, fratii mei. Si Mântuitorul a spus: Cerul si pamântul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24, 35). Da. Noi suntem cei de pe urma!…

Părintele Cleopa

La praznicul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic, Izvoratorul de Mir –

“Daca va uraste pe voi lumea, ganditi-va ca mai inainte M-a urat pe Mine“

Iubiti credinciosi, cu darul lui Dumnezeu suntem astazi in biserici, noi ortodocsii, pentru a ne ruga si a-l cinsti pe Marele Mucenic Dimitrie, ale carui moaste se afla in orasul Tesalonic din Grecia. Sfantul Dimitrie a fost conducator al Tesalonicului si a fost martirizat pentru credinta, in perioada celor mai aspre persecutii din primele secole, si anume la inceputul secolului IV, pe vremea imparatilor Gaius Diocletian si Maximian Galeriu.

Ne rugam si-l cinstim pe Sfantul Dimitrie pentru ca-l cunoastem, dar si pentru ca vrem sa-l cunoastem mai mult, caci cu cat ii vom cunoaste mai bine pe sfinti, cu atat il vom cunoaste pe Hristos Domnul, pentru ca fiecare sfant este o icoana vie a lui Iisus Hristos in firea omeneasca, si prin fiecare sfant vedem si cunoastem o marturie a modului in care Dumnezeu lucreaza mantuirea noastra, a oamenilor. Si vom vorbi in continuare despre cateva dintre liniile acestui portret, lucrat cu smerenie si cu dragoste de catre Facatorul lumii, al Sfantului Dimitrie, acest sfant iubit al Sau.

Nasterea Sfantului Dimitrie a avut loc in chip minunat, dar tainic. A fost in acelasi timp si vestita tuturor si necunoscuta decat de foarte putini. Iata de ce. Tatal sau era conducator al Tesalonicului, unul din cele mai importante orase ale Imperiului Roman. El si sotia sa erau crestini, dar in ascuns, caci traiau in vremea in care crestinismul era inca interzis. Nu-si aratau credinta, ceea ce i-ar fi dus catre cununa muceniciei, deoarece Domnul nu i-a chemat pe ei spre aceasta, ci i-a chemat spre a-l naste pe viitorul Mare Mucenic Dimitrie. In palatul lor si-au facut o camera ascunsa de rugaciune, iar aici aveau doua icoane impodobite cu aur si cu pietre scumpe. Una era a Mantuitorului, Iisus Hristos, iar alta a Maicii Domnului. Inaintea lor aprindeau candela, tatal se ducea si tamaia, si se rugau. Si cereau cu osardie prunc de la Dumnezeu, caci nu aveau. Dupa mult timp, dar nu altcandva decat atunci cand Parintele Ceresc a stiut ca este vremea potrivita, pruncul mult dorit li s-a dat. Nasterea Sfantului Dimitrie a fost vestita in tot orasul, bucuria i-a cuprins pe toti oamenii, caci isi iubeau conducatorul. Tatal Sfantului Dimitrie i-a ospatat pe toti saracii orasului, multumind pentru marele dar pe care-l primise de la Dumnezeu. Dar cati dintre cei care s-au bucurat cunosteau taina duhovniceasca care a insotit aceasta nastere, cati stiau rugaciunile si rabdarea parintilor, cati cunosteau credinta lor? Mai mult decat atat desigur numarul acestora era foarte putin, dar taina acestei nasteri nu era intrutotul cunoscuta nici parintilor sai, caci nu le-a vestit Dumnezeu care este rostul fiului lor in lume, dar l-au crescut in acea credinta pe care o marturiseau, si in frica lui Dumnezeu, si in dragostea Lui, caruia I se daruisera.

Au trecut anii si cand copilul a ajuns la varsta intelegerii, cei doi parinti l-au dus in camera de rugaciune, i-au aratat icoanele si i-au spus: “aceasta este icoana adevaratului Dumnezeu, Cel ce a facut cerul si pamantul, iar aceasta este icoana Preasfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu“. Si asa a inceput asumarea credintei de catre copilul Dimitrie, calauzit de parinti si sub lumina icoanelor si a rugaciunii.

Cand a ajuns la tinerete parintii lui au trecut la Domnul, si ne spun Vietile Sfintilor, “l-au lasat mostenitor, nu numai al averilor, ci si al faptelor bune“. Auzind atunci imparatul Maximian despre moartea conducatorului Tesalonicului, l-a chemat pe Sfantul Dimitrie, i-a incredintat functia pe care o avusese tatal sau, dar i-a dat si porunca de a-i ucide pe crestini. Sfantul Dimitrie s-a intors in Tesalonic. Aici insa, pe langa indatoririle de conducator pe care si le indeplinea cu prisosinta, nu numai ca nu i-a persecutat pe crestini, ci a inceput el insusi sa marturiseaca in fata tuturor credinta in Iisus Hristos, caci venise acest moment.

Imparatul Maximian a repurtat o victorie a armatei importanta, si si-a anuntat venirea la Tesalonic. Era deja instiintat de atitudinea lui Dimitrie. Acesta se pregateste de intalnirea cu imparatul. Incredinteaza toata averea sa unui slujitor, pe care il chema Lupul, si-i spune sa o imparta grabnic la cei care aveau nevoie, spunand: imparte bogatia cea pamanteasca ca sa o cautam pe cea cereasca! Stia foarte bine ca il asteapta moartea pamanteasca, se pregatea insa pentru ceea ce este dincolo de ea, in Imparatia Cerurilor. Actiona ca un iconar priceput, care vede ca este aproape gata pictarea icoanei si vrea sa o definitiveze cat mai bine, iar milostenia pe care o facea, pregatindu-se de martiriu, in general milostenia da tarie faptelor bune.

Imparatul Maximian a ajuns la Tesalonic si a inceput sarbatorirea victoriei, prin aducere de jertfe catre zeii pagani, si organizarea de intreceri si spectacole. Sfantul Dimitrie nu a voit sa aduca jertfe si a marturisit direct in fata imparatului ca este crestin si ca nu poate sa faca aceasta. A fost inchis.

Frati crestini, de acum incepe – din punct de vedere al lumii care nu stie de Cruce – decaderea. Conducatorul orasului, omul cel mai temut, cel mai cinstit, poate si cel mai iubit sau cel mai bogat, este degradat, i se iau toate demnitatile, onorurile, cinstea si este aruncat in temnita. Dar din punct de vedere al celui care prin Cruce a adus Invierea, acum are loc o apropiere mai adanca a acestui suflet de Prea Sfanta Treime. Acum Sfantul Dimitrie exercita o slujire aparte in Biserica, cea a marturisirii si a muceniciei, despre care Hristos Domnul a vorbit ucenicilor. Este o slujire in fata careia ne cutremuram, deoarece stim fiecare din experienta bolilor or a suferintelor nostre, ca nu este deloc usor sa-L simtim pe Hristos viu si aproape in toiul unor mari chinuri si dureri trupesti. Dar este important sa intelegem ca ceea ce la oameni este cu neputinta, prin darul lui Dumnezeu a devenit, si este posibil. Acest dar este dat celor ce sunt chemati si, dintre ei, celor ce raspund chemarii cu hotararea cea buna.

Este o decadere ceea ce i se intampla, si ceea ce i se intampla celui chinuit pentru credinta, din perspectiva omului al carui tel este a avea si a stapani, in care omul este cu atat mai valoraos cu cat are si stapaneste mai mult, bogatie, frumusete, ori putere, ori inteligenta, oameni, destine, comunitati. Este marturisire insa, din perspectiva omului al carui tel este sa-L iubeasca pe Dumnezeu si pe aproapele, in care omul este cu atat mai implinit, cu cat se daruieste mai mult in tot ceea ce are, lui Dumnezeu si oamenilor, cand nici puterea, nici bogatia, nici inteligenta, nici orice alta capacitate nu le foloseste pentru el, ci pentru a sluji celuilalt.

Acum Sfantul Dimitrie, se afla in acel moment al vietii sale in care isi foloseste toate darurile pamantesti si duhovnicesti, vazute si nevazute pentru a indeplini cea mai grea slujire a vietii sale, sa-L vesteasca oamenilor pe Hristos, dar anume pe Hristos Cel rastignit. De ce am spus ca este cea mai grea? Pentru ca intre alte slujiri duhovnicesti, aceasta slujire este in totala contradictie cu prima perspectiva despre care am vorbit.

Cel care arata blandetea lui Hristos, nu trebuie sa fie neaparat sarac pentru aceasta. Cel in care se vede discernamantul lui Hristos poate fi intr-o inalta pozitie sociala. Cel ce creste fii lui Dumnezeu si sufera durerile nasterii duhovnicesti se impartaseste insa de dragostea de fii. Dar cel ce Il arata pe Hristos rastignit pe cruce, rastignire care a fost marea sminteala a iudeilor Legii Vechi, a grecilor iubitori de filosofie, si a oamenilor moderni iubitori de comoditate, ei bine, acesta se poate astepta la ceea ce este mai greu: parasirea de toti, de cei de aproape, de cei de o credinta, de cei de-un suflet cu el.

De aceea ceea ce au savarsit martirii este deosebit de important si de neinlocuit. Nu martiriul in sine, uciderea, ci marturisirea, cu amenintarea acestei ucideri. Ei au fost si sunt in primul rand oameni care marturisesc pentru credinta si sunt ucisi; nu oameni care sunt pur si simplu ucisi. Uciderea pune accentul pe ei, pe lumea vazuta, pe sfarsitul vietii pamantesti, si, omeneste vorbind, chinurile au speranta unui sfarsit, atunci cand trupul cedeaza fizic. Dar marturisirea pune accentul pe Cel marturisit, iar durerea poate merge pana unde mintea, poate, nu cugeta, traind o parte din durerea duhovniceasca a Mantuitorului, in momentele in care mergea spre rastignire, si in momentele rastignirii. Iar in acest adanc al lepadarii de lume, al lepadarii de catre lume, mucenicul se intalneste cu Cel ce a zdrobit moartea, si se naste din nou odata cu Invierea Domnului.

Astfel avem sfintii care au fost botezati direct cu botezul sangelui, nemaiapucand sa fie botezati in chip obisnuit. Ochii martirului nu mai vad decat invierea mortilor, bazata pe Invierea Domnului, singura pe care se bizuiesc in lupta lor. De aceea icoanele cu scenele martiriului, atunci cand exista, nu sunt infricosatoare, ele nu transmit durerea chinurilor, ci pacea impartasirii de harul dumnezeiesc, sunt asemenea icoanei Invierii, icoanei ortodoxe care infatiseaza Pogorarea la iad si biruinta mortii, iar bucuria din aceasta icoana face sa nici nu bagam de seama iadul in care se desfasoara scena, si care este infrant si covarsit.

Dupa ce a dispus inchiderea Sfantului, Maximian imparatul a participat la intrecerile care aveau loc in cinstea victoriei. Intre ele, cele mai atractive si importante erau luptele intre gladiatori, deosebit de sangeroase. Acestia erau oameni puternici, luptatori de elita, iar zeci de mii de oameni se adunau pe stadion si priveau la confruntarile dintre ei, care cel mai adesea se sfarseau prin moartea unuia. Pentru noi pare barbar ca oameni sa mearga si sa priveasca cum se omoara unii pe altii, si ne gandim cat de multi erau. Iar majoritatea acestor oameni probabil nu ar fi omorat cu mana lor pe cineva. Le placea insa sa vada uciderea, si nu se gandeau ca se savarseste ceva rau, dar deoarece luptele se organizau pentru spectatori, erau si ei partasi ai uciderii. Cativa ani mai tarziu imparatii crestini au interzis de la inceputul crestinarii lor astfel de lupte, dar placerea de a privi oameni omorandu-se a aparut din nou in secolul al XX-lea, doar ca nu mai este nevoie de mers la stadion, ci pentru noi este suficient privitul la televizor.

Un tanar crestin, Nestor, vedea ce se intampla si mai ales cum un luptator pe nume Lie, foarte puternic, isi omora pe rand adversarii, nu-i cruta, in special daca erau crestini. Nestor a mers la Sfantul Dimitrie si a cerut binecuvantare pentru a-l birui pe Lie. Sfantul Dimitrie l-a insemnat cu sfanta cruce si i-a zis: “du-te si-l vei birui pe Lie, marturisind pe Hristos“.

Canda ajuns in arena, imparatul l-a vazut pe Nestor tanar si crud, cu acea nevinovatie pe care o au tinerii si copiii care nu se inrobesc de patimi, si i-a spus sa nu se lupte cu el pentru ca va fi ucis. Ba chiar i-a promis ca-i va da bani, in cazul in care s-ar fi luptat datorita saraciei. A iesit la iveala, in imparat, ramasita chipului lui Dumnezeu din el, dar vom vedea, aceasta nu va rezista patimilor care il stapaneau. I-a oferit imparatul o mila omeneasca, dar sufletul lui Nestor se hranea dintr-un adevar duhovnicesc. Mila imparatului nu era rea in sine, dar era amestecata cu inselarea. Ii propunea lui Nestor sa nu-si asculte constiinta, sa se dea jos de pe temelia adevarului, pe care acesta se urcase prin dragostea de Dumnezeu si de aproapele, si pe care temelie fusese binecuvantat de Sfantul Mucenic Dimitrie. Pentru Nestor ar fi fost moarte duhovniceasca a da acuma inapoi, caci si-ar fi incalcat acum fagaduinta pentru care luase binecuvantare.

Si s-a avantat Sfantul Nestor in lupta si l-a invins pe Lie precum David l-a invins pe Goliat. Atunci s-a mahnit foarte tare imparatul de moartea lui Lie, “mai mult – ne spun Vietile Sfintilor – decat daca si-ar fi pierdut el insusi tronul imparatesc“. L-a chemat pe Sfantul Nestor si l-a intrebat cum de la invins pe Lie, caci a crezut ca a facut farmece. Paganii, ca si cei putin credinciosi de astazi, erau deosebit de superstitiosi. In plus, fara sa aiba acoperamantul harului Duhului Sfant, erau lesne la dispozitia demonilor, de aceea se temeau foarte mult de farmece. Sfantul Nestor i-a raspuns: “Imparate, eu nu am biruit pe Lie cu farmece, ci cu puterea lui Hristos, adevaratul Dumnezeu“.

Iar imparatul, cel inclinat mai inainte spre bunavointa se arata acuma fara de mila. Acea frantura de milostivire pe care o aratase ii este intunecata de patimile asociate vederii si organizarii luptelor cu gladiatori, de slava desarta – caci era mult laudat pentru aceste lupte -, de iubirea de stapanire – caci daca un gladiator era invins, dar nu murea, imparatul hotara daca sa fie ucis sau nu – si, mai ales, de acea placere a jocurilor de noroc in care nu stii ce se va intampla. Si nu numai mila ii era intunecata imparatului, ci si capacitatea de a vedea adevarul, caci il vazuse pe Dimitrie, conducator bun si viteaz, care lepadase toata slava civilizatiei romane si ascultarea de imparat, pentru credinta in Cel rastignit pe cruce, il vazuse si pe acest copilandru invingand un gladiator renumit. O constiinta limpede s-ar fi intrebat: oare Cine este acest Nazarinean? Dar patimile fac sufletul incapabil de bine, asa cum bolile trupesti fac neputincios trupul chiar si in cele mai simple gesturi. Si imparatul se lipseste si acum de posibilitatea de a recunoaste puterea lui Hristos si de a merge pe drumul catre El. Era stapanit cu putere de aceste patimi si ne spun Vietile Sfintilor ca toata ziua si toata noaptea era mahnit. Familiile care au pe cineva care este stapanit de patima jocurilor de noroc stiu ce inseamna aceasta stare, cand omul nu mai are decat un singur gand, decat sa joace mereu, sa joace tot ceea ce are; este o stare demonica. In aceasta stare imparatul da porunca sa fie ucis Sfantul Nestor si fiindca a luat binecuvantare de la Sfantul Dimitrie, a poruncit sa-l ucida si pe acesta. Va fi ucis Sfantul Dimitrie si apoi si acel slujtor, Lup[ul] al sau.

Iubiti credinciosi, la moartea Sfantului Dimitrie s-a trasat ultima linie din intiparirea chipului lui Hristos in el in aceasta lume. In aceasta zi de 26 octombrie, ostasii au intrat in temnita si l-au aflat pe Sfant rugandu-se, iar prima sulita l-a strapuns in partea dreapta, in locul in care a fost impuns si Hristos Domnul pe cruce. Si aceasta a facut-o din marea lui dragoste pentru Domnul, caci singur a ridicat mana lui dreapta, ca sa-si incheie astfel icoana cu care pleca in vesnicie.

Viata unui sfant, in general, am spus, este o icoana a lui Hristos, intiparita in firea omeneasca. Sfintii au fost diferiti, cu slujiri si voactii diferite. Am vorbit astazi despre un mucenic si caracteristica mucenicilor, dintre virtutile credinta, nadejde si dragoste, este virtutea dragostei. In ei, intr-un mucenic, vedem modelul dupa care este pictat chipul lui Hristos, Hristos care a spus ca mai mare dragoste ca aceasta nu este decat sa-si puna cineva viata pentru aproapele sau, il vedem oglindit in martiriul Sfantului Dimitrie, care-si pune viata pentru Dumnezeul sau si pentru aproapele sau. Caci din iubire pentru oameni se lasa martirii martirizati, si din iubire pentru oameni, nu numai din iubire pentru Hristos. Si astfel, acea iubire rodeste si din sangele lor se cladeste – cum au spus Sfintii Parinti – Biserica.

Curajul Sfantului Dimitrie aminteste si trimite catre Mantuitorul Iisus Hristos, despre care Sfantul Pavel a spus ca in numele Lui tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor dedesubt. Fermitatea in fata mortii a unui mucenic este o marturie a cuvantului Domnului: “Nu precum Eu voiesc, ci precum Tu voiesti” – adresat Tatalui inainte de rastignire. Netemerea de moarte a sfantului s-a facut si ea martora a cuvantului Domnului: “Nu va temeti de cei ce ucid trupul, ci de cei ce ucid sufletul“. Blandetea lui sta cumva ascunsa in spatele neinfricarii; o vedem din smerenia lui, caci tot ceea ce face, el face prin Hristos. Credinta fata de supusii lui tesaloniceni, si fata de tot crestinii pe care ii ocroteste, este martora a credinciosiei Domnului: “Eu cu voi sunt pana la sfarsitul veacurilor“. Asadar o intiparire in chip duhovnicesc a lui Hristos in fiinta unui mucenic.

Sa nu ne miram, deci, ca cei care nu i-au cinstit pe sfinti nu le-au cinstit nici icoanele si cei care nu cinstesc icoanele nu cinstesc pe sfinti. Din pacate pentru ei insa, daca nu recunosc chipul lui Hristos in sfinti, in icoane, ei nu-L recunosc pe Hristos de fapt, caci nu cinstesc modelul dupa care au fost facute aceste icoane – vii sau pictate pe lemn. Cel care traieste in El, Il traieste pe Hristos, acela il recunoaste si in rugaciune, si in icoana, si in vietile sfintilor si in viata oamenilor. Cand omul insa nu-L mai traieste pe Hristos, atunci nu-L mai recunoaste, nici in rugaciune, nici in icoana, nici in faptele sfintilor, nici in oamenii din jurul lui, nici chiar in copiii lui, al carui chip poarta si chipul lui Dumnezeu, dar si trasaturile trupesti ale lor. Si atuncea omul traieste intr-o orbire sufleteasca, ce vine din lipsa de smerenie si care naste lipsa de dragoste, iar lipsa de dragoste nu este altceva decat ura. De aceea cand Mantuitorul a spus: “Cei ce va urasc pe voi, M-au urat mai intai pe Mine“, arata adevarata cauza a urii care exista pe pamant. Se face datorita departarii celui care uraste de Hristos, Domnul. Si odata departat de El, omul care ajunge sa urasca, ajunge la cele mai cumplite faradelegi, caci nu mai vede in celalalt chipul lui Dumnezeu si ii neaga pana si dreptul la viata, dreptul la fericire.

Ce putem noi face? In primul rand – fata de aproapele – sa-L marturisim in primul rand pe Hristos viu si lucrator in sfinti, in icoane, in vietile noastre, in vietile copiilor nenascuti si care vor sa vada si ei lumina zilei si sa apuce apa si harul botezului, si vom fi si noi marturisiti inaintea Tatalui de catre Fiul.

Exemplul Sfantului Dimitrie este covarsitor. Cine mai stie peste secole de conducatorii Tesalonicului? Mai nimeni, nici macar locuitorii lui nu-i mai stiu. Pe cand Sfantul Dimitrie, cata vreme vor exista crestini in lume va fi cunoscut, si pentru ce? Pentru ca a slujit nu numai in cele vazute, ci si in cele nevazute, marturisindu-L pe Hristos.

Iar fata de noi insine, iubiti credinciosi, sa cultivam in sufletele noastre, si asa vom sti sa cultivam si in sufletele aproapelor, aceasta Viţă care nu se usuca niciodata, pe Hristos, Domnul, si inflorirea ei in noi va fi marturia noastra cea buna catre aproapele si marturia Lui pentru noi in fata Facatorului lumii la Judecata, a Caruia sa fie slava in vecii vecilor. Amin.


http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/10/26/sfantul-mare-mucenic-dimitrie-

Marimea iubirii... ( Parintele Arsenie Papacioc )

Marimea iubirii ce o afla la noi moartea va fi masura dragostei de care vom si cuprinsi pe intreaga vesnicie fata de Dumnezeu.


Parintele Arsenie Papacioc

iubirea lui Dumnezeu ( Parintele Dumitru Staniloaie )

Ori de cate ori oamenii simt iubirea lui Dumnezeu si ii raspund intr-o oarecare masura, ei traiesc in vesnicie. Intr-adevar, intr-un anumit fel, ori de cate ori traiesc in dragoste unii cu altii, ei traiesc in vesnicie. 

Parintele Dumitru Staniloaie

Duhovniceasca exemplul ( Sfântul Porfirie Kavsokalivitul )

Cand esti intr-o camera "intunecoasa", nu lovi intunericul ca sa-l alungi. Nu dispare asa. Deschide fereastra sa intre LUMINA, adica daruieste-te iubirii lui Hristos si atunci, fara efort, dispare "intunricul".


Sfântul Porfirie Kavsokalivitul